Moartea spirituală

Moartea spirituală este separarea de Dumnezeu. Scripturile ne învaţă că există două surse ale morţii spirituale. Prima sursă este Căderea, iar a doua este propria noastră nesupunere.

În Cartea lui Mormon, profetul Samuel spune: „toată omenirea, prin căderea lui Adam, alungată din prezenţa Domnului, este considerată ca fiind moartă, atât în ceea ce priveşte lucrurile vremelnice, cât şi cele spirituale“ (Helaman 14:16). În timpul vieţii noastre pe pământ, noi suntem separaţi de prezenţa lui Dumnezeu. Prin ispăşirea Sa, Isus Hristos i-a mântuit pe toţi oamenii de moartea spirituală. Samuel a mărturisit că învierea Salvatorului „mântuieşte toată omenirea de prima moarte – acea moarte spirituală… Iată, învierea lui Hristos mântuieşte omenirea, da, şi anume toată omenirea şi o aduce înapoi în prezenţa Domnului“ (Helaman 14:16–17). Profetul Lehi a propovăduit că, datorită ispăşirii, „toţi oamenii vor veni la Dumnezeu; prin urmare, ei stau în prezenţa Lui, pentru ca să fie judecaţi de El după adevărul şi sfinţenia care este în El“ (2 Nefi 2:10).

Mai departe, moartea spirituală vine ca urmare a nesupunerii noastre. Păcatele noastre ne fac să nu fim curaţi şi să nu putem sălăşlui în prezenţa lui Dumnezeu (vezi Romani 3:23; Alma 12:12–16; 32; Helaman 14:18; Moise 6:57). Prin ispăşire, Isus Hristos oferă mântuirea de această moarte spirituală, dar numai când noi ne exercităm credinţa în El, ne pocăim de păcatele noastre şi ne supunem principiilor şi rânduielilor Evangheliei (vezi Alma 13:27–30; Helaman 14:19; Articolele de credinţă 1:3).

Referinţe suplimentare: 1 Nefi 15:33–35; Alma 40:26; 42:23

Vezi, de asemenea, Ispăşirea lui Isus Hristos, Credinţa, Căderea, Supunerea, Pocăinţa, Păcatul