Paradisul

În scripturi, cuvântul paradis este folosit în moduri diferite. Primul, denumeşte un loc de pace şi fericire în lumea spiritelor de după moarte, rezervat celor care au fost botezaţi şi care au rămas credincioşi (vezi Alma 40:12; Moroni 10:34). Aceia care se află în închisoarea spiritelor au ocazia de a învăţa Evanghelia lui Isus Hristos, de a se pocăi de păcatele lor şi de a primi rânduielile botezului şi confirmării datorită muncii pe care o facem noi în temple (vezi D&L 138:30–35). După aceasta, ei pot intra în paradis.

Al doilea sens al cuvântului paradis se găseşte în relatarea lui Luca despre răstignirea Salvatorului. Când Isus era pe curce, un hoţ care era şi el răstignit, I-a spus: „Doamne, adu-Ţi aminte de mine, când vei intra în împărăţia Ta!“ (Luca 23:42). Conform cu Luca 23:43, Domnul a răspuns: „Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai”. Profetul Jospeh Smith a explicat că aici a fost o greşeală de traducere; Domnul a spus de fapt, că hoţul va fi cu El în lumea spiritelor.

Cuvântul paradis se găseşte şi în 2 Corinteni 12:4, unde se referă probabil la împărăţia celestială. În al zecelea Articol de credinţă, cuvântul paradis descrie gloria pământului în perioada mileniului.

Vezi, de asemenea, Moartea fizică, Planul salvării, Învierea