Capitolul 22

Să facem bine altora

„Cultivaţi un spirit de caritate; fiţi pregătiţi să faceţi pentru ceilalţi mai mult decât v-aţi aştepta ca ei să facă pentru dumneavoastră dacă situaţia ar fi inversă.”

Din viaţa lui Lorenzo Snow

Lorenzo Snow şi familia sa au făcut parte din primul grup de sfinţi din zilele din urmă care a plecat din Nauvoo, Illinois. Alături de un grup format din alte familii, ei au pornit spre vest, spre statul Iowa în luna februarie a anului 1846. Condiţiile meteorologice le-au îngreunat călătoria – zi după zi, ei s-au chinuit prin ploaie, zăpadă şi noroi.

Într-o zi, în timp ce familia Snow călătorea, un membru al companiei le-a cerut ajutorul. Lorenzo Snow a scris în jurnalul său că un bărbat „mi-a cerut să-i permit să-şi pună cufărul în căruţa mea, deoarece spunea că nu-l mai putea căra”. Căruţa era „plină de tot ceea ce noi am putut pune în ea”, îşi amintea Lorenzo, însă „tot i-am spus să-l pună acolo şi să ni se alăture”.

Seara următoare, familia a avut parte de ceea ce Lorenzo a numit „o întâmplare foarte neplăcută”: o osie a căruţei lor s-a rupt. El a spus: „Ploua foarte tare şi era destul de frig. Ne-am întins imediat cortul [şi] am făcut un foc mare din lemn de hicori… Apa şi noroiul erau destul de adânci şi nu puteam ajunge la căruţă fără să trecem prin ele… Ne aflam la 24 de kilometri depărtare de tabără şi la 14 sau 16 kilometri de prima casă şi niciunul dintre noi nu era mecanic, posibilitatea de a ne repara căruţa nefiind una foarte mare”.

În mod neaşteptat, ajutorul a venit de la bărbatul pe care-l ajutaseră cu o zi înainte. „Mă plângeam de ghinionul meu”, spunea Lorenzo, „când el a venit la mine şi mi-a spus că meseria lui era aceea de a face căruţe şi că putea cu uşurinţă să-mi repare căruţa… Imediat ce vremea i-a permis, fratele Wilson (căci aşa se numea persoana menţionată anterior) s-a apucat de treabă şi a făcut o osie din lemn mult mai bună decât aceea pe care o rupsesem. Căruţa fiind reparată, am plecat din acel loc după ce stătusem mai multe zile din cauza ploii şi noroiului”.

Pentru Lorenzo Snow, această experienţă a întărit o lecţie preţioasă despre slujire şi înfrăţire. El a scris în jurnalul său: „Faptul de a face cuiva o favoare duce deseori la primirea uneia”¹. (Vezi sugestia 1 de la pagina 275.)

Învăţături ale lui Lorenzo Snow

Suntem copiii aceluiaşi Tată Ceresc şi am fost trimişi în lume pentru a ne face bine unul altuia.

Suntem copiii aceluiaşi Tată din lumile celestiale… Dacă ne-am cunoaşte unul pe celălalt aşa cum ar trebui… am fi mult mai înţelegători cu ceilalţi oameni decât suntem acum şi fiecare om s-ar gândi în mintea sa cum ar putea să-i facă bine aproapelui său, cum i-ar putea alina tristeţile şi să-l întărească în adevăr, cum i-ar putea alunga întunericul din minte. Dacă ne înţelegem unul pe altul şi dacă înţelegem adevărata relaţie care există între noi, atunci vom avea alte sentimente decât avem acum; însă această cunoaştere poate fi obţinută numai atunci când dobândim spiritul vieţii şi când suntem dornici să ne întărim reciproc în neprihănire.²

Am fost trimişi în lume să facem bine altora; şi când le facem bine altora, ne facem bine nouă înşine. Trebuie să ne amintim întotdeauna acest lucru, soţul în ceea ce o priveşte pe soţia lui, soţia în ceea ce-l priveşte pe soţul ei, copiii în ceea ce-i priveşte pe părinţii lor şi părinţii în ceea ce-i priveşte pe copiii lor. Întotdeauna există ocazii de a ne face bine unul altuia.³

Mă rog la Dumnezeu, în numele lui Isus, ca dumneavoastră şi cu mine să încercăm zilnic să fim puţin mai credincioşi, să fim puţin mai buni astăzi decât am fost ieri, să încercăm şi să avem puţin mai multă dragoste şi afecţiune faţă de aproapele nostru, deoarece ni se spune că în aceasta se cuprinde toată legea şi prorocii: „Să-L iubim pe Domnul, Dumnezeul nostru, cu toată inima noastră , cu tot sufletul nostru şi cu tot cugetul nostru şi pe aproapele nostru ca pe noi înşine”. (Vezi Matei 22:37–40.) „Să le facem altora ceea ce am dori ca ei să ne facă nouă.” Aceasta este în acord cu legea şi prorocii. (Vezi Matei 7:12.) Acestea sunt principii pe care trebuie să le învăţăm… Noi trebuie să fim prieteni oriunde şi cu oricine. Nu există vreun sfânt din zilele din urmă care să urască oamenii din lume: ci noi suntem prietenii lor, suntem obligaţi să fim, cel puţin în ceea ce-i priveşte. Trebuie să învăţăm să ne punem la dispoziţie caritatea şi eforturile în folosul întregii omeniri. Aceasta este misiunea sfinţilor din zilele din urmă – nu doar s-o ţinem pentru noi înşine, ci s-o răspândim peste tot, deoarece este necesar şi trebuie oferită întregii omeniri.⁴

Fiţi cinstiţi, corecţi şi miloşi, dând dovadă de un spirit de nobleţe şi evlavie în toate intenţiile şi angajamentele pe care le luaţi faţă de dumneavoastră înşivă – în toate faptele şi preocupările dumneavoastră. Cultivaţi un spirit de caritate; fiţi pregătiţi să faceţi pentru ceilalţi mai mult decât v-aţi aştepta ca ei să facă pentru dumneavoastră dacă situaţia ar fi inversă. Ambiţionaţi-vă să fiţi măreţi, nu după standardele lumeşti, ci în ochii lui Dumnezeu şi fiţi măreţi în următorul aspect: „Iubiţi-L pe Domnul Dumnezeul nostru cu tot sufletul dumneavoastră, cu tot cugetul dumneavoastră şi cu toată tăria dumneavoastră, precum şi pe aproapele dumneavoastră ca pe dumneavoastră înşivă”. Trebuie să-i iubiţi pe oameni, deoarece ei sunt fraţii dumneavoastră, copiii lui Dumnezeu. Rugaţi-vă cu sârguinţă pentru a avea acest spirit filantropic, această dezvoltare a gândurilor şi sentimentelor, precum şi pentru a avea puterea şi abilitatea de a lucra cu seriozitate în folosul împărăţiei lui Mesia.⁵ (Vezi sugestia 2 de la pagina 275.)

Noi suntem mai fericiţi atunci când îi ajutăm pe alţii să fie fericiţi.

Trebuie să avem în noi dorinţa puternică de a le face bine altora. Să nu ne mai gândim prea mult la noi înşine. Noi toţi vom avea parte de bine dacă ne concentrăm atenţia într-o anumită măsură asupra celorlalţi, dacă vom încerca să-i facem mai fericiţi şi dacă îi vom ajuta să se apropie mai mult de Domnul… Când vă simţiţi puţin descurajaţi, uitaţi-vă în jurul dumneavoastră şi găsiţi pe cineva care se află într-o situaţie mai grea decât dumneavoastră; mergeţi la el şi vedeţi care este problema, apoi încercaţi s-o rezolvaţi cu înţelepciunea pe care Domnul o revarsă asupra dumneavoastră; iar primul lucru de care vă veţi da seama este acela că descurajarea dumneavoastră a dispărut, vă simţiţi uşuraţi, Spiritul Domnului este asupra dumneavoastră şi totul pare luminos.⁶ (Vezi sugestia 3 de la pagina 275.)

Când căutăm, mai întâi, să satisfacem nevoile altora, noi înşine progresăm mai repede.

Unul dintre cele mai bune lucruri pe care un tânăr băiat sau o tânără fată le poate avea în vedere, atunci când încearcă să fie măreţ sau măreaţă, este acela de a-i ajuta şi pe alţii să fie măreţi; şi să nu-i deranjeze să petreacă puţin timp ajutându-i pe alţii să fie mai buni. Cea mai bună cale de a ne îmbunătăţi pe noi înşine este aceea de a lucra asiduu pentru a le face bine altora. Amintiţi-vă constant acest lucru.⁷

Pentru a urma orice fel de studiu, omul trebuie să continue să muncească şi, după ce a terminat un curs, el trebuie să parcurgă altul şi să continue să muncească pentru a le putea cunoaşte foarte bine; iar el nu le va cunoaşte niciodată atât de bine ca atunci când împărtăşeşte cu alţii informaţiile pe care le dobândeşte. Lăsaţi-l să se ducă la muncă, să-şi adune prietenii şi să se străduiască să le ofere aceeaşi cunoaştere pe care a primit-o el şi, atunci, el începe să se simtă luminat în ceea ce priveşte acele lucruri pe care nu le-ar fi ştiut niciodată dacă nu ar fi urmat acel curs al învăţării şi împărtăşirii cu alţii a informaţiilor pe care le deţine. Toţi cei care au fost învăţători la şcoală vor înţelege bine ceea ce vreau să spun…

Fie ca omul să-şi amintească de faptul că sunt alţii care sunt în întuneric şi care nu au avansat atât de mult în cunoaştere, în înţelepciune şi în inteligenţă; şi fie ca el să împărtăşească acea cunoaştere, inteligenţă şi putere cu prietenii şi fraţii săi, deoarece el este mult mai avansat decât ei şi, făcând astfel, el îşi va da seama în scurt timp că mintea lui se va dezvolta şi că lumina şi cunoaşterea pe care el le-a dobândit vor creşte şi se vor dezvolta mult mai rapid…

Dacă doriţi să aveţi parte de prietenia şi afecţiunea prietenilor dumneavoastră, duceţi-vă să munciţi şi să-i alinaţi cu acea lumină pe care aţi primit-o, ţinând minte că acele binecuvântări au venit de la Dumnezeu şi că, făcând astfel, nu faceţi decât ceea ce orice om ar trebui să facă…

Acum, pentru ca un om să poată obţine el însuşi cele mai mari şi mai măreţe binecuvântări, să poată obţine aprobarea Celui Atotputernic şi pentru a putea progresa continuu în lucrurile ce au legătură cu neprihănirea, el trebuie să facă toate lucrurile pe cât de bine îi stă în putinţă. Lăsaţi-l să se ducă la muncă şi să fie dornic să facă sacrificii pentru folosul prietenilor săi. Dacă doreşte să se întărească, cel mai bun mod prin care o poate face este acela de a-şi întări prietenii…

Permiteţi-i minţii dumneavoastră să se deschidă, astfel încât să ajungeţi să-i înţelegeţi şi să vă pese de preocupările prietenilor care vă înconjoară şi, atunci când depinde de dumneavoastră să faceţi ceva bun pentru prietenii dumneavoastră, faceţi acest lucru şi, făcând astfel, veţi constata că veţi avea parte de lucrurile de care aveţi nevoie mai repede decât dacă aţi munci pentru a vi le procura fără a vă gândi la binele prietenilor dumneavoastră. Eu ştiu că acesta este un principiu bun şi important.⁸ (Vezi sugestia 4 de la pagina 275.)

Când facem sacrificii pentru binele altora, noi devenim mai neprihăniţi.

Trebuie să simţim… că există şi alţi oameni în afară de noi; trebuie să ne uităm în inima celorlalţi şi să le cunoaştem sentimentele şi să devenim mult mai asemănători lui Dumnezeu decât suntem acum…

Va trebui să ne sacrificăm noi înşine în folosul celor cu care avem de-a face. Vedem acest lucru la Salvator, la fratele Joseph şi îl vedem la preşedintele nostru [Brigham Young]. Isus, fratele Joseph şi fratele Brigham au fost mereu dornici să sacrifice tot ceea ce au avut sau au pentru binele oamenilor; acesta este lucrul care-i dă fratelui Brigham putere cu Dumnezeu şi putere cu oamenii, anume sacrificiul de sine de care dă dovadă tot timpul. Este la fel şi cu alţii; măsura în care ei doresc să facă sacrificii pentru alţii este şi măsura în care Dumnezeu îi ajută să devină mai asemănători Lui, iar binecuvântările lumilor eterne sunt asupra lor şi ei sunt aceia care vor dobândi nu doar drepturile asupra acestei lumi, ci şi binecuvântările eternităţii. Măsura în care dumneavoastră… faceţi sacrificii unul pentru altul este şi măsura în care veţi progresa în lucrurile lui Dumnezeu. Acum, dacă doriţi să aveţi cerul cu dumneavoastră şi să ajungeţi în cer, atunci trebuie să urmaţi acel curs pe care-l urmează îngerii care sunt în cer. Dacă doriţi să ştiţi cum puteţi să progresaţi, vă voi spune: Trebuie să deveniţi mai asemănători lui Dumnezeu…

Oamenii se pot bucura de cer pretutindeni în jurul lor. Noi trebuie să lucrăm din greu pentru aceasta; trebuie să ne apucăm de treabă şi să întemeiem cerul pe acest pământ, în pofida relelor care ne înconjoară, a diavolilor care sunt în jurul nostru şi în pofida ticăloşiei care există, noi tot trebuie să ne apucăm de treabă şi să întemeiem cerul pe acest pământ.

Un om nu se va putea bucura niciodată de cer până când nu va învăţa cum să-l obţină şi cum să acţioneze conform principiilor sale. Acum, gândiţi-vă la câţiva oameni şi la circumstanţele în care trăiau în urmă cu 20 de ani… când aveau parte de o oarecare bucurie, pace, fericire chiar dacă situaţia nu era una tocmai plăcută. Acum poate că ei se găsesc în circumstanţe mai bune şi au suficienţi bani pentru a-şi satisface nevoile materiale însă, dacă nu au prieteni, dacă nu au parte de acele sentimente bune din partea fraţilor lor, atunci ei sunt nefericiţi, chiar mai mult decât au fost acum 20 de ani…

Fie ca Domnul să vă binecuvânteze, dragi fraţi şi surori, şi fie ca dumneavoastră să vă gândiţi la aceste lucruri, fie ca noi să ne iubim unul pe altul, să trăim în aşa fel încât să progresăm atât cât Domnul ne va da înţelepciune şi posibilitate şi să ajungem să avem încredere unul în celălalt.⁹ (Vezi sugestia 5 de la pagina 276.)

Sugestii pentru studiu şi predare

Gândiţi-vă la aceste idei în timp ce studiaţi acest capitol sau când vă pregătiţi să predaţi. Pentru ajutor suplimentar, vedeţi paginile v–vii.

Recapitulaţi povestirea de la paginile 269–270. Când aţi observat că „faptul de a face cuiva o favoare duce deseori la primirea uneia”?
Preşedintele Snow ne-a amintit că suntem cu toţii copii ai lui Dumnezeu (paginile 270–271). Cum ar trebui să ne influenţeze această cunoaştere acţiunile unuia faţă de celălalt? Ce ocazii le oferă Societatea de Alinare femeilor de a face bine altora? Ce ocazii le oferă bărbaţilor un cvorum al preoţiei de a face bine altora?
Cugetaţi la ultimul paragraf de la pagina 271. De ce suntem noi mai fericiţi atunci când îi ajutăm pe alţii să fie fericiţi? Cum pot părinţii să-şi ajute copiii să înveţe acest adevăr?
De ce credeţi că creştem în înţelepciune atunci când ne împărtăşim cunoaşterea altora? (Pentru câteva exemple, vezi paginile 272–274.) Ce experienţe aţi avut care v-au demonstrat adevărul acestui principiu?
Studiaţi secţiunea care începe la pagina 274. De ce credeţi că simplele acte de slujire au puterea de a ne aduce mai aproape de cer? În timp ce cugetaţi la mesajul acestui capitol, gândiţi-vă la modalităţi prin care puteţi face din căminul dumneavoastră un loc mult mai asemănător cerului.

Scripturi suplimentare: Matei 25:31–45; Luca 6:36–38; Mosia 2:17; 4:14–27; D&L 81:5; 82:3

Ajutor pentru predare: „Este mai bine să foloseşti doar câteva idei bune şi să ai o discuţie bună – şi o înţelegere bună – decât să te grăbeşti încercând să predai fiecare cuvânt din manual… O atmosferă destinsă este absolut esenţială dacă doriţi să aveţi Spiritul Domnului prezent în clasa dumneavoastră” (Jeffrey R. Holland, „Teaching and Learning in the Church”, Ensign, iunie 2007, p. 91).

În timp ce traversa statul Iowa, familia Snow a primit ajutor din partea cuiva pe care ei îl ajutaseră cu o zi înainte.

„Permiteţi-i minţii dumneavoastră să se deschidă astfel încât să ajungeţi să-i înţelegeţi şi să vă pese de preocupările prietenilor care vă înconjoară.”