Cartea lui Mormon: un alt testament al lui Isus Hristos – lucruri clare şi preţioase
Cartea lui Mormon este o comoară nesfârşită de înţelepciune, de inspiraţie, de sfaturi şi de îndrumări.
Joseph Smith a spus: „Le-am spus fraţilor despre Cartea lui Mormon că este cea mai corectă carte de pe pământ şi cheia de boltă a religiei noastre şi că omul va ajunge mai aproape de Dumnezeu supunându-se învăţăturilor ei, decât a oricărei alte cărţi“ (Cartea lui Mormon, introducere; vezi, de asemenea, History of the Church, 4:461).
Prima ediţie a Cărţii lui Mormon: un alt testament al lui Isus Hristos a ieşit de sub tipar la Palmyra, New York, în luna martie a anului 1830. Joseph Smith – un băiat de la ţară, fără studii – tocmai împlinise 24 de ani. Cu un an în urmă, el petrecuse, în total, 65 de zile traducând plăcile. Aproape jumătate dintre acestea au fost traduse după ce primise preoţia. Tipărirea durase şapte luni.
Când am citit prima dată Cartea lui Mormon din scoarţă în scoarţă, am citit promisiunea că dacă aveam „să-L [întreb] pe Dumnezeu, Tatăl Veşnic, în numele lui Hristos, dacă aceste lucruri [pe care le citisem erau] adevărate; şi dacă [eu voi întreba] cu inima sinceră, cu intenţie adevărată, având credinţă în Hristos, El [îmi va] arăta adevărul prin puterea Duhului Sfânt“ (Moroni 10:4). Am încercat să urmez aceste instrucţiuni aşa cum le-am înţeles.
Deşi am aşteptat, poate, producerea pe loc a unei manifestări glorioase ca o experienţă copleşitoare, aceasta nu s-a întâmplat. Dar, fără îndoială, am avut un sentiment bun şi am început să cred.
Următorul verset cuprindea o promisiune şi mai mare: „Prin puterea Duhului Sfânt veţi putea voi cunoaşte adevărul tuturor lucrurilor“ (Moroni 10:5; subliniere adăugată). Nu ştiu cum a lucrat Duhul Sfânt, deşi Cartea lui Mormon explică aceasta de mai multe ori în mai multe feluri.
Am studiat şi am aflat că „îngerii vorbesc prin puterea Duhului Sfânt; prin urmare, ei vorbesc cuvintele lui Hristos“. Am citit, de asemenea, că un om trebuie să se „[ospăteze] din cuvintele lui Hristos; [cu promisiunea că] iată, cuvintele lui Hristos vă vor spune toate lucrurile pe care trebuie să le faceţi“ (2 Nefi 32:3).
Şi se spune limpede că „dacă nu le puteţi înţelege, este pentru că nu întrebaţi şi nici nu bateţi la uşă“ (2 Nefi 32:4).
Am citit, de asemenea: „Dacă veţi intra pe această cale şi veţi primi Duhul Sfânt, El vă va arăta toate lucrurile pe care trebuie să le faceţi“ (2 Nefi 32:5). Eu făcusem deja aceasta, când am fost confirmat membru al Bisericii „prin aşezarea mâinilor pentru darul Duhului Sfânt“ (Articolele de credinţă 1:4).
Dacă, în inocenţa mea de băieţel, am aşteptat o manifestare spirituală specială, aceasta nu s-a produs. Peste ani, după ce am ascultat predici şi lecţii şi am citit Cartea lui Mormon, am început să înţeleg.
Nefi a fost tratat foarte rău de către fraţii săi şi le-a reamintit că un înger le vorbise. El le-a spus: „Dar eraţi lipsiţi de sentimente, aşa încât nu aţi putut să simţiţi cuvintele lui“ (1 Nefi 17:45). Când am înţeles că Duhul Sfânt ar putea comunica prin sentimentele noastre, am înţeles, de asemenea, cum cuvintele lui Hristos, fie că sunt cele din Noul Testament, fie cele din Cartea lui Mormon sau alte scripturi, aduc cu ele un sentiment atât de bun. Cu timpul, am constatat că scripturile cuprindeau răspunsuri la lucrurile pe care aveam nevoie să le ştiu.
Am citit: „Acum, acestea sunt cuvintele şi voi le puteţi aplica la voi şi la toţi oamenii“ (2 Nefi 11:8; subliniere adăugată; vezi, de asemenea, 1 Nefi 19:23–24; 2 Nefi 6:5; 11:2). De aici am înţeles că scripturile se aplică în cazul meu, personal, şi în al oricui altcuiva.
Când un verset pe care l-am citit de mai multe ori a dobândit un înţeles personal, am gândit că cel care a scris acel verset avea o înţelegere profundă şi matură a vieţii mele şi a modului în care simţeam eu.
De exemplu, am citit că profetul Lehi a luat din fructul pomului vieţii şi a spus: „Am început să doresc ca şi familia mea să ia din el; căci am ştiut că el era vrednic de dorit mai presus de orice alt fruct“ (1 Nefi 8:12). Am citit aceasta de mai multe ori. Nu a avut un înţeles deosebit pentru mine.
Profetul Nefi a spus, de asemenea, că el scrisese: „Lucrurile sufletului meu… pentru învăţătura şi folosul copiilor mei“ (2 Nefi 4:15). Mai citisem aceasta înainte şi nici acest verset nu avusese un înţeles deosebit pentru mine. Dar, mai târziu, când noi am avut copii, am înţeles că atât Lehi, cât şi Nefi au avut aceleaşi sentimente profunde faţă de copiii lor pe care le avem noi faţă de copiii şi nepoţii noştri.
Am considerat că aceste scripturi sunt clare şi preţioase. M-am întrebat cum de a putut avea o gândire atât de profundă tânărul Joseph Smith. De fapt, eu nu cred că el avea o gândire atât de profundă. El nu trebuia s-o aibă. El nu a făcut decât să traducă ce era scris pe acele plăci.
Astfel de introspective clare şi preţioase se găsesc peste tot în Cartea lui Mormon. Ele reflectă profunzimea unei înţelepciuni şi experienţe care, cu siguranţă, nu este caracteristică unui tânăr de 23 de ani.
Am aflat că oricine, oriunde, putea citi Cartea lui Mormon şi putea primi inspiraţie.
Unele lucruri le-am înţeles după ce am citit a doua, chiar a treia oară cartea şi ele păreau să se „aplice“ lucrurilor cu care mă confruntam în viaţa de zi cu zi.
Menţionez un alt lucru clar şi preţios pe care nu l-am înţeles atunci când am citit prima dată Cartea lui Mormon. Când aveam 18 ani, am fost recrutat pentru serviciul militar. Deşi nu avusesem nici un motiv să fiu preocupat de această problemă înainte, am devenit foarte preocupat de întrebarea dacă era bine să merg la război. Cu timpul, am găsit răspunsul pe care îl căutam, în Cartea lui Mormon:
„Ei [nefiţii] nu se luptau pentru monarhie sau pentru putere, ci se luptau pentru casele lor şi libertăţile lor, nevestele lor şi copiii lor, pentru toţi ai lor, da, pentru ritualurile lor de închinăciune şi pentru Biserica lor.
Şi au făcut ceea ce credeau că era datoria lor pe care ei o aveau faţă de Dumnezeul lor; căci Domnul le spusese lor şi strămoşilor lor că: În măsura în care voi nu sunteţi vinovaţi de prima ofensă şi nici de a doua, voi nu veţi suferi să fiţi ucişi de mâna duşmanilor voştri.
Şi, iarăşi, Domnul a spus că: Voi va trebui să vă apăraţi familiile chiar până la vărsare de sânge. De aceea, din această cauză, se luptau nefiţii cu lamaniţii, ca să se apere pe ei înşişi şi familiile lor, şi pământurile lor, ţara lor şi drepturile lor şi religia lor“ (Alma 43:45–47).
Cunoscând aceste lucruri, am putut să slujesc din toată inima şi cu onoare.
Alt exemplu: odată, aveam de luat o hotărâre importantă. Când, după mai multe rugăciuni, nu am putut lua nici o hotărâre, m-am dus la elder Harold B. Lee. El ne-a sfătuit cum să procedăm. Simţind că eram încă nesigur, el a spus: „Problema ta este că vrei să vezi sfârşitul de la început“. După aceea, el a citat acest verset din Cartea lui Mormon: „Nu vă certaţi pentru că nu vedeţi, căci voi nu veţi primi nici o mărturie decât după încercarea credinţei voastre“ (Eter 12:6).
El a adăugat: „Trebuie să înveţi să mergi câţiva paşi înainte în întuneric şi, după aceea, lumina se va aprinde şi va merge înaintea ta“. Aceasta a fost o experienţă de schimbare a vieţii datorită unui verset din Cartea lui Mormon.
Nu v-aţi simţit câteodată ca Nefi, care a spus: „Am fost condus de Spirit, neştiind dinainte lucrurile pe care trebuia să le fac“? (1 Nefi 4:6). Nu v-aţi simţit uneori foarte slabi?
Moroni s-a simţit slab şi speriat că ei „îşi vor bate joc de cuvintele noastre [din cauza slăbiciunii noastre].
„Domnul [i-a] spus, zicând: Nebunii îşi bat joc, dar ei se vor căi; iar harul Meu este destul pentru cei slabi pentru ca ei să nu aibă nici un avantaj din slăbiciunea voastră;
Şi dacă oamenii vin la Mine, le voi arăta slăbiciunea lor. Eu le dau oamenilor slăbiciune pentru ca ei să fie umili; iar harul Meu este destul pentru toţi oamenii care se umilesc în faţa Mea; căci dacă ei se umilesc în faţa Mea şi au credinţă în Mine, atunci Eu voi face ca lucrurile slabe să devină puternice pentru ei“ (Eter 12:25–27; subliniere adăugată).
Experienţele vieţii se petrec prea repede. Când vă simţiţi slabi, descurajaţi, deprimaţi sau speriaţi, deschideţi Cartea lui Mormon şi citiţi. Nu lăsaţi să treacă prea mult timp înainte de a citi un verset, o noţiune sau un capitol.
Experienţa mea mi-a dovedit că o mărturie nu înfloreşte deodată. Ci creşte, aşa cum a spus Alma, dintr-o sămânţă de credinţă. „Aceasta vă va întări credinţa: căci voi veţi spune – Eu ştiu că aceasta este o sămânţă bună; căci iată, încolţeşte şi începe să crească“ (Alma 32:30). Dacă o veţi îngriji, ea va creşte; şi dacă nu o hrăniţi, ea se va usca (vezi Alma 32:37–41).
Nu fiţi dezamăgiţi dacă aţi citit şi recitit şi încă nu aţi primit o mărturie puternică. Într-o măsură oarecare, puteţi fi asemănători discipolilor despre care se vorbeşte în Cartea lui Mormon care erau înarmaţi cu puterea lui Dumnezeu în mare slavă „iar ei nu au ştiut aceasta“ (3 Nefi 9:20).
Faceţi cât de bine puteţi. Gândiţi-vă la acest verset: „Vedeţi ca toate aceste lucruri să fie făcute în înţelepciune şi ordine; căci nu este nevoie ca omul să fugă mai repede decât este puterea lui. Şi iarăşi este potrivit ca el să fie sârguincios pentru ca astfel să poată câştiga premiul; de aceea, toate lucrurile trebuie să fie făcute în ordine“ (Mosia 4:27).
Darurile spirituale descrise în Cartea lui Mormon sunt prezente astăzi în Biserică – îndemnuri, impresii, revelaţii, visuri, viziuni, vizite, miracole. Puteţi fi siguri că Domnul poate, şi uneori o face, să se arate în putere şi slavă mare. Miracole se pot întâmpla.
Mormon spus: „A încetat ziua miracolelor?
Sau au încetat îngerii să apară în faţa copiilor oamenilor? Sau a retras El puterea Duhului Sfânt de la ei? Sau va face El aceasta atât timp cât timpul va fi sau cât pământul va dura sau cât va fi vreun om pe faţa pământului ca să fie salvat?
Iată, vă spun eu vouă: Nu, căci prin credinţă se fac miracolele“ (Moroni 7:35–37).
Rugaţi-vă întotdeauna – singur şi cu familia dumneavoastră. Răspunsurile vor veni pe multe căi.
Câteva cuvinte sau o expresie dintr-un verset, cum ar fi „ticăloşia niciodată nu a fost fericire“ (Alma 41:10), vă vor spune despre realitatea celui rău şi despre felul în care lucrează el.
„Căci în felul acesta lucrează diavolul, căci el nu convinge pe nici un om să facă bine, nu, pe nici unul; şi nici îngerii lui nu fac aceasta şi nici cei ce se supun lui“ (Moroni 7:17).
Generaţii de profeţi au propovăduit doctrinele Evangheliei nepieritoare pentru a apăra pe „cei care-L [urmează] în pace pe Hristos“ (Moroni 7:3).
Mormon a văzut zilele noastre. El a făcut această avertizare: „Dacă Domnul nu-l pedepseşte pe poporul Său cu multe nenorociri, da, dacă El nu se abate asupra lor cu moarte şi cu teroare şi cu foamete şi cu tot felul de boli, ei nu-şi vor aduce aminte de El“ (Helaman 12:3).
Când Domnul i-a vizitat pe nefiţi, ei au întrebat cum „[să numească] această Biserică; căci [erau] certuri printre oameni despre acest lucru.
… Domnul le-a spus… de ce să cârtească şi să se certe poporul despre lucrul acesta?
N-au citit ei scripturile care spun că voi trebuie să luaţi asupra voastră numele lui Hristos care este numele Meu? Căci pe numele acesta veţi fi voi chemaţi în ziua din urmă“ (3 Nefi 27:3–5).
Scopul principal al Cărţii lui Mormon este testamentul lui Isus Hristos pe care-l conţine. Mai mult de jumătate dintre cele 6.000 de versete din Cartea lui Mormon, se referă în mod direct la El.
Astfel, „noi vorbim despre Hristos, ne bucurăm în Hristos, predicăm despre Hristos, profeţim despre Hristos şi scriem după profeţiile noastre pentru ca să ştie copiii noştri la ce sursă să se uite pentru iertarea păcatelor lor“ (2 Nefi 25:26).
Cartea lui Mormon este o comoară nesfârşită de înţelepciune, de inspiraţie, de sfaturi şi de îndrumări „adaptate la capacitatea sfinţilor slabi şi a celor care sunt cei mai slabi dintre [noi]“ (D&L 89:3). Ea este, de asemenea, bogată în hrană pentru cei mai învăţaţi, dacă ei se umilesc (vezi 2 Nefi 9:28–29).
Din Cartea lui Mormon noi învăţăm despre:
Planul salvării sau „marele plan al fericirii“ (Alma 42:8; vezi, de asemenea, Alma 42:5, 8, 12, 30).
Doctrina lui Hristos şi despre ispăşire (vezi 2 Nefi 31:2–21; 32:1–6; 3 Nefi 11:31–40; 27:13–21).
De ce este necesară moartea (vezi 2 Nefi 9:4–6; Mosia 16:8–9; Alma 12:25–27).
Viaţa după moarte în lumea spiritelor (vezi Alma 40: 11–14).
Lucrările celui rău (vezi 2 Nefi 2:27; Alma 28:13; 3 Nefi 2:2).
Ordinul preoţiei (vezi Mosia 29:42; Alma 4:20; 5:3, 44; Alma 13:1–10).
Rugăciunile pentru împărtăşanie (vezi Moroni 4:3; 5:2).
Calea sigură pentru a deosebi binele de rău (vezi Moroni 7:16).
Cum să păstraţi iertarea păcatelor dumneavoastră (vezi Mosia 4:26).
Clarificări, avertismente profetice şi multe, multe alte lucruri aparţinând mântuirii omului şi a vieţilor noastre. Toate fac parte din plenitudinea Evangheliei (vezi D&L 20:9).
Cartea lui Mormon confirmă învăţăturile din Vechiul Testament. Ea confirmă învăţăturile din Noul Testament. Ea restaurează „multe lucruri clare şi precise“ (1 Nefi 13:28) pierdute sau scoase din aceste cărţi (vezi, de asemenea, 1 Nefi 13:20–42; 14:23). Este într-adevăr un alt testament al lui Isus Hristos.
În acest an, noi celebrăm 175 de ani de la organizarea Bisericii şi 200 de ani de la naşterea profetului Joseph Smith. În cadrul Bisericii, se vor scrie multe şi se va vorbi mult pentru a-l cinsti.
Ca de obicei, multe lucruri se vor spune şi se vor scrie pentru a-l discredita. Totdeauna au fost, sunt, şi vor fi mereu cei care cercetează surse de 200 de ani vechime, sperând să găsească aşa zise lucruri spuse sau făcute de Joseph pentru a-l dezonora.
Revelaţiile ne spun despre „aceia care vor ridica călcâiul împotriva unşilor Mei, spune Domnul, şi strigă că ei au păcătuit, când ei n-au păcătuit înaintea Mea, spune Domnul, ci au făcut ceea ce era drept în ochii Mei şi ceea ce le-am poruncit“ (vezi D&L 121:16). Într-adevăr, ei se confruntă cu pedepse foarte severe.
Noi nu trebuie să-l apărăm pe profetul Joseph Smith. Cartea lui Mormon: un alt testament a lui Isus Hristos îl va apăra în locul nostru. Cei care nu-l acceptă pe Joseph Smith ca profet şi revelator sunt lăsaţi să găsească alte explicaţii în Cartea lui Mormon.
Şi pentru cea de-a doua apărare puternică: Doctrină şi legăminte, şi pentru a treia: Perla de mare preţ. Publicate împreună, aceste scripturi formează un testament de nezdruncinat care arată că Isus este Hristosul şi o mărturie că Joseph Smith este un profet.
Eu mă alătur milioanelor de oameni care au această mărturie şi vă mărturisesc dumneavoastră aceste lucruri, în numele lui Isus Hristos, amin.