Fiţi exemplu

Preşedintele Thomas S. Monson

primul consilier în Prima Preşedinţie

Vă puteţi împărtăşi mărturia în multe moduri – prin cuvintele pe care le rostiţi, prin propriul exemplu, prin modul în care vă trăiţi viaţa.

Stimatele mele surori, atât cele adunate în magnificul Centru de conferinţe, cât şi cele din întreaga lume, care primesc lucrările conferinţei prin satelit, mă rog să mă regăsesc în rugăciunile dumneavoastră, pentru a mă putea ridica la nivelul responsabilităţii ce-mi revine de a mă adresa dumneavoastră.

Am fost înălţaţi spiritual şi inspiraţi de mesajele Preşedinţiei Tinerelor Fete, muzica frumos interpretată şi spiritul care a dominat această adunare. S-au exprimat noi mulţumiri pentru profetul Joseph Smith, pentru viaţa sa şi pentru Evanghelia restaurată a lui Isus Hristos.

Prima Preşedinţie a Bisericii vă iubeşte şi are încredere în dumneavoastră şi în conducătoarele voastre. Sunteţi exemple de neprihănire într-o lume care are nevoie disperată de influenţa şi tăria dumneavoastră.

Motoul vostru ar putea fi, foarte bine, îndemnul dat de apostolul Pavel iubitului său frate în credinţă Timotei: „Fii o pildă pentru credincioşi: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credinţă, în curăţie“.¹

Astăzi, atitudinea libertină, imoralitatea, pornografia şi puterea presiunii exercitate de cei din jur îi fac pe mulţi să se îndrepte către marea păcatului şi să fie striviţi de colţii recifelor ocaziilor pierdute, a binecuvântărilor retrase şi a visurilor năruite.

Preţioase tinere fete şi dumneavoastră, mame, conducătoare şi sfătuitoare ale Tinerelor Fete, îmi permiteţi să vă comunic un cod al comportamentului care să vă ghideze paşii, în siguranţă, prin viaţa muritoare către împărăţia celestială a Tatălui nostru Ceresc. Am împărţit codul meu de comportament în patru părţi:

aveţi o moştenire; cinstiţi-o;
veţi întâlni ispite; rezistaţi-le;
cunoaşteţi adevărul; trăiţi potrivit lui;
aveţi o mărturie; împărtăşiţi-o.

Prima, aveţi o moştenire; cinstiţi-o. Iată că la urechile noastre ajung cuvintele tunătoare de pe Muntele Sinai: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta“.²

O, cât vă iubesc părinţii voştri, cât se roagă pentru voi. Cinstiţi-i.

Cum vă cinstiţi părinţii? Îmi plac cuvintele lui William Shakespeare: „Ei nu-i iubesc pe aceia care nu-şi arată dragostea“.³ Există moduri nenumărate prin care vă puteţi arăta adevărata dragoste faţă de mama şi de tatăl vostru. Vă puteţi supune lor şi le puteţi urma învăţăturile, pentru că ei nu vă vor duce niciodată în rătăcire. Îi puteţi trata cu respect. Ei au făcut multe sacrificii şi continuă să facă pentru binele vostru.

Fiţi oneste cu mama şi cu tatăl vostru. O reflectare a unei astfel de onestităţi faţă de părinţi este comunicarea cu ei. Evitaţi tăcerea. Ceasul bate mai tare, limbile sale se mişcă mai încet când noaptea este întunecată, ora este târzie şi preţioasa fiică nu a ajuns încă acasă. Dacă sunteţi reţinute, daţi un telefon: „Mamă, tată, suntem bine. Ne-am oprit să mâncăm ceva. Nu vă îngrijoraţi, suntem bine. Venim acasă curând“.

Cu o serie de ani în urmă, în timp ce participam la o adunare a tinerilor la Clarkston, Utah, am vizitat cimitirul în care fiecare persoană putea vedea placa memorială care marca mormântul lui Martin Harris, unul dintre cei trei martori ai Cărţii lui Mormon, şi am observat un alt semn distinctiv – o pietricică pe care era înscris un nume şi acest verset pătrunzător: „Din casa noastră a dispărut o lumină; a amuţit un iubit glas. În veci nu va fi ocupat golul în inimi rămas“.

Nu aşteptaţi până când acea lumină din căminul vostru dispare, nu aşteptaţi ca acel glas pe care îl cunoaşteţi să amuţească înainte de a spune: „Te iubesc, mamă, te iubesc, tată“. Acum este timpul să meditaţi şi timpul să mulţumiţi. Sunt sigur că veţi face ambele lucruri. Aveţi o moştenire; cinstiţi-o.

Următorul punct din codul nostru de comportament: veţi întâlni ispite; rezistaţi-le.

Profetul Joseph Smith s-a confruntat cu ispita. Vă puteţi imagine ironia, dispreţul, batjocura cu care trebuie să fi fost acoperit când a declarat că avusese o viziune? Cred că era aproape de nesuportat pentru băiat. El ştia, fără îndoială, că ar fi fost mai uşor să retracteze cele declarate referitor la viziune şi să-şi continue viaţa obişnuită. Dar, totuşi nu a cedat. Acestea sunt cuvintele Sale: „Văzusem, cu adevărat, o lumină şi în mijlocul acelei lumini am văzut două Personaje şi Ele au vorbit într-adevăr cu mine; şi, cu toate că eram urât şi persecutat pentru că spuneam că am avut o viziune, totuşi era adevărat… avusesem o viziune; ştiam aceasta şi ştiam că Dumnezeu ştie aceasta şi n-am putut să o neg“.⁴ Joseph Smith ne-a învăţat ce este curajul prin propriul exemplu. El s-a confruntat cu ispita şi i-a rezistat.

Multe dintre voi cunoaşteţi piesa „Camelot“. Aş dori să vă împărtăşesc una dintre replicile mele preferate din această producţie. Pe măsură ce neînţelegerile dintre regele Arthur, Sir Lancelot şi regina Guinevere se adânceau, regele Arthur a avertizat: „Nu trebuie să lăsăm pasiunile să ne distrugă visurile“. Acest îndemn vi-l fac în seara aceasta. Nu lăsaţi pasiunile să vă distrugă visele. Rezistaţi ispitei.

Aduceţi-vă aminte cuvintele din Cartea lui Mormon. „Ticăloşia niciodată nu a fost fericire“.⁵

Acest sfat este esenţial pentru succesul şi fericirea voastră: „Alegeţi-vă cu grijă prietenii“. Noi tindem să devenim asemănători celor pe care îi admirăm şi aceştia sunt, de obicei, prietenii noştri. Ar trebui să ne asociem cu aceia care, ca şi noi, preţuiesc nu lucrurile trecătoare, scopurile deşarte sau ambiţii mărunte, ci lucrurile cu cea mai mare valoare şi anume obiectivele ce ţin de viaţa veşnică.

Păstraţi o perspectivă eternă asupra vieţii. Trăiţi astfel încât să puteţi beneficia în viitor de căsătoria în templu. Nu există imagine mai frumoasă, nici moment mai sacru decât acela al zilei căsătoriei voastre. Atunci şi acolo veţi întrezări bucuria celestă. Fiţi atente; nu permiteţi ispitei să vă jefuiască de această binecuvântare.

Luaţi toate hotărârile care vă pot ajuta să treceţi acest test: Ce rău îmi poate aduce acest lucru? Ce bine îmi poate aduce el? Şi nu permiteţi codului vostru de comportament să pună accent pe „Ce vor gândi ceilalţi?“, ci pe „Ce voi gândi eu însămi despre mine?“. Lăsaţi-vă sub influenţa acelui glas blând şi încet. Aduceţi-vă aminte că o persoană cu autoritate şi-a aşezat mâinile deasupra capetelor voastre în momentul confirmării voastre şi a spus: „Primeşte-L pe Duhul Sfânt“. Deschideţi-vă inimile, chiar sufletele, la auzul acelui glas special care mărturiseşte adevărul. Aşa cum a promis profetul Isaia: „Urechile tale vor auzi… glasul care va zice: ,Iată drumul, mergeţi pe el!‘“.⁶

Atitudinea larg răspândită în zilele noastre este cea libertină. De jur împrejurul nostru, vedem idolii de pe ecran, eroii pistelor de atletism – exemple pe care mulţi dintre tinere şi tineri tânjesc să le depăşească – ignorând legile lui Dumnezeu şi oferind explicaţii pentru practicile păcătoase care te fac să crezi că acestea nu au efecte negative. Să nu le credeţi! Vine vremea judecăţii – când în balanţă va fi pusă fapta rea şi fapta bună. Fiecare Cenuşăreasă are propriul miez de noapte; care se numeşte ziua judecăţii, marele examen al vieţii. Sunteţi pregătite? Sunteţi mulţumite de faptele voastre?

Puteţi beneficia de ajutor din multe surse. Una este binecuvântarea voastră patriarhală. O astfel de binecuvântare cuprinde capitole din cartea posibilităţilor voastre veşnice. Citiţi-vă frecvent binecuvântarea. Studiaţi-o cu atenţie. Lăsaţi-vă îndrumate de avertismentele pe care le cuprinde. Trăiţi astfel încât să fiţi demne de promisiunile ei.

Dacă vreuna dintre voi s-a poticnit în timpul călătoriei ei, există o cale de întoarcere. Procesul se numeşte pocăinţă. Salvatorul nostru a murit pentru a ne face, vouă şi mie, acest dar binecuvântat. Deşi calea este grea, promisiunea este reală: „De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada“.⁷ „Şi nu-Mi voi mai aduce aminte de [ele]“.⁸ Veţi întâlni ispita; rugăciunea mea este să-i rezistaţi.

Următorul punct din codul nostru de comportament: cunoaşteţi adevărul; trăiţi potrivit lui.

După viziunea din dumbrava sacră, Joseph Smith nu a mai primit nici un mesaj timp de trei ani. Vă puteţi imagina cum v-aţi simţi dacă L-aţi fi văzut pe Dumnezeu Tată şi pe Isus Hristos, Fiul Său, dacă Hristos v-ar fi vorbit şi, apoi, nu aţi mai auzi nici un cuvânt, nici o legătură timp de trei ani? Aţi începe să vă îndoiţi? V-aţi mira sau v-aţi întreba de ce? Profetul Joseph Smith nu s-a mirat, nu a pus întrebări, nu s-a îndoit de Domnul. El primise adevărul şi trăia potrivit lui.

Dragele mele tinere prietene, aţi fost păstrate ca să veniţi pe lume în această perioadă în care Evanghelia lui Isus Hristos a fost restaurată pe pământ. Vorbind despre Evanghelie şi despre mărturie, preşedintele Gordon B. Hinckley a spus: „Ceea ce noi numim mărturie… este ceva la fel de real şi de puternic ca orice forţă de pe pământ… [Ea]… se găseşte în tineri şi în bătrâni… Aduce cu sine asigurarea că viaţa are un scop, că unele lucruri sunt cu mult mai importante decât altele, că ne aflăm în călătoria spre viaţa veşnică şi că vom răspunde în faţa lui Dumnezeu“.⁹

Aţi fost învăţate adevărurile Evangheliei de către părinţii voştri şi de către învăţătorii voştri din Biserică. Veţi continua să găsiţi adevărul în scripturi, în învăţăturile profeţilor şi prin inspiraţia pe care o veţi avea când veţi îngenunchea şi veţi căuta ajutor de la Dumnezeu.

Aduceţi-vă aminte că îndoiala şi credinţa nu pot exista în minte în acelaşi timp, pentru că una o va distruge pe cealaltă. Alungaţi îndoiala. Cultivaţi credinţa. Străduiţi-vă întotdeauna să aveţi acea credinţă curată a unui copil, care poate muta munţii şi poate aduce cerul mai aproape de inimă şi familie.

Când are rădăcini ferme, mărturia voastră despre Evanghelie, despre Salvator şi despre Tatăl nostru Ceresc va influenţa tot ce veţi face de-a lungul vieţii. Vă va ajuta să stabiliţi cum vă veţi petrece timpul şi cu cine veţi alege să vă împrieteniţi. Va influenţa modul în care vă veţi purta cu familia voastră şi modul în care veţi interacţiona cu alţii. Va aduce dragoste, pace şi bucurie în viaţa voastră. Vă va ajuta să hotărâţi să vă îmbrăcaţi şi să vorbiţi cu modestie. În ultimul an, am constatat o schimbare profundă în modul de a se îmbrăca al tinerelor noastre fete. Stilurile de îmbrăcăminte se schimbă; fanteziile apar şi dispar; dar, dacă stilurile de îmbrăcăminte sunt lipsite de decenţă, este important ca tinerele noastre fete să le evite. Când vă îmbrăcaţi decent, arătaţi respect Tatălui vostru Ceresc şi vouă înşivă. În aceste vremuri în care moda urmează stilul indecent de îmbrăcăminte al unuia sau altuia dintre starurile din cinema sau muzică, este greu să găseşti îmbrăcăminte decentă în magazinele de specialitate. Totuşi, este posibil şi este important. Apostolul Pavel a declarat: „Nu ştiţi că voi sunteţi Templul lui Dumnezeu, şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?… Templul lui Dumnezeu este sfânt: şi aşa sunteţi voi“.¹⁰ Voi cunoaşteţi adevărul; trăiţi potrivit lui.

Şi ultimul punct, aveţi o mărturie; împărtăşiţi-o. Nu subestimaţi niciodată puterea bogată în consecinţe a influenţei mărturiilor voastre. Vă puteţi întări una pe cealaltă, aveţi capacitatea de a-i observa pe cei ignoraţi. Când aveţi ochi de văzut, urechi de auzit şi inimi cu care să simţiţi, puteţi să vă apropiaţi şi să le salvaţi pe celelalte de vârsta voastră.

Pentru a ilustra aceasta, permiteţi-mi să vă împărtăşesc o întâmplare care s-a petrecut cu mai mulţi ani în urmă, când sora Monson a fost spitalizată din cauza unei căzături. Ea m-a rugat să merg la aprozar şi să cumpăr câteva lucruri. Era un lucru pe care nu-l mai făcusem înainte. Aveam o listă de cumpărături care includea şi cartofi. Am găsit repede un cărucior de aprozar şi am pus câţiva cartofi în el. Nu ştiam de pungile de plastic în care se pun, în mod normal, cumpărăturile. În timp ce împingeam căruciorul, cartofii au căzut prin două mici orificii din spatele căruciorului şi s-au împrăştiat pe podea. O funcţionară sârguincioasă s-a grăbit să mă ajute, spunând: „Daţi-mi voie să vă ajut!“. Am încercat să-i explic că acel cărucior era defect. Atunci, mi s-a spus că toate cărucioarele au acele două orificii în spate şi că sunt destinate picioruşelor copiilor mici.

Apoi, funcţionara mi-a luat lista şi m-a ajutat să găsesc toate lucrurile. Apoi a spus: „Sunteţi episcopul Monson, nu-i aşa?“.

Am răspuns că, într-adevăr, fusesem episcop cu mulţi ani în urmă. Ea a continuat: „În acea vreme, eu locuiam pe strada Gale din episcopia dumneavoastră şi nu eram membră a Bisericii. Dumneavoastră, v-aţi îngrijit ca fetele care erau membre să mă contacteze în fiecare săptămână şi să mă ia cu ele la activităţile tinerilor şi la alte activităţi. Erau nişte tinere fete amabile, ale căror prietenie şi bunătate m-au impresionat. Vreau să vă spun că prietenia de care v-aţi îngrijit să beneficiez m-a determinat să mă botez şi să fiu confirmată ca membră a Bisericii. A fost o mare binecuvântare pentru viaţa mea şi vă mulţumesc pentru bunătatea dumneavoastră“.

Vă puteţi împărtăşi mărturia în multe moduri – prin cuvintele pe care le rostiţi, prin propriul exemplu, prin modul în care vă trăiţi viaţa.

Fie ca fiecare dintre noi să urmeze marele exemplu al profetului Joseph. El a propovăduit adevărul; el a trăit potrivit adevărului; el a împărtăşit adevărul. Aveţi o mărturie; împărtăşiţi-o.

Dumnezeu să vă binecuvânteze, dragele mele surori. Vă iubim; ne rugăm pentru voi. Aduceţi-vă aminte că nu păşiţi singure pe cale. Domnul v-a promis: „Eu voi merge înaintea voastră. Voi fi la dreapta voastră şi la stânga voastră şi Spiritul Meu va fi în inima voastră şi îngerii Mei în jurul vostru pentru a vă susţine“.¹¹

Mâine este Paştele. În ajunul acestei zile de Paşti, fie ca gândurile noastre să se îndrepte către El care a ispăşit pentru păcatele noastre, care ne-a arătat cum să trăim, cum să ne rugăm şi care a demonstrat prin faptele proprii cum putem să facem acestea. Născut într-un grajd, legănat într-o iesle, Fiul lui Dumnezeu ne cheamă pe fiecare dintre noi să-L urmăm. „Ce gând dulce, mângâietor! / Trăieşte-al meu Mântuitor“.¹² Fie ca Spiritul Său să fie cu voi întotdeauna, mă rog, în numele Său sfânt – chiar Isus Hristos Domnul – amin.