Cuvânt de deschidere
Misiunea ce ne revine de a duce mai departe lucrarea este uriaşă. Dar ocazia pe care o avem este glorioasă.
Iubiţii mei fraţi şi surori, în numele membrilor din întreaga lume ai acestei Biserici, transmit semenilor şi prietenilor noştri catolici sincere condoleanţe în aceste momente de mare tristeţe. Papa John Paul II a acţionat neobosit pentru a promova cauza creştinătăţii, pentru a ridica poverile celor săraci şi a susţine fără teamă valorile umane şi demnitatea umană. I se va simţi mult lipsa, mai ales de către cei foarte mulţi care l-au privit ca pe un conducător.
Stimaţii mei fraţi şi surori, consider potrivit ca la deschiderea acestei conferinţe să fac un scurt bilanţ al slujirii noastre, Prima Preşedinţie, din ultimii zece ani.
În ziua de 12 martie 1995, ne-a fost conferită înalta şi sacra responsabilitate a preşedinţiei.
În conferinţa care a urmat, eu am făcut această declaraţie:
„Acum, stimaţii mei fraţi şi surori, a venit timpul să ne îndreptăm spatele, să ne ridicăm ochii şi să ne dezmorţim minţile pentru a cuprinde şi a înţelege mai bine misiunea Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă de pregătire pentru marele Mileniu. Acesta este momentul să fim puternici. Este timpul să înaintăm fără ezitare, cunoscând foarte bine sensul, dimensiunea şi importanţa misiunii noastre. Este timpul să facem ce este drept, oricare ar fi consecinţele ce vor rezulta. Este timpul să fim găsiţi respectând poruncile. Este timpul să ne întindem braţele cu bunătate şi dragoste spre cei în suferinţă şi spre cei care rătăcesc în întuneric şi durere. Este timpul să fim grijulii şi buni, decenţi şi curtenitori unul faţă de altul şi în toate relaţiile noastre. Cu alte cuvinte, să devenim mai asemănători lui Hristos“ („This is the Work of the Master“, Ensign, mai 1995, pag. 71).
Dumneavoastră trebuie să judecaţi cât de departe am ajuns în îndeplinirea invitaţiei făcute cu zece ani în urmă.
Deceniul care a trecut a fost o perioadă minunată în istoria Bisericii. Nu a mai existat nici una care s-o egaleze. A avut loc o remarcabilă înflorire a lucrării Domnului. Au fost multe realizări importante.
Această creştere nu este numai rezultatul muncii Primei Preşedinţii, a Cvorumului celor Doisprezece, a Celor Şaptezeci sau a Episcopatului Prezidenţial. Este rezultatul credinţei, rugăciunii, eforturilor, slujirii dedicate a fiecărui membru din preşedinţia sau înaltul consiliu de ţăruş, a fiecărui episcopat şi a fiecărei preşedinţii de cvorum, a fiecărei preşedinţii de organizaţie auxiliară şi a fiecărui membru activ credincios din Biserica din întreaga lume.
Faţă de fiecare dintre voi, stimaţii mei fraţi şi surori, oriunde v-aţi afla, îmi exprim sentimentele pe care le port în inimă şi vă mulţumesc pentru marea şi dedicata dumneavoastră slujire. Ce oameni minunaţi sunteţi!
Grandoarea şi minunăţia Evangheliei lui Isus Hristos, restaurată prin profetul Joseph Smith, străluceşte astăzi cu o nouă vigoare.
La sfârşitul acestor ani, când privim înapoi, nu trebuie să avem sentimente de trufie sau mândrie, ci de umilinţă recunoscătoare pentru ceea ce s-a realizat printr-o varietate de eforturi.
De exemplu, Biserica a crescut în lume în aşa măsură încât numărul de membri din afara Americii de Nord este mai mare decât cel din America de Nord. Am deveni o mare familie internaţională, 12 milioane de oameni puternici, răspândiţi în 160 de naţiuni.
În aceşti ultimi zece ani, au fost creaţi peste 500 de ţăruşi şi peste 4.000 de episcopii şi ramuri. Trei milioane de membri noi au intrat în Biserică.
Numărul persoanelor înscrise în sistemul nostru educaţional a crescut cu aproximativ 200.000. În cea mai mare parte, tinerii noştri sunt mai puternici şi mai credincioşi.
A fost creat Fondul permanent pentru educaţie. La început, nu am avut nimic în afară de speranţă şi credinţă. Astăzi, sunt sprijiniţi aproape 18.000 de tineri. Ei trăiesc în 27 de naţiuni. Ei sunt pregătiţi şi ies din deznădejdea sărăciei în care ei şi strămoşii lor trăiesc de generaţii. Aptitudinile lor sunt rafinate şi veniturile lor sunt multiplicate.
Am mărit cu mult numărul de temple. În 1995, existau 47 de temple. Astăzi, există 119 şi alte trei vor fi dedicate în acest an.
Cartea lui Mormon exista în 87 de limbi în 1995. Astăzi, este disponibilă în 106 limbi.
În aceşti ultimi zece ani, au fost distribuite 51 de milioane de exemplare ale Cărţii lui Mormon.
Noi am construit, efectiv, mii de clădiri pe întregul pământ. Sunt de mai bună calitate şi mai potrivite necesităţilor noastre decât cele construite anterior.
În plus, noi am construit această clădire remarcabilă, din care vorbim astăzi, unicul şi minunatul Centru de conferinţe din oraşul Salt Lake.
Cu toate acestea, noi ajungem pe întreg pământul pentru a-i ajuta pe cei în suferinţă şi nevoi oriunde s-ar afla. În ultimii zece ani, noi am trimis ajutoare umanitare, în numerar şi bunuri, de sute de milioane de dolari pentru persoane care nu sunt de credinţa noastră.
Am străbătut pământul depunând mărturie despre această lucrare a Celui Atotputernic. În aceeaşi perioadă, eu personal am străbătut aproape un milion şi jumătate de kilometri vizitând în jur de 70 de ţări. Iubita mea soţie a călătorit împreună cu mine până acum un an, când a decedat, în ziua de 6 aprilie. Sentimentul de singurătate nu poate fi descris.
Dar speranţa noastră este mare şi credinţa noastră este puternică.
Noi ştim că acesta este doar începutul a ceea ce va urma în anii pe care îi avem în faţă.
Am acum 95 de ani. Nu am visat niciodată că voi trăi atât de mult. Viaţa mea îmi aminteşte de un însemn prins cu o sârmă ruginită de un gard de sârmă ghimpată din Texas. Pe el scria:
De secetă uscaţi,
De apă inundat,
De rozătoare mâncat,
De şerif neapărat,
Aici stau neclintit!
Sper să am privilegiul asocierii cu dumneavoastră, iubiţii mei prieteni şi colaboratori, atât timp cât Domnul va permite. Şi sper că voi sluji bine.
Temelia noastră este Evanghelia Domnului Isus Hristos. Autoritatea sfintei preoţii este aici, restaurată sub mâinile acelora care au primit-o direct de la Domnul nostru. Cerul s-a deschis şi Dumnezeu din înalturi şi Iubitul Său Fiu au vorbit băiatului profet Joseph la începutul acestei ultime dispensaţii.
Misiunea ce ne revine în a duce mai departe lucrarea este uriaşă. Dar ocazia pe care o avem este glorioasă.
Repet acum ce am spus cu zece ani în urmă, „să ne îndreptăm spatele, să ne ridicăm ochii şi să ne dezmorţim minţile pentru a cuprinde şi a înţelege mai bine misiunea Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă de pregătire pentru marele Mileniu“.
Aceasta, stimaţii mei fraţi şi surori, este invitaţia pe care vi-o fac în această dimineaţă. În deschiderea acestei mari conferinţe, vă transmit dragostea mea, binecuvântările mele şi recunoştinţa mea. Fie ca Spiritul Domnului să îndrume tot ceea ce se înfăptuieşte aici, este rugăciunea mea umilă, în numele sacru al lui Isus Hristos, amin.