Capitolul 7

Credinţă în momente de încercare – „Din întuneric la lumina strălucitoare a soarelui”

„Fiecare om care Îl slujeşte pe Domnul, indiferent de cât de credincios ar fi, va trebui să păşească în întuneric; dar, dacă va fi trăit în dreptate, lumina îl va călăuzi şi va primi alinare.”

Din viaţa lui Lorenzo Snow

În luna februarie a anului 1846, sfinţii din zilele din urmă au fost siliţi să-şi abandoneze căminele lor din Nauvoo, Illinois. În timp ce s-au pregătit pentru călătoria lor spre vest, către noul lor pământ al făgăduinţei, ei au urmat sfatul preşedintelui Brigham Young de a stabili aşezări de-a lungul drumului. Au trăit în adăposturi temporare şi au cultivat pământul pentru sfinţii care veneau în urma lor. După ce au petrecut o scurtă perioadă de timp în statul Iowa, într-o aşezare numită Garden Grove, Lorenzo Snow şi familia lui s-au mutat într-un alt loc, tot din statul Iowa, pe care sfinţii l-au numit Muntele Pisga. Această aşezare şi-a primit denumirea de la muntele de pe care profetul Moise văzuse pământul făgăduinţei poporului său.

La câteva luni după ce au ajuns în Muntele Pisga, Lorenzo a fost chemat să prezideze asupra aşezării. „La acel moment”, a scris el mai târziu, „sfinţii din Pisga trăiau în condiţii foarte sărăcăcioase, lipsindu-le nu numai îmbrăcămintea şi mâncarea, ci şi atelajele necesare să tragă căruţele pentru a-şi continua călătoria. Mai multe familii au rămas fără niciun fel de provizii şi trăiau din mila vecinilor lor care, în cele mai multe cazuri, erau slab pregătiţi să pună în practică această virtute. Dar, mai presus de toate acestea, o boală cumplită se răspândise în întreaga aşezare, ajungându-se la situaţia în care nu erau suficient de mulţi oameni sănătoşi care să-i îngrijească pe cei bolnavi; iar boala era urmată de moarte şi taţi, mame, copii, fraţi, surori şi cei mai dragi prieteni au căzut victime distrugătorului şi au fost îngropaţi fără multă ceremonie, unii lipsiţi de hainele potrivite pentru înmormântare. Astfel, sărăciei cumplite i s-au adăugat tristeţea şi jalea”.

Lorenzo a trăit personal experienţa acestor încercări. El şi familia sa au avut parte de boli, dezamăgiri şi tristeţe, inclusiv moartea fiicei sale nou-născute, Leonora. El a scris: „Micuţa Leonora s-a îmbolnăvit şi a murit şi cu adâncă tristeţe i-am purtat trupul neînsufleţit şi l-am aşezat în mormântul ei pentru a rămâne singură, departe de tatăl şi de mama ei, care a adus-o pe lume”.

În aceste condiţii, Lorenzo i-a ajutat pe sfinţi să facă faţă încercărilor lor cu credinţă. Sora sa, Eliza, a scris: „Cu o energie de nestăvilit – cu o gândire practică şi o hotărâre de nezdruncinat în îndeplinirea obiectivelor, care nu au făcut niciodată loc descurajării, el s-a dovedit a fi capabil să facă faţă situaţiilor dificile, care ar fi îngrozit oameni cu abilităţi obişnuite”. Ea şi-a amintit: „În primul rând el a depus efort pentru a inspira oamenii şi pentru a concentra eforturile lor”. A organizat bărbaţii în echipe de lucru. Unii s-au dus în oraşele învecinate pentru a câştiga bani pentru provizii şi îmbrăcăminte. Alţii au rămas în tabără, unde s-au îngrijit de familiile de-acolo, au cultivat pământul şi au confecţionat şi au reparat bunuri ce puteau fi folosite în comunităţile învecinate.

Pe lângă faptul că i-a ajutat pe sfinţi să lucreze împreună, Lorenzo i-a încurajat să se hrănească spiritual şi să se bucure de distracţia benefică din punct de vedere moral. În timpul lunilor lungi de iarnă”, a spus el, „am căutat să le menţin sfinţilor din Pisga moralul ridicat şi să-i ajut să nu-şi piardă curajul, nu doar organizând adunări religioase de preaslăvire şi instruire în diferitele părţi ale aşezării, ci şi făcând pregătirile necesare şi încurajând diferite forme adecvate de distracţie…

De exemplu, voi încerca să descriu un astfel de mod de distracţie pe care l-am improvizat pentru amuzamentul unui număr cât mai mare de persoane pe care le puteam înghesui în modestul cămin al familiei mele, care era o construcţie fără etaj, de aproximativ cincisprezece picioare pe treizeci de picioare [aproximativ patru metri şi jumătate pe nouă metri], făcută din bârne, cu acoperişul şi podeaua din argilă, având la unul din capete un şemineu de înălţime medie, din chirpici făcuţi din pământul-mamă. Anume pentru acea ocazie, am aşezat pe podea un strat subţire de paie curate şi am pus pe pereţi cearşafuri albe luate de pe paturile noastre fără puf.

Felul în care să luminăm corespunzător salonul pentru acea seară era foarte important şi a fost nevoie de multă imaginaţie din partea noastră. Dar am reuşit. Din groapa în care erau depozitaţi, am cules cei mai mari şi mai frumoşi napi – i-am scobit şi am fixat în ei lumânări mici, poziţionându-i la intervale egale de-a lungul pereţilor, suspendând alţii de tavanul făcut din pământ şi papură. Acele lumini transmiteau… un sentiment de pace, multă linişte, iar lumina ce se reflecta prin scobiturile făcute în napi dădea locului o înfăţişare foarte atrăgătoare.

În timpul activităţilor din acea seară, mai mulţi dintre prietenii mei mi-au făcut complimente călduroase, mie şi familiei mele, pentru gustul şi ingeniozitatea deosebite dovedite în crearea acelor ornamente unice necostisitoare”.

Lorenzo şi-a amintit că „orele au fost petrecute într-o atmosferă animată şi veselă. El şi oaspeţii săi s-au distrat unii pe alţii recitând texte şi poezii şi cântând”. El a spus: „La sfârşitul petrecerii, toţi oaspeţii păreau perfect mulţumiţi şi au mers la casele lor, fericiţi ca şi cum nu ar fi fost oameni fără adăpost”¹. (Vezi sugestia 1 de la pagina 120.)

Învăţături ale lui Lorenzo Snow

Încercările şi suferinţele ne ajută să ne dezvoltăm spiritual şi să ne pregătim pentru gloria celestială.

Este imposibil ca noi să ne dobândim salvarea şi să îndeplinim scopurile lui Dumnezeu fără încercări sau fără sacrificii.²

Încercările şi suferinţele au reprezentat experienţele sfinţilor din zilele din urmă. Dumnezeu a stabilit că aşa trebuia să fie. Cred că, în lumea spiritelor din [viaţa premuritoare], când ni s-a propus să intrăm în această stare de încercare şi să trecem prin experienţele pe care le avem acum, nu a fost cu totul plăcut şi agreabil; perspectivele nu erau atât de încântătoare în toate privinţele pe cât ne-am fi dorit. Cu toate acestea, nu am nicio îndoială că, în viaţa premuritoare, am văzut şi am înţeles că, pentru a ne obţine exaltarea şi gloria, aceasta era o experienţă necesară; şi, indiferent de cât de dezagreabilă ne-ar fi putut apărea, am fost dornici să ne conformăm voinţei lui Dumnezeu şi, în consecinţă, suntem aici.³

Dumnezeu a hotărât în inima Lui să ne încerce până când va şti ce să facă cu noi. El L-a încercat pe Fiul Său, Isus… Înainte ca El [Salvatorul] să vină pe pământ, Tatăl I-a urmărit faptele şi a ştiut că putea să se bazeze pe El atunci când salvarea lumilor era în pericol; şi nu a fost dezamăgit. Acelaşi lucru se va întâmpla în ce ne priveşte. El ne va încerca şi va continua să ne încerce pentru a ne putea pune în cele mai înalte poziţii în viaţă şi a ne pune pe umeri cele mai sacre responsabilităţi.⁴

Dacă reuşim să trecem prin încercările cumplite care se apropie păstrându-ne fidelitatea şi integritatea intacte, ne putem aştepta, la sfârşitul încercărilor noastre, la o revărsare din abundenţă a Spiritului şi puterii lui Dumnezeu – o mare binecuvântare asupra tuturor care vor fi rămas fideli legămintelor lor…

Unii dintre fraţii noştri au întrebat dacă, după această viaţă, se vor putea simţi demni de înfrăţirea deplină cu profeţii şi sfinţii din vechime care au îndurat încercări şi persecuţii; şi cu sfinţii… care au suferit în Kirtland, în Missouri şi în Illinois. Aceşti fraţi şi-au exprimat regretele că nu au avut parte de acele momente de suferinţă. Dacă vreunii dintre aceştia sunt prezenţi aici, voi spune, pentru liniştea voastră, că nu trebuie decât să aşteptaţi puţin şi veţi avea ocazii asemănătoare spre mulţumirea inimii voastre. Dumneavoastră şi cu mine nu putem fi făcuţi desăvârşiţi decât prin suferinţă: Isus nu a putut fi făcut desăvârşit decât prin suferinţă (vezi Evrei 2:10). În rugăciunea şi suferinţa Sa din grădina Ghetsimani, El a avertizat asupra procesului de purificare necesar în vieţile celor pe care ambiţia puternică îi îndeamnă să-şi asigure gloria împărăţiei celestiale. Nimeni nu ar trebui să încerce să să scape recurgând la vreo modalitate compromiţătoare.⁵

Nu există nicio altă modalitate prin care sfinţii pot progresa spiritual şi se pot pregăti pentru o moştenire în împărăţia celestială decât să treacă prin suferinţă. Acesta este procesul prin care se dezvoltă cunoaşterea şi prin care pacea va fi, în cele din urmă, stabilită în întregul univers. S-a spus că, dacă toate condiţiile în care trăim acum ar fi pline de pace şi prosperitate, am deveni indiferenţi. Ar fi o stare pe care şi-ar dori-o foarte mulţi oameni; ei nu ar depune efort pentru a obţine lucrurile eternităţii.⁶

Individual sau colectiv, am suferit şi vom suferi din nou; şi de ce? Pentru că Domnul cere acest lucru de la noi pentru sfinţirea noastră.⁷ (Vezi sugestia 2 de la pagina 120.)

Când rămânem credincioşi în timpul încercărilor şi ispitelor, arătăm că Îl iubim pe Dumnezeu mai mult decât iubim lumea.

Printre încercările noastre sunt şi ispitele, prin care, dacă le depăşim, putem arăta cât de mult ne preţuim religia. Vă este cunoscută experienţa lui Iov referitoare la acest aspect. El a dobândit o cunoaştere despre înviere şi despre Mântuitor şi a ştiut că, deşi va muri, Îl va vedea pe Mântuitorul său, pe pământ, în ultimele zile (vezi Iov 19:25–26). Ispitele la care a fost supus şi pe care le-a depăşit au dovedit că el a preţuit aceste lucruri divine mai presus decât orice altceva…

Pentru că Dumnezeu este prietenul nostru, nu ne temem. Poate va trebui să continuăm să fim expuşi la multe situaţii neplăcute. În acest fel, vom putea arăta îngerilor că iubim lucrurile lui Dumnezeu mai mult decât iubim lucrurile lumii.⁸ (Vezi sugestia 3 de la pagina 120.)

Dacă rămânem credincioşi, Domnul ne va întări să depăşim ispitele şi să îndurăm încercările.

Poate că mulţi dintre dumneavoastră trec prin încercări dificile pentru a vă desăvârşi credinţa, pentru ca încrederea dumneavoastră să crească şi ca mărturia dumneavoastră despre puterile cerului să se întărească; iar acest lucru se va întâmpla înainte să vă obţineţi mântuirea. Dacă nori grei apar la orizont…; dacă vi se oferă acea cupă amară a suferinţei şi sunteţi constrânşi să beţi din ea; dacă Satana este lăsat să meargă liber printre voi, cu toate puterile ademenitoare ale înşelăciunii; dacă braţul puternic şi neobosit al persecuţiei este ridicat împotriva dumneavoastră – atunci, în acel ceas, ridicaţi-vă privirea şi bucuraţi-vă pentru că sunteţi consideraţi demni să suferiţi alături de Isus, de sfinţi şi de profeţii sfinţi; atunci este momentul să ştiţi că ora mântuirii dumneavoastră se apropie.

Dragii mei fraţi şi dragele mele surori, simt că trebuie să vă îndemn cu toată simţirea inimii mele. Bucuraţi-vă – nu vă descurajaţi; căci ziua în care lacrimile dumneavoastră vor fi şterse, în care sufletele vă vor fi alinate şi în care veţi gusta din roadele muncii dumneavoastră vine, cu siguranţă, repede…

Fiţi cinstiţi, fiţi virtuoşi, fiţi corecţi, fiţi umili şi supuşi, curajoşi şi îndrăzneţi, cultivaţi un gust al simplităţii, fiţi asemenea Domnului; ţineţi-vă ferm de adevăr, chiar dacă va trebui să treceţi prin foc sau sabie, tortură sau moarte.⁹

Din momentul în care am primit Evanghelia până în prezent, Domnul ne-a trimis, din când în când, încercări şi adversităţi, dacă le putem numi astfel: şi, uneori, aceste încercări au fost de aşa natură încât a fost foarte dificil să le acceptăm fără să cârtim şi să ne plângem. Cu toate acestea, în astfel de momente, Domnul ne-a binecuvântat şi am primit în suficientă măsură din Spiritul Său pentru a putea depăşi ispitele şi a face faţă încercărilor.¹⁰

Fiecare om care Îl slujeşte pe Domnul, indiferent de cât de credincios ar fi, va trebui să păşească în întuneric; dar, dacă va fi trăit în dreptate, lumina îl va călăuzi şi va primi alinare.¹¹

Tot ceea ce ni se cere pentru a fi în deplină siguranţă în toate momentele de necaz sau persecuţie este să facem voia lui Dumnezeu, să fim cinstiţi, credincioşi şi să rămânem devotaţi principiilor pe care le-am primit; să ne facem bine unii altora; să nu încălcăm drepturile niciunui om; să trăim potrivit oricărui cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu, iar Spiritul Sfânt ne va ajuta şi ne va susţine în toate situaţiile şi vom ieşi cu bine din mijlocul tuturor încercărilor şi ispitelor, binecuvântaţi din abundenţă în casele, familiile, turmele şi câmpurile noastre – şi în orice fel Dumnezeu ne va binecuvânta. El ne va da cunoaştere după cunoaştere, informaţie după informaţie, înţelepciune după înţelepciune.

Fie ca Dumnezeu să-Şi reverse binecuvântările asupra poporului Său. Fie ca noi să rămânem credincioşi faţă de noi înşine, credincioşi faţă de principiile pe care le-am primit, căutând să binecuvântăm vieţile altora din toată inima şi Dumnezeu Îşi va revărsa Spiritul asupra noastră, iar noi vom fi victorioşi în cele din urmă.¹² (Vezi sugestia 3 de la pagina 120.)

Amintindu-ne momentele grele din trecut, vedem că încercările noastre ne-au ajutat să ne apropiem mai mult de Dumnezeu.

Când medităm la lucrurile pe care le-a făcut Domnul pentru noi în trecut, la situaţia noastră prezentă şi la perspectivele noastre de viitor, ne dăm seama că suntem un popor binecuvântat. M-am gândit, uneori, că cea mai minunată însuşire pe care ar putea-o avea sfinţii din zilele din urmă este recunoştinţa faţă de Tatăl Ceresc pentru ceea ce a revărsat asupra noastră şi pentru cărarea pe care ne-a condus. Este posibil ca evenimentele de care am avut parte păşind pe această cărare să nu fi fost mereu cele mai plăcute experienţe; dar ne-am dat seama, după aceea, că acele împrejurări, care au fost foarte dificile, s-au dovedit a fi adesea cele mai benefice pentru noi.¹³

La sfârşitul oricărei încercări sau dificultăţi prin care trece un om, dacă, în astfel de momente, el este credincios, Îl cinsteşte pe Dumnezeu şi cinsteşte religia pe care şi-a ales-o, acel om se apropie mai mult de Dumnezeu, credinţa, înţelepciunea, cunoaşterea şi puterea lui se dezvoltă şi, drept rezultat, el este mai încrezător în a chema numele Domnului pentru lucrurile pe care le doreşte. Am cunoscut oameni care tremurau la gândul că au de trecut prin anumite încercări grele şi care, după ce au trecut de acea încercare, au spus că L-au putut aborda pe Domnul în rugăciune cu mai multă încredere şi că au putut cere binecuvântările pe care le doreau…

Avem toate motivele să ne bucurăm şi să fim plini de entuziasm şi de satisfacţie, în ciuda dificultăţilor din jurul nostru. Cât de mult am progresat, câtă cunoaştere am obţinut şi cât de mult putem îndura azi încercările pe care le-am avut acum un an, doi ani sau cinci ani? Suntem capabil să rezistăm azi mai multor încercări decât cu câţiva ani în urmă? Domnul ne-a întărit şi ne-a dezvoltat în progresul nostru. Asemenea unui copil care, atunci când creşte, nu ştie în ce mod şi-a dobândit treptat tăria şi în ce fel a crescut în înălţime. El este mai mare anul acesta decât anul trecut. Acelaşi lucru se întâmplă cu dezvoltarea noastră spirituală. Simţim că suntem mai puternici azi decât am fost cu un an în urmă.¹⁴

Sacrificiile pe care le-aţi făcut, greutăţile pe care le-ţi îndurat şi lipsurile de care aţi avut parte vor… fi uitate, iar dumneavoastră vă veţi bucura pentru că aţi dobândit experienţa pe care acestea au oferit-o… Unele lucruri pe care trebuie să le învăţăm din suferinţele noastre şi cunoaşterea dobândită în acest fel, deşi procesul ar putea fi dureros, vor fi de mare preţ pentru noi în cealaltă viaţă…

Ştiu că vieţile dumneavoastră nu au fost mereu uşoare; aţi trecut, fără îndoială, prin multe încercări şi, probabil, aţi avut multe necazuri; dar, dând dovadă de integritate neîntreruptă, veţi ieşi, în curând din întuneric la lumina strălucitoare a […] lumii celestiale.¹⁵ (Vezi sugestia 4 de mai jos.)

Sugestii pentru studiu şi predare

Gândiţi-vă la aceste idei în timp ce studiaţi acest capitol sau când vă pregătiţi să predaţi. Pentru ajutor suplimentar, vedeţi paginile v–vii.

Gândiţi-vă la experienţele consemnate la paginile 111–114. Cum au reuşit mulţi dintre sfinţii de atunci să fie fericiţi în ciuda suferinţelor lor? Ce putem face noi pentru a-i încuraja pe oamenii care trec prin încercări?
Studiaţi învăţăturile preşedintelui Snow despre motivele pentru care trebuie să avem încercări (paginile 114–116). Ce credeţi că înseamnă să „[depunem] efort pentru a obţine lucrurile eternităţii”? De ce credeţi că, fără încercări, mulţi oameni nu ar „[depune] efort pentru a obţine lucrurile eternităţii”?
În ce mod trebuie să răspundem la încercări şi ispite? (Pentru câteva exemple, vedeţi paginile 116–117.) În ce fel ne ajută Domnul în momentele de încercare?
Citiţi ultima secţiune din acest capitol. Ce aţi dobândit de pe urma încercărilor prin care aţi trecut?
Căutaţi una sau două afirmaţii din acest capitol care vă oferă speranţă. Ce anume apreciaţi la afirmaţiile pe care le-aţi ales? Gândiţi-vă la modalităţi prin care puteţi împărtăşi aceste adevăruri unui membru al familiei sau unui prieten care are nevoie de încurajare.

Scripturi suplimentare: Deuteronomul 4:29–31; Psalmii 46:1; Ioan 16:33; Romani 8:35–39; 2 Corinteni 4:17–18; Mosia 23:21–22; 24:9–16; D&L 58:2–4

Ajutor pentru predare: Planificaţi să luaţi legătura dinainte cu câţiva participanţi la lecţie şi să-i rugaţi să se pregătească să împărtăşească experienţe care au legătură cu acest capitol. De exemplu, înainte de a preda din acest capitol, ar putea fi util să rugaţi câteva persoane să se pregătească să vorbească despre lucrurile pe care le-au învăţat din încercările lor.

Când sfinţii din zilele din urmă au fost alungaţi din căminele lor din Nauvoo, Illinois, mulţi au găsit bucurie în timpul suferinţelor lor.

Un sfânt din zilele din urmă care s-a stabilit în Muntele Pisga a inclus acest desen în jurnalul său.

Mărturia noastră despre Isus Hristos ne poate oferi sprijin şi alinare în momente de încercare.