Prerânduirea

În lumea spiritelor din viaţa premuritoare, Dumnezeu a desemnat anumite spirite să îndeplinească anumite misiuni în viaţa lor muritoare. Aceasta se numeşte prerânduire.

Prerânduirea nu garantează că persoanele vor primi anumite chemări sau responsabilităţi. Astfel de ocazii se ivesc în această viaţă ca urmare a exercitării drepte a libertăţii de a alege, aşa cum prerânduirea este rezultatul neprihănirii din viaţa premuritoare.

Isus Hristos a fost prerânduit să înfăptuiască ispăşirea devenind „de la întemeierea lumii… Mielul, care a fost înjunghiat“ (Apocalipsa 13:8; vezi, de asemenea, 1 Petru 1:19–21). Scripturile ne vorbesc şi despre alţii care au fost prerânduiţi. Profetul Avraam a aflat despre preânduirea sa atunci când a primit viziunea în care a văzut „mulţi dintre cei nobili şi mari“ printre spiritele din lumea premuritoare a spiritelor. El a spus: „Dumnezeu a văzut că aceste suflete erau bune, şi a stat în mijlocul lor şi a spus: Pe aceştia îi voi face conducătorii Mei; pentru că, El a stat printre aceia care erau spirite şi a văzut că ei erau buni; şi mi-a spus mie: Avraam, tu eşti unul dintre ei; tu ai fost ales înainte să te fi născut“ (Avraam 3:22–23). Domnul i-a spus lui Ieremia: „Mai înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale, te cunoşteam, şi mai înainte ca să fi ieşit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte şi te făcusem prooroc al neamurilor“ (Ieremia 1:5). Ioan Botezătorul a fost prerânduit să pregătească oamenii pentru slujirea ca muritor a Salvatorului (vezi Isaia 40:3; Luca 1:13–17; 1 Nefi 10:7–10).

Doctrina prerânduirii se aplică tuturor membrilor Bisericii, nu numai Salvatorului şi profeţilor Săi. Înainte de crearea pământului, femeilor credincioase le erau încredinţate anumite responsabilităţi iar bărbaţii credincioşi erau prerânduiţi la anumite îndatoriri ale preoţiei. Deşi dumneavoastră nu vă amintiţi acea vreme, cu siguranţă aţi fost de acord să îndepliniţi misiuni importante în slujba Tatălui dumneavoastră. Pe măsură ce vă dovediţi demni, vi se vor da prilejuri să îndepliniţi sarcinile pe care le-aţi primit atunci.

Referinţe suplimentare: Alma 13:1–9; D&L 138:53–56

Vezi, de asemenea, Libertatea de a alege, Planul salvării