Capitolul 23

Profetul Joseph Smith

„L-am cunoscut pe Joseph Smith ca fiind un om cinstit, un om integru, onest şi loial, dornic să sacrifice tot ce avea, chiar şi propria-i viaţă, ca mărturie în faţa cerurilor şi a lumii că el a declarat adevărul familiei umane.”

Din viaţa lui Lorenzo Snow

„Poate că mai sunt doar câţiva oameni în viaţă care l-au cunoscut la fel de bine pe Joseph Smith, profetul, precum l-am cunoscut eu”, a spus preşedintele Lorenzo Snow în anul 1900. „Am fost deseori în prezenţa lui. L-am vizitat acasă, am stat cu el la masă, am fost împreună în diverse situaţii şi am avut interviuri cu el în particular, pentru a mă consulta.”¹

Pe lângă aceste ocazii din viaţa personală, Lorenzo Snow l-a cunoscut pe Joseph Smith şi în viaţa publică – în slujirea sa în calitate de prieten al sfinţilor şi de profet al restaurării. El a relatat despre o adunare la care Joseph Smith a participat în templul din Nauvoo, care era construit parţial. Profetul s-a dus la prezidiu însoţit de un predicator al unei alte religii. Predicatorul „era foarte serios. Oricând se spunea ceva care îi făcea pe oameni să se amuze sau să râdă, [el] rămânea perfect tăcut, nelăsând să i se vadă nicio schimbare a expresiei chipului său”. În schimb, Joseph Smith „s-a simţit foarte bine în acea dimineaţă” şi a făcut un comentariu care „i-a făcut pe oameni să râdă” înainte de începerea adunării. „După începerea adunării”, a scris Lorenzo, „preşedintele Smith s-a ridicat în picioare şi a vorbit cu mai multă putere decât l-am auzit vreodată înainte. Oamenii au fost încântaţi, el era plin de Spiritul lui Dumnezeu şi a vorbit cu multă putere şi elocvenţă”².

Deşi preşedintele Snow era impresionat de experienţele pe care le avusese alături de Joseph Smith, mărturia lui despre misiunea profetului nu se baza pe acele experienţe. El a declarat de multe ori că şi-a primit mărturia prin intermediul Duhului Sfânt. El a spus: „Cât despre [Joseph Smith], fiind un om integru şi cinstit, nici eu şi nimeni altcineva care l-a cunoscut nu avem vreun motiv de îndoială. Dar niciodată nu m-am dus să predic principiile acestei Evanghelii bazându-mă doar pe informaţiile primite prin intermediul lui sau al oricărui alt om, însă am crezut în cuvintele lui exact aşa cum le-am primit ca fiind cuvintele adevărului, de la un om inspirat al lui Dumnezeu… Spiritul lui Dumnezeu, Duhul Sfânt pe care toţi oamenii Îl pot primi şi de care se pot bucura… a confirmat adevărul a ceea ce el mi-a spus şi aceasta a devenit pentru mine acel gen de cunoaştere pe care niciun om nu o poate da sau lua”³. (Vezi sugestia 1 de la pagina 285.)

Învăţături ale lui Lorenzo Snow

Când Joseph Smith şi-a primit chemarea divină, el era un tânăr pur, sincer şi cinstit.

Joseph Smith, pe care Dumnezeu l-a ales să întemeieze această lucrare, era sărac şi puţin educat şi nu făcea parte din niciun cult creştin cunoscut. El era un băiat simplu, cinstit, integru, neobişnuit cu şiretlicurile, vicleniile şi sofismele folosite de politicienii şi oamenii religioşi ipocriţi pentru a-şi îndeplini scopurile. Asemenea lui Moise din vechime, el s-a simţit nepriceput şi nepregătit pentru însărcinarea dată, aceea de a deveni un reformator religios, în cea mai nedorită poziţie – de a lupta împotriva opiniilor şi crezurilor existente de sute de ani, care erau aprobate şi susţinute de oameni, de cei mai mari cunoscători ai doctrinei teologice; însă Dumnezeu l-a chemat să-i elibereze pe cei săraci şi cinstiţi din toate naţiunile din sclavia lor spirituală şi temporală. Şi Dumnezeu i-a promis că oricine ar primi mesajul său şi i s-ar supune – ar fi botezat pentru iertarea păcatelor, având o intenţie adevărată – ar putea primi revelaţii divine, ar primi pe Duhul Sfânt, aceleaşi binecuvântări ale Evangheliei care au fost promise şi obţinute prin intermediul Evangheliei când a fost predicată de către apostolii din vechime. Şi, acest mesaj, această promisiune, avea să fie valabilă oriunde şi oricui avea să-i fie transmisă de către vârstnici, mesagerii autorizaţi ai lui Dumnezeu. Acest lucru l-a spus Joseph Smith, băiatul puţin educat, obişnuit, sincer, simplu şi cinstit.⁴

Prima dată când l-am văzut pe profetul Joseph Smith, aveam aproximativ 18 ani. Era în toamna anului 1832. Se zvonea că profetul avea să ţină o adunare în Hiram, ţinutul Portage, Ohio, la aproximativ trei kilometri distanţă de casa tatălui meu. Auzind multe povestiri despre el, curiozitatea mea era foarte mare şi m-am gândit să profit de această şansă şi să mă duc să-l văd şi să-l aud. Prin urmare, împreună cu unii dintre membrii familiei tatălui meu, m-am dus în Hiram. Când am ajuns, oamenii erau deja adunaţi pe o mică terasă; acolo se aflau aproximativ o sută cincizeci sau două sute de oameni. Adunarea începuse deja, iar Joseph Smith stătea în uşa casei lui [John] Johnson, privind spre terasă şi adresându-se oamenilor. I-am analizat cu atenţie înfăţişarea, hainele şi comportamentul în timp ce-l auzeam vorbind. Comentariile sale se rezumau în principal la propriile sale experienţe, în special la vizita îngerului, mărturisind foarte puternic despre aceste manifestări minunate. La început, el a părut puţin timid [ezitant] şi a vorbit cu un glas mai degrabă slab, însă, pe măsură ce continua, el a devenit foarte încrezător şi puternic şi părea să facă tot auditoriul să simtă că el era cinstit şi sincer. Pe mine m-a făcut cu siguranţă să simt acest lucru şi m-a impresionat în moduri care au rămas şi în prezent.⁵

Când m-am uitat la el [cu acea primă ocazie] şi am ascultat, m-am gândit că un om care depune o mărturie atât de minunată cum a depus el şi având înfăţişarea pe care o avea el nu putea să fie un profet fals.⁶ (Vezi sugestia 2 de la pagina 285.)

De-a lungul vieţii, profetul Joseph şi-a păstrat cinstea şi caracterul de o înaltă moralitate.

Joseph Smith, profetul, de care timp de mai mulţi ani am fost la fel de apropiat ca şi de fratele meu, ştiu că a fost un om integru, un om dedicat intereselor umanităţii şi cerinţelor lui Dumnezeu în toate zilele vieţii sale. Nu a mai existat vreodată un om care să fi fost mai integru şi mai devotat intereselor omenirii decât profetul Joseph Smith.⁷

L-am cunoscut pe Joseph Smith ca fiind un om cinstit, un om integru, onest şi loial, dornic să sacrifice tot ce avea, chiar şi propria-i viaţă, ca mărturie în faţa cerurilor şi a lumii că el a declarat adevărul familiei umane.⁸

Ştiu că el a fost un om al lui Dumnezeu, plin de dorinţa de a-şi îndeplini chemarea – un om a cărui integritate nu putea fi pusă la îndoială şi care a fost cinstit în tot ce a făcut. Nimeni care l-a cunoscut atât de bine ca mine nu i-ar fi putut reproşa ceva, în ceea ce priveşte caracterul său moral… Eu depun mărturie despre caracterul bun al fratelui Joseph Smith, despre onestitatea lui, despre loialitatea lui, despre credinţa lui, generozitatea şi bunăvoinţa lui, ca om şi ca slujitor al lui Dumnezeu.⁹ (Vezi sugestia 2 de la pagina 285.)

Nefiind ipocrit , Joseph Smith putea atât să ia parte la distracţii inofensive, cât şi să predea cu puterea lui Dumnezeu.

Am participat… deseori la adunări în templu şi l-am auzit pe profet vorbind despre cele mai măreţe principii. Erau momente când era plin de Duhul Sfânt, de parcă ar fi vorbit cu glasul unui arhanghel fiind plin de puterea lui Dumnezeu, întregul trup strălucindu-i şi chipul fiindu-i luminos…

Erau momente când el vorbea despre lucruri obişnuite şi momente când explica misterele împărăţiei. Schimbarea era atât de evidentă, încât se părea că el fusese înălţat în cer în timp ce li se adresa oamenilor care erau pe pământ, după care revenea la subiecte mai obişnuite…

Joseph Smith era mereu natural şi extrem de calm, nu a fost niciodată confuz sau enervat din cauza oamenilor sau lucrurilor din jurul lui. Mulţi predicatori au venit la el şi au încercat să-l prindă nepregătit sperând să-l găsească făcând ceva cu care l-ar fi putut acuza însă, şi când era singur, faptele lui erau întotdeauna la fel. El nu s-a făcut niciodată vinovat de ipocrizie. El a practicat toate sporturile sănătoase şi nu a considerat că nu era potrivit să se joace cu mingea, să ia parte la o cursă de alergări ori să practice orice alt sport în aer liber. Aflându-se acasă la profet, un predicator s-a uitat pe geam şi l-a văzut pe profet făcând lupte libere, în grădină, cu un prieten. Această întâmplare, alături de alte exemple de distracţie inofensivă, l-au convins pe predicator de cinstea profetului şi de faptul că nu era deloc ipocrit…

Cu o altă ocazie, Joseph Smith juca fotbal cu o parte dintre tinerii băieţi din Nauvoo. Când fratele său, Hyrum, a văzut acest lucru, a intenţionat să-l corecteze pe profet, certându-l chiar, spunând că un astfel de comportament nu era potrivit pentru un profet al Domnului. Profetul i-a răspuns cu un glas duios: „Frate Hyrum, participarea mea alături de băieţi într-un joc inofensiv ca acesta nu-mi face rău în niciun fel, din contră, îi bucură şi-i apropie de mine”¹⁰. (Vezi sugestia 3 de la pagina 285.)

Întărit de Duhul Sfânt, Joseph Smith a ajuns să aibă o putere şi o influenţă spirituale mari.

Joseph Smith, profetul măreţ, nu era un om educat atunci când Dumnezeu l-a ales şi i-a făcut cunoscută misiune sa. Domnul revarsă daruri spirituale şi cunoaştere asupra celor neînvăţaţi şi măreţia împărăţiei le este făcută cunoscută prin puterea Duhului Sfânt, iar ei cresc treptat în cunoaşterea lucrurilor lui Dumnezeu.¹¹

Spre sfârşitul vieţii sale, Joseph Smith a devenit expert în întărirea şi încurajarea semenilor săi. Acest lucru mi-a fost foarte clar adus la cunoştinţă cu ocazia întoarcerii mele dintr-o misiune în Europa. Am remarcat şi chiar i-am spus că se schimbase foarte mult de când îl văzusem ultima dată; că devenise mai viguros şi mai puternic. El a admis acest lucru şi a spus că Domnul îl înzestrase cu porţii suplimentare din Spiritul Său.

Într-o zi, el i-a chemat pe fraţii din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli şi pe alţi vârstnici distinşi ai Bisericii pentru a le desemna diferitele responsabilităţi şi misiuni. Fiecare dintre ei a luat loc şi a aşteptat cu multă nerăbdare să audă cuvintele profetului referitoare la viitoarele sale îndatoriri. Ei au simţit că se aflau în prezenţa unei fiinţe superioare. Când era în Kirtland, profetul nu părea să aibă acea tărie şi putere… însă în anii următori, el a devenit atât de puternic în puterea Domnului încât oamenii au simţit acest lucru. Aşa s-a întâmplat cu această ocazie. Vârstnicii au simţit puterea lui superioară. „Frate Brigham”, a spus el, „doresc ca tu să te duci în est şi să te ocupi de treburile Bisericii în statele estice, iar fratele Kimball te va însoţi.” Întorcându-se spre altcineva, a spus: „Concentrează-ţi atenţia asupra publicării ziarului nostru” şi, în felul acesta, i-a desemnat fiecăruia misiunea sa specială, toţi acceptând cuvântul său ca fiind voia Domnului…

Profetul avea puterea de a produce o impresie remarcabilă asupra tuturor celor care-l abordau. Era ceva la el care le ajungea la inimă. Acest lucru se întâmpla îndeosebi cu fraţii atunci când primeau de la el însărcinările de a merge şi predica Evanghelia. Inspiraţia care se revărsa de la el le ajungea la suflet, iar cuvintele lui pătrundeau până în cele mai adânci locuri ale fiinţei lor. Ei l-au iubit şi au crezut în el şi erau pregătiţi să facă tot ce le cerea el pentru progresul lucrării lui Dumnezeu. El i-a umplut cu puterea prezenţei sale şi i-a entuziasmat cu mărturia despre misiunea sa profetică. Sunt mulţi oameni în lume care au un spirit de prietenie şi căldură extraordinar şi care este simţit de toţi cei care-i întâlnesc. Am întâlnit mulţi astfel de oameni, dar nu am întâlnit încă o altă persoană în a cărei companie să fi simţit influenţa specială şi puternică pe care am simţit-o în prezenţa profetului Joseph Smith. Era datorită porţiei deosebite din Spiritul lui Dumnezeu pe care el o avea, simpla strângere de mână putea să facă o persoană să fie plină de această influenţă şi orice om ar fi ştiut că dădea mâna cu o persoană extraordinară.¹² (Vezi sugestia 4 de la pagina 285.)

Fiecare dintre noi poate dobândi o mărturie că Joseph Smith a fost un profet şi că Evanghelia a fost restaurată prin intermediul lui.

Cu inima sinceră, cu scopul sincer de a cunoaşte adevărul, am primit mesajul [lui Joseph Smith] – am acceptat această formă a doctrinei şi am primit în modul cel mai real şi satisfăcător, o revelaţie divină – binecuvântarea promisă – o cunoaştere a acestei lucrări. Sunt eu singurul martor? Care a fost experienţa miilor de oameni cărora mă adresez acum? Sunteţi şi dumneavoastră martori?¹³

Care este natura mărturiei noastre? Este aceasta: că aceasta este dispensaţia plenitudinii timpurilor; că îngerul pe care Ioan, autorul Apocalipsei, l-a văzut zburând prin mijlocul cerului cu Evanghelia nepieritoare pentru a o vesti locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod – că acel înger şi-a făcut apariţia şi a restaurat Evanghelia pe pământ, Joseph Smith fiind unealta prin care s-a înfăptuit restaurarea (vezi Apocalipsa 14:6).¹⁴

Joseph Smith a afirmat că Petru, Iacov şi Ioan i-au apărut şi i-au conferit autoritatea de a administra rânduielile sfinte ale Evangheliei prin care fiecărui bărbat cu inima sinceră şi fiecărei femei cu inima sinceră îi erau promise Duhul Sfânt şi o cunoaştere perfectă a doctrinei.¹⁵

Joseph Smith a fost autorizat să deschidă un canal şi să întocmească un plan prin care omul să poată primi o cunoaştere despre aceste lucruri, pentru ca noi să nu ajungem să depindem de mărturia profeţilor sau de mărturia apostolilor din vechime ori de mărturia apostolilor din zilele noastre sau de Cartea lui Mormon sau de orice altceva ce a fost făcut sau spus în trecut, ci să putem cunoaşte singuri. Aceasta este o cunoaştere personală.¹⁶

Eu ştiu că Joseph Smith a fost un profet adevărat al Dumnezeului cel Viu. Eu mărturisesc că el I-a văzut şi a vorbit cu Dumnezeu şi cu Fiul Său, Isus Hristos. Domnul mi-a dat această mărturie vie şi ea arde în sufletul meu de când am primit-o. Eu o transmit acum întregii lumi. Nu numai că mărturisesc întregii omeniri că Joseph Smith a fost trimis de Dumnezeu şi că lucrarea care a fost întemeiată prin intermediul lui este lucrarea lui Dumnezeu, dar şi avertizez toate naţiunile pământului despre profeţiile făcute de profet şi mărturisesc în cel mai solemn mod că eu ştiu că ele sunt adevărate.¹⁷ (Vezi sugestiile 5 şi 6 de la pagina 286.)

Sugestii pentru studiu şi predare

Gândiţi-vă la aceste idei în timp ce studiaţi acest capitol sau când vă pregătiţi să predaţi. Pentru ajutor suplimentar, vedeţi paginile v–vii.

Imaginaţi-vă evenimentul descris la pagina 277. Ce transmite această relatare despre Joseph Smith?
Recapitulaţi descrierile preşedintelui Snow despre caracterul lui Joseph Smith (paginile 279–280). În ce moduri credeţi că l-a ajutat pe Joseph Smith propriul său caracter să devină o unealtă în mâinile Domnului?
Care sunt gândurile sau sentimentele dumneavoastră despre faptul că profetul Joseph îşi făcea timp pentru „distracţii inofensive” (paginile 280–281)? Cum ne putem asigura că distracţiile noastre contribuie şi nu ne distrag de la abilitatea noastră de a fi plini de Duhul Sfânt?
În ce moduri a „[crescut Joseph Smith] treptat în cunoaşterea lucrurilor lui Dumnezeu”? (Pentru câteva exemple, vezi paginile 283–284.) Ce putem să facem pentru a urma exemplul profetului atunci când căutăm să creştem spiritual?
Citiţi primul paragraf al secţiunii de la pagina 284 ca şi cum preşedintele Snow vi s-ar adresa direct. Cum i-aţi răspunde la întrebări?
Analizaţi secţiunea care începe la pagina 284. Ce experienţă aţi avut în care a trebuit să ştiţi singur că Evanghelia a fost restaurată prin intermediul profetului Joseph Smith? Ce sfat i-aţi da unui membru al familiei sau unui prieten care doreşte să dobândească această mărturie?

Scripturi suplimentare: D&L 1:17; 5:9–10; 35:17–18; 135:3; Joseph Smith – Istorie 1:1–26

Ajutor pentru predare: „Când o persoană adresează o întrebare, gândiţi-vă să-i invitaţi pe ceilalţi să răspundă în loc să răspundeţi dumneavoastră. De exemplu, puteţi să spuneţi: «Este o întrebare interesantă. Ce cred ceilalţi?» sau «Poate să ne ajute cineva cu această întrebare?»” (Predarea, nu este chemare mai mare, p. 64).

Profetul Joseph Smith a fost „un om al lui Dumnezeu, plin de dorinţa de a-şi îndeplini chemarea”.

Lui Joseph Smith îi plăcea să participe la „distracţii inofensive” alături de membrii familiei şi de prieteni.