Sabat

Sabatul este ziua Domnului şi este rezervată în fiecare săptămână pentru odihnă şi preaslăvire. În timpurile Vechiului Testament, poporul de legământ al lui Dumnezeu a sărbătorit Sabatul în ziua a şaptea a săptămânii pentru că Dumnezeu s-a odihnit în ziua a şaptea după ce a creat pământul. Domnul a subliniat importanţa ţinerii sabatului în cele Zece Porunci:

„Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti.

Să lucrezi şase zile, şi să-ţi faci lucrul tău.

Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nici o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta.

Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o“ (Exodul 20:8–11).

După Învierea lui Isus Hristos, care a avut loc în prima zi a săptămânii, discipolii Domnului au început să ţină sabatul în prima zi a săptămânii, duminica (vezi Faptele apostolilor 20:7).

În zilele din urmă, Domnul ne-a poruncit să continuăm în ţinerea Sabatului. El a promis că dacă ne vom supune acestei porunci, vom primi „plenitudinea pământului“ (vezi D&L 59:16–20).

Pentru că Sabatul este o zi sfântă, ea trebuie să fie rezervată pentru activităţile demne şi sfinte. Abţinerea de la lucru şi odihna nu sunt de ajuns. De fapt, dacă noi pur şi simplu ne mulţumim a nu face nimic în ziua de Sabat, noi vom eşua să ţinem ziua sfântă. Într-o revelaţie dată lui Joseph Smith în 1831, Domnul a poruncit: „Şi pentru ca să poţi să te păstrezi mai neîntinat de lume, du-te la casa de rugăciune şi oferă sacramentele tale în ziua Mea sfântă; pentru că, adevărat, aceasta este ziua care a fost stabilită pentru voi pentru a vă odihni de munca voastră şi pentru a exprima devoţiunea voastră Celui Prea Înalt“ (D&L 59:9–10). Potrivit cu această revelaţie, noi participăm la adunările împărtăşaniei în fiecare săptămână. Alte activităţi din ziua de sabat pot include rugăciune, meditaţie, studierea scripturilor şi a învăţăturilor profeţilor din zilele din urmă, adresarea de scrisori membrilor familiei şi prietenilor, citirea materialelor potrivite, vizitarea celor bolnavi şi a celor în suferinţă, participarea la alte adunări ale Bisericii.

Referinţe suplimentare: Exodul 31:16–17; Mosia 18:23; D&L 59:11–14; 68:29

Vezi, de asemenea, Veneraţie, Împărtăşanie, Preaslăvire