Isus Hristos
La 1 ianuarie 2000, Prima Preşedinţie şi Cvorumul celor Doisprezece Apostoli au dat declaraţia de mai jos. Având titlul „Hristos cel Viu”, această declaraţie cuprinde mărturia despre Domnul Isus Hristos şi prezintă pe scurt identitatea Sa şi misiunea Sa divină:
„Acum, când celebrăm naşterea lui Isus Hristos, cu două milenii în urmă, ne oferim mărturia despre realitatea vieţii Sale fără de egal şi virtutea infinită a măreţului Său sacrificiu ispăşitor. Nimeni altcineva nu a avut o influenţă atât de profundă asupra tuturor celor care au trăit şi vor mai trăi pe pământ.
El a fost Marele Iehova din Vechiul Testament, Mesia din Noul Testament. Sub îndrumarea Tatălui Său, El a fost Creatorul pământului. ‘Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El’ (Ioan 1:3). Deşi fără de păcat, El a fost botezat pentru a împlini tot ce trebuie împlinit. El ‘umbla din loc în loc, făcea bine’ (Faptele apostolilor 10:38), deşi a fost dispreţuit pentru aceasta. Evanghelia Sa a fost un mesaj de pace şi bucurie. El i-a îndemnat pe toţi să urmeze exemplul Său. El a străbătut drumurile Palestinei, vindecându-i pe cei bolnavi, făcându-i pe orbi să vadă şi înviindu-i pe morţi. El a propovăduit despre adevărurile eternităţii, despre realitatea existenţei noastre premuritoare, despre scopul vieţii noastre pe pământ şi despre potenţialul fiilor şi fiicelor lui Dumnezeu în viaţa viitoare.
El a instituit împărtăşania pentru a reaminti de marele Său sacrificiu ispăşitor. El a fost arestat şi acuzat pe baza unor învinuiri false, condamnat pentru a satisface gloata şi trimis la moarte pe cruce în locul numit Căpăţâna. Şi-a dat viaţa pentru a ispăşi pentru păcatele întregii omeniri. Acesta a fost măreţul Său dar pentru toţi aceia care vor trăi vreodată pe pământ.
Noi mărturisim, solemn, că viaţa Sa, care este punctul central al istoriei umane, nici nu a început la Betleem, nici nu s-a încheiat pe Căpăţâna. El a fost Întâiul Născut al Tatălui, Singurul Fiu Născut în carne, Mântuitorul lumii.
El s-a ridicat din mormânt pentru deveni ‘pârga celor adormiţi’ (1 Corinteni 15:20). Ca Domn Înălţat, El i-a vizitat pe aceia pe care i-a iubit pe când era în viaţă. De asemenea, El a propovăduit printre ‘alte oi’ ale Sale (Ioan 10:16) de pe teritoriul vechii Americi. În lumea modernă, El şi Tatăl Său i-au apărut băiatului Joseph Smith, începând mult promisa dispensaţie a ‘plinirii vremilor’ (Efeseni 1:10).
Despre Isus cel Viu, profetul Joseph Smith a scris: ‘Ochii Lui erau ca flacăra focului; părul de pe capul Lui era alb ca zăpada curată; înfăţişarea Sa era mai strălucitoare decât soarele; şi glasul Său era ca sunetul vuietului unor ape mari, chiar glasul lui Iehova spunând:
„ Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă; Eu sunt Acela care trăieşte, Eu sunt Acela care a fost ucis; Eu sunt avocatul vostru pe lângă Tatăl’ (D&L 110:3–4).
Despre El profetul a declarat, de asemenea: ‘Şi acum, după numeroasele mărturii care au fost date despre El, aceasta este mărturia, ultima dintre toate, pe care o dăm despre El: Că El trăieşte!
„Pentru că L-am văzut, chiar la dreapta lui Dumnezeu; şi I-am auzit glasul depunând mărturie că El este Singurul Născut al Tatălui –
„ Că de El, prin El şi din El lumile sunt şi au fost create şi locuitorii din ele sunt născuţi ca fii şi fiice ale lui Dumnezeu’ (D&L 76:22–24).
Noi declarăm solemn că preoţia Sa şi Biserica Sa au fost restaurate pe pământ – ‘zidiţi pe temelia apostolilor şi profeţilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos’ (Efeseni 2:20).
Noi mărturisim că El va reveni, într-o zi, pe pământ. ‘Atunci se va descoperi slava Domnului şi în clipa aceea orice făptură o va vedea’ (Isaia 40:5). El va conduce ca Rege al regilor şi va domni ca Domn al domnilor şi orice genunchi se va pleca şi orice limbă va da slavă în faţa Lui. Fiecare dintre noi va fi dus să stea în faţa Lui pentru a fi judecat după faptele noastre şi dorinţele inimilor noastre.
Noi depunem mărturie, ca apostoli ai Lui, rânduiţi aşa cum se cuvine – că Isus este Hristosul cel Viu, Fiul nemuritor al lui Dumnezeu. El este marele Rege Emanuel, care stă, astăzi, la dreapta Tatălui Său. El este lumina, viaţa şi speranţa lumii. Calea Sa este drumul care duce la fericire în această viaţă şi la viaţa eternă în lumea viitoare. Să mulţumim lui Dumnezeu pentru darul fără de seamăn care este Fiul Său divin“ (Liahona, ianuarie 2000, pag. 2–3).
Vezi, de asemenea, Ispăşirea lui Isus Hristos