Umilinţa

A fi umil înseamnă a vă recunoaşte, plini de recunoştinţă, dependenţa de Domnul – a înţelege că aveţi nevoie constantă de sprijinul Său. Umilinţa este recunoaşterea faptului că talentele şi capacităţile dumneavoastră sunt daruri de la Dumnezeu. Nu este un semn de slăbiciune, timiditate sau teamă; este un indiciu al faptului că ştiţi care este adevăratul izvor al tăriei dumneavoastră. Puteţi fi atât umil, cât şi netămător. Puteţi fi atât umil, cât şi curajos.

Isus Hristos este marele nostru exemplu de umilinţă. În timpul slujirii Sale pe pământ, El a recunoscut întotdeauna că tăria Sa izvora din dependenţa Sa de Tatăl Său. El a spus: „Eu nu pot face nimic de la Mine însumi… Nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui,care M-a trimis“ (Ioan 5:30).

Domnul vă va întări când vă umiliţi înaintea Sa. Iacov ne-a învăţat: „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi… Smeriţi-vă înaintea Domnului, şi El vă va înălţa“ (Iacov 4:6, 10).

Referinţe suplimentare: Matei 18:4; 23:12; 26:39; Luca 22:42; 1 Petru 5:5–6; Mosia 4:11–12; 15:6–7; Alma 5:27–28; Helaman 3:33–35; Eter 12:27; D&L 12:8; 67:10; 112:10; 136:32–33