Salvarea

În conversaţiile dumneavoastră cu alţi creştini, aţi putea fi întrebat: „Aţi fost mântuit?“ Aceia care adresează această întrebare se referă de obicei, la o mărturisire sinceră sau la o declaraţie că L-aţi acceptat pe Isus Hristos ca Domn şi Salvator personal. Adresând această întrebare, ei arată credinţa lor în următoarele cuvinte, scrise de apostolul Pavel:

„Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit. Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire“ (Romani 10:9–10).

Răspunzând la întrebarea: „Aţi fost mântuit?”

În Romani 10:9–10, cuvintele mântuit şi mântuire se referă la o relaţie prin legământ cu Isus Hristos. Prin această relaţie prin legământ, noi suntem asiguraţi de salvarea de la consecinţele veşnice ale păcatului dacă suntem supuşi. Fiecare sfânt al zilelor din urmă este mântuit în acest sens. Am fost convertiţi la Evanghelia restaurată. Prin rânduiala botezului, noi am intrat într-o relaţie de legământ cu Salvatorul, luând numele Său asupra noastră. Ne reînnoim legământul făcut la botez luând din împărtăşanie.

Înţelesuri diferite ale cuvântului Mântuire

În doctrina Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă, termenii mântuit şi mântuire au înţelesuri variate. Potrivit acestor sensuri, răspunsul dumneavoastră la întrebarea „Aţi fost mântuit?”, ar fi ori „da“ ori „da, dar cu anumite condiţii”. Următoarele explicaţii subliniază şase sensuri diferite ale cuvântului mântuire.

Salvarea de la moartea fizică. Toţi oamenii mor până la urmă. Dar prin ispăşirea şi învierea lui Isus Hristos, toţi oamenii vor fi înviaţi – salvaţi de la moartea fizică. Pavel a mărturisit: „ Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos“ (1 Corinteni 15:22).

Mântuirea de păcat. Pentru a fi curăţaţi de păcate prin ispăşirea Salvatorului, trebuie să vă exersaţi credinţa în Isus Hristos, să vă pocăiţi, să fiţi botezaţi şi să primiţi darul Duhului Sfânt (vezi Faptele apostolilor 2:37–38). Dacă aţi fost botezaţi şi aţi primit Duhul Sfânt prin autoritatea potrivită a preoţiei, dumneavoastră deja aţi fost salvaţi condiţionat de la păcat. Nu veţi fi mântuiţi pe deplin de păcat până ce dumneavoastră nu vă veţi încheia viaţa pe pământ, îndurând credincios până la sfârşit.

Observaţi că nu puteţi fi mântuiţi din păcatele voastre; nu puteţi primi mântuirea necondiţionat prin simplul fapt de a vă declara credinţa în Hristos înţelegând că, inevitabil veţi comite păcate pe tot parcursul vieţii dumneavoastră (vezi Alma 11:36–37). Prin mila lui Dumnezeu, dumneavoastră puteţi fi salvaţi de la păcatele dumneavoastră (vezi Helaman 5:10–11). Pentru a primi această binecuvântare, trebuie să vă exersaţi credinţa în Isus Hristos, să vă străduiţi să ţineţi poruncile, să vă lepădaţi de păcat şi să reînnoiţi pocăinţa şi curăţirea dumneavoastră prin rânduiala împărtăşaniei.

A fi născut din nou. Uneori veţi fi întrebaţi dacă aţi fost născuţi din nou. Principiul renaşterii spirituale apare frecvent în scripturi. Noul Testament conţine învăţăturile lui Isus care ne spun că trebuie să ne „naştem din nou“ şi dacă „nu ne naştem din apă şi din Duh, [noi] nu putem să intrăm în împărăţia lui Dumnezeu“ (Ioan 3:3, 5). Aceste învăţături sunt descrise în Cartea lui Mormon: „Toată omenirea, da, bărbaţi şi femei, toate naţiunile, neamurile, limbile şi popoarele trebuie să se nască din nou; da, să se nască din Dumnezeu, să se schimbe din starea lor carnală şi decăzută la o stare de dreptate, fiind mântuiţi de Dumnezeu, devenind fiii şi fiicele Lui; şi astfel ei devin fiinţe noi; şi dacă ei nu fac aceasta, atunci nu pot în nici un fel să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu“ (Mosia 27:25–26).

Această renaştere este un proces care se produce după ce noi am fost botezaţi şi am primit darul Duhului Sfânt. Aceasta vine ca rezultat al dorinţei noastre de a „face un legământ cu Dumnezeul nostru ca să îndeplinim voinţa Lui şi să fim supuşi poruncilor Lui în toate lucrurile pe care El ni le va porunci, până la sfârşitul zilelor noastre“ (Mosia 5:5). După aceea „voi spuneţi că inimile voastre sunt schimbate prin credinţă în numele Lui; de aceea, voi v-aţi născut din El“ (Mosia 5:7). Dacă aţi fost botezaţi şi aţi primit darul Duhului Sfânt cu un legământ să luaţi asupra dumneavoastră numele lui Isus Hristos, puteţi spune că aţi fost născuţi din nou. Şi puteţi reînnoi aceasta renaştere în fiecare zi de sabat când luaţi din împărtăşanie.

Mântuirea din starea de ignoranţă. Mulţi oameni trăiesc într-o stare de întuneric, necunoscând lumina Evangheliei restaurate. Ei sunt „împiedicaţi să găsească adevărul doar pentru că nu ştiu unde să-l găsească“ (D&L 123:12). În calitate de membru al Bisericii Domnului, dumneavoastră sunteţi mântuit de această stare. Dumneavoastră aveţi cunoaşterea despre Dumnezeu Tatăl, despre Isus Hristos, despre scopul vieţii, despre planul salvării şi despre potenţialul dumneavoastră veşnic. Puteţi să trăiţi ca discipol al Salvatorului, care a declarat: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii“ (Ioan 8:12).

Mântuirea de a doua moarte. Scripturile vorbesc uneori despre mântuirea de a doua moarte. A doua moarte este moartea spirituală finală – fiind separaţi de dreptate şi refuzând locul în orice împărăţie a slavei (vezi Alma 12:32; D&L 88:24). Această a doua moarte nu va veni până la judecata finală şi va veni la foarte puţini (vezi D&L 76:31–37). Aproape fiecare persoană care a trăit vreodată pe pământ este asigurată de mântuirea de la a doua moarte (vezi D&L 76:40–45).

Viaţa veşnică sau exaltarea. În scripturi, cuvintele mântuit şi mântuire se referă deseori la viaţa veşnică sau exaltare (vezi Avraam 2:11). Viaţa veşnică este să-I cunoşti pe Tatăl Ceresc şi Isus Hristos şi să trăieşti împreună cu Ei pentru totdeauna – pentru a moşteni gradul cel mai mare din împărăţia celestă (vezi Ioan 17:3; D&L 131:1–4; 132:21–24). Pentru a primi acest mare dar, noi trebuie să facem mai mult decât să ne pocăim de păcatele noastre şi să fim botezaţi şi confirmaţi de autoritatea potrivită a preoţiei. Bărbaţii trebuie să primească Preoţia lui Melhisedec şi toţi membrii Bisericii trebuie să facă şi să ţină legămintele sfinte din templu, incluzând căsătoria eternă.

Dacă folosiţi cuvântul mântuire în sensul vieţii veşnice, nici unul dintre noi nu poate spune că am fost mântuiţi în timpul vieţii muritoare. Acest dar glorios poate veni doar după judecata finală.

Referinţe suplimentare: Matei 10:22; Marcu 16:16; Efeseni 2:8–10, Iacov 2:14–18; 2 Nefi 25:23, 26; Mosia 5:8–15; 3 Nefi 9:21–22; Moroni 10:32–33; Articolele de credinţă 1:3

Vezi, de asemenea, Ispăşirea lui Isus Hristos, Botezul, Viaţa veşnică, Îndurarea, Împărăţiile slavei, Planul salvării