O lucrare pe care să o fac eu
Domnul i-a trimis lui Joseph Smith un înger ca să-i spună că el avea de făcut o lucrare. Această lucrare continuă astăzi prin noi.
Mi-amintesc de lecţia ţinută în cadrul unei seri de familie, când eram tânără, în care tatăl meu ne învăţa despre vizita făcută de îngerul Moroni profetului Joseph Smith. El a spus, că drept consecinţă a rugăciunii, un înger a apărut la marginea patului lui Joseph. Îngerul era un mesager trimis de Dumnezeu, numele lui era Moroni, şi el i-a spus lui Joseph că Dumnezeu avea o lucrare pe care să o facă el (vezi Joseph Smith–Istorie 1:33.) Mi-amintesc de tatăl meu învăţându-ne că: „Joseph n-a răspuns: ,O, nu, îngere, eu am vrut doar să ştiu care biserică este adevărată. Nu ştiam că trebuie să fac ceva!‘“ Dar, desigur, Joseph trebuia să facă ceva. El avea o chemare specială de la Domnul.
Ceea ce a făcut Joseph a fost remarcabil. El a început viaţa ca un simplu băiat lucrând la fermă, dar prin intermediul lui, Cartea lui Mormon a apărut şi a fost tradusă, preoţia şi cheile ei au fost restaurate pe pământ, Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă a fost organizată şi temple sfinte au început să fie construite. Datorită lui Joseph Smith, toate rânduielile de care au nevoie copiii Tatălui Ceresc pentru salvarea lor sunt acum pe pământ. Aceasta a fost ziua miracolelor despre care se vorbeşte în Moroni (vezi Moroni 7:35–37) şi lucrarea mare şi minunată prevestită lui Nefi cu secole în urmă (vezi 1 Nefi 14:7).
Lucrarea începută de Joseph a fost dusă mai departe de primii membri ai Bisericii care au avut credinţă în Isus Hristos şi în Evanghelia Sa restaurată. Prin eforturile lor, Evanghelia lui Isus Hristos a început să se răspândească în întreaga lume. Ei au făcut, într-adevăr, o lucrare minunată.
Dar ziua miracolelor nu s-a terminat şi lucrarea minunată, încă, merge înainte. Când am fost botezaţi, noi am devenit o parte a acelei lucrări.
Anul trecut, când am vizitat membri ai Bisericii, am văzut că prin credinţa şi munca oamenilor simpli, legământul Domnului este stabilit pe pământ (vezi D&L 1:17–23).
În Coreea, este o tânără femeie care a fost prima membră a Bisericii în familia ei. Ea şi-a ţinut bine propria ei înregistrare privind Progresul personal şi a spus că a visat să ajungă să aibă o familie care să aibă la bază Evanghelia. O preşedintă a Tinerelor Fete din Armenia înfăptuieşte programul Tinerelor Fete cu credinţă, deşi nu are un Manual cu instrucţiunile Bisericii scris în limba ei.
Membrele din Rusia se duc cu regularitate la templu. Ele îşi economisesc rublele şi călătoresc zile întregi cu autobuzul, cu trenul sau cu vaporul pentru a merge la cel mai apropiat templu în Suedia.
Nepoata mea Kimberly în vârstă de nouă ani a vorbit cu atât entuziasm despre Biserică prietenei ei, încât aceasta a spus: „Aş vrea să mă alătur Bisericii voastre. Ce trebuie să fac pentru aceasta?“
Tinerele fete şi tinerii băieţi din episcopia mea îşi dezvoltă îndemânările şi talentele lor. Ei sunt dornici să cânte, să cunoască diverse instrumente muzicale, să ţină cuvântări, să participe la proiecte de slujire şi să facă orice alte lucruri, astfel ca ei să poată fi o parte a acestei lucrări minunate.
Şi în Bogota era un tânăr care a spus: „Vorbesc în numele tinerilor băieţi din Columbia. Suntem demni şi suntem pregătiţi să slujim!“
Am fost în locuri unde Biserica este mică şi unde există un număr mare de membri, unde este nouă şi unde este bine stabilită, dar răspunderea fiecăruia dintre noi este aceeaşi: suntem o parte din adevărata Evanghelie restaurată a lui Isus Hristos. Avem de făcut o lucrare. Slujim prin căi simple, mărturiile noastre cresc şi suntem o parte a acestei zile a miracolelor.
În tot cursul vieţii mele, am fost martoră la miracolele Evangheliei restaurate. Când eram tânără fată, familia mea s-a mutat în Sao Paula, Brazilia, unde tatăl meu fusese chemat să prezideze Misiunea Brazilia. A fost o perioadă interesantă pentru mine şi un loc minunat pentru a creşte. Un joc preferat de fraţii mei şi de mine consta în a pretinde că suntem misionari îmbrăcându-ne cu costumele şi rochiile pe care misionarii nu le mai foloseau. Petreceam ore întregi scriind despre diferite subiecte misionare, „predicând“ şi „transferându-ne“ prin toată grădina. Timp de cinci ani, conversaţiile noastre în cursul serii, în jurul mesei la cină, au fost centrate pe munca misionară şi eu am ascultat cu atenţie povestiri de credinţă spuse de misionari. Chiar de la acea vârstă, am ştiut că fac parte din această lucrare măreaţă.
În Brazilia, când am ajuns noi acolo erau doar în jur de 3.000 de membri ai Bisericii. Mi-amintesc că eram la Societatea Primară cu câţiva alţi copii, cântând aceleaşi cinci cântece în fiecare săptămână, deoarece acelea erau singurele traduse în limba portugheză. Două dintre cântecele mele preferate erau „A Luz Divina“ sau „Lumina divină“ (Hymns, nr. 305) şi ceva despre un iepure în mijlocul pădurii (vezi „Micul iepure“, Children’s Friend, iunie 1955, pag. 257).
Experienţele noastre, din multe puncte de vedere, au fost asemănătoare cu cele ale pionierilor din vechime. Nu aveam cărţi de imnuri sau fotografii sau manuale pentru lecţii trimise de la sediul central al Bisericii. Toate lucrurile care erau necesare pentru a predica Evanghelia în limba portugheză erau scrise şi tipărite la casa misiunii. Noi toţi trebuia să participăm pentru a ajuta la întocmirea scrisorilor cu noutăţi ale misiunii şi a lecţiilor. Nimeni nu ne trimitea materiale despre Biserică. Profetul nu ne-a trimis preşedinţi de ţăruş sau episcopi. Nu ne-a trimis preşedinte pentru Societatea de Alinare sau pentru programele tineretului. Biserica în Brazilia era constituită din acelaşi material cu care au început pionierii. Materialul de construire a Bisericii era format din oameni.
În decursul anilor petrecuţi de noi în Brazilia, am văzut creşterea mare pe care a avut-o Biserica. Mii de oameni au devenit sfinţi din zilele din urmă! Curând, misiunea s-a împărţit, au fost organizate districte şi ramuri şi au fost construite capele noi. Membrii noi erau entuziasmaţi, au crescut în credinţă şi au dobândit mai multă experienţă în organizarea Bisericii.
Au trecut mulţi ani şi anul trecut, m-am întors în Brazilia pentru a participa la rededicarea Templului Sao Paulo. Am aflat că în Brazilia erau 187 de ţăruşi. Erau 26 de misiuni, patru temple şi aproape un milion de membri ai Bisericii. Imaginaţi-vă mirarea mea când am pătruns într-un stadion plin cu mai mult de 60.000 de membri care se adunaseră să-l asculte pe preşedintele Hinckley şi să celebreze dedicarea templului. Pentru mine era un miracol să văd mii de tineri dansând şi cântând împreună. Când priveam acea celebrare plină de bucurie, mi-am spus în sinea mea: „Acest lucru este uimitor! Este un miracol! Cum a avut loc acest miracol?“
M-am mirat toată seara de ceea ce văzusem. După aceea, în dimineaţa următoare, la dedicarea templului, m-am întâlnit cu învăţătoarea mea de la Societatea Primară, sora Gloria Silveira. Atunci mi-am dat seama cum s-a înfăptuit miracolul. Fiind o convertită nouă, fără o experienţă anterioară, sora Silveira venise la Societatea Primară pregătită să împărtăşească mărturia ei şi să mă înveţe Articolele de credinţă în limba portugheză. Ea şi soţul ei, Humberto, sunt în continuare credincioşi. Ei au slujit în multe chemări de-a lungul anilor şi încă mai slujesc. Când am văzut-o pe sora Silveira, am realizat că Biserica în Brazilia crescuse mulţumită ei şi miilor de membri asemănători ei. Ea şi fratele Silveira îi reprezintă pe toţi cei care au credinţă în Domnul Isus Hristos şi în Evanghelia Sa. Ei au crescut în cunoştinţe şi îndemânări şi au slujit în Biserică (vezi D&L 88:80). Ei au împărtăşit Evanghelia cu prietenii (vezi D&L 30:5). Ei slujesc în templu (vezi D&L 138:48). Ei i-au învăţat pe cei cinci copii ai lor principii corecte (vezi D&L 68:28). Din cei 43 de urmaşi ai familiei lor, 15 au slujit în misiuni depline. Nepoţii lor sunt acum căsătoriţi în templu şi strănepoţii lor sunt cea de a patra generaţie a familiei Silveira care fac parte din minunata lucrare care a fost începută de Joseph Smith. Datorită lor, credinţa a crescut pe pământ. Ei sunt un exemplu al miracolului despre care a vorbit Domnul când a spus că Evanghelia Sa va fi proclamată de cei slabi şi simpli (vezi D&L 1:23) şi că prin mijloace mici şi simple se pot îndeplini lucruri mari (vezi 1 Nefi 16:29).
Domnul i-a trimis lui Joseph Smith un înger ca să-i spună că el avea de făcut o lucrare. Această lucrare continuă astăzi prin noi şi este condusă de preşedintele Gordon B. Hinckley, un profet în viaţă, care a spus: „Glorioasă este această lucrare. Ea va binecuvânta viaţa fiecărui bărbat, fiecărei femei, fiecărui băiat şi fiecărei fete care o primeşte şi o acceptă cu bucurie“ („Slujire misionară“, Instruirea conducătorilor din lumea întreagă, 11 ianuarie 2003, pag. 21). „Să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru toate darurile Sale minunate de mărturii, autoritate şi doctrină asociate cu această Biserică restaurată a lui Isus Hristos“ („Fundaţia minunată a credinţei noastre“, Liahona, nov. 2002, pag. 81). În numele lui Isus Hristos, amin.