Ce căutaţi voi?
Cei care caută cu sinceritate adevărul găsesc răspunsuri la întrebările lor – ei Îl găsesc pe Domnul prin intermediul Bisericii Sale restaurate.
Este dificil să urmezi după acest cor magnific. Vă mulţumesc, stimaţi membri ai corului pentru muzica dumneavoastră minunată.
„A doua zi, Ioan stătea iarăşi cu doi din ucenicii lui.
Şi, pe când privea pe Isus umblând, a zis: ,Iată Mielul lui Dumnezeu!‘
Cei doi ucenici l-au auzit rostind aceste vorbe, şi au mers după Isus.
Isus s-a întors; şi, când i-a văzut că merg după El, le-a zis: ,Ce căutaţi?‘ (Ioan 1:35–38).
Astăzi găsim o lume care caută în atât de multe feluri răspunsuri la întrebarea: „Ce căutaţi?“ Prea mulţi seamănă seminţe ale unor roade care nu vor hrăni un spirit etern.
Permiteţi-mi să vă ilustrez cu o experienţă pe care a avut-o Preşedinţia Zonei Centrale, Europa, în timp ce călătorea cu trenul pentru a ajunge la o întrunire. Noi profitam de timpul pe care îl aveam pentru a discuta împreună despre însărcinările noastre. Un bărbat care stătea pe rândul din faţa noastră, a devenit interesat de conversaţia noastră. Într-un final, a întrebat: „Sunteţi protestanţi sau catolici?“ Noi am răspuns: „Nici una, nici alta. Suntem membri ai Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmã“. El a mărturisit că auzise despre Biserică, dar apoi a continuat: „Nu veţi ajunge prea departe în ţara aceasta. Guvernul recunoaşte doar biserica protestantă şi pe cea catolică. Acestea sunt singurele care primesc sprijin financiar din partea guvernului. O biserică nu poate exista fără sprijin financiar din partea guvernului“.
Am încercat să-i explicăm că Biserica noastră se descurcă foarte bine fără ajutorul guvernului – că noi aplicăm sistemul de zeciuială al Domnului. El a insistat spunând că Biserica noastră nu va ajunge foarte departe în ţara lui şi a sugerat că, poate, ar trebui să ne orientăm eforturile în altă parte a lumii. Bineînţeles, noi am depus mărturie că sistemul Domnului funcţionează şi i-am spus despre capelele şi templele pe care le construim în toată lumea fără să fie nevoie să recurgem la împrumutarea de fonduri pentru a le clădi. El a părut foarte surprins, dar încă nu era convins.
Văzând că nu îl puteam convinge că o biserică poate exista fără sprijinul guvernului, am încercat să schimbăm subiectul. L-am întrebat: „Ce se va întâmpla în ţara dumneavoastră cu toate aceste schimbări care au loc? Scăderea populaţiei şi creşterea valului de imigranţi, vor face să ajungeţi minoritate în propria ţară“.
Cu multă mândrie naţională, el a răspuns: „Aceasta nu se va întâmpla niciodată“.
Eu am replicat: „Cum puteţi să susţineţi o asemenea ipoteză când în ţara dumneavoastră imigraţia depăşeşte rata natalităţii?“ El a continuat să insiste că nu se va întâmpla aşa ceva în ţara sa – „de aceea, ei vor închide graniţele ţării noastre înainte de a permite să se întâmple acest lucru“.
Am insistat: „Cum puteţi preveni aceasta având în vedere tendinţele existente?“
Următoarea sa afirmaţie m-a şocat: „Eu am 82 de ani. Eu voi înceta din viaţă înainte de a fi puşi în situaţia de a ne confrunta cu această problemă“.
O problemă majoră cu care ne confruntăm atunci când predicăm Evanghelia în această parte a lumii este apatia generală faţă de religie, faţă de lucrurile spirituale. Prea mulţi oameni se simt foarte confortabil cu stilul lor actual de viaţă şi nu simt nevoia de a face mai mult decât „să mănânce, să bea şi să se veselească“ (Luca 12:19). Nu îi interesează nimic altceva decât propria persoană – aici şi acum.
Ţările dezvoltate ale lumii, devin atât de laice în credinţele şi acţiunile lor încât se consideră că o fiinţă umană are autonomie totală. O persoană nu trebuie să dea socoteală nimănui decât ei înseşi şi, în anumite situaţii, societăţii în care trăieşte.
Societăţile în care se dezvoltă acest stil de viaţă lumesc trebuie să plătească un preţ mare spiritual şi moral. Goana după aşa-zisa libertate a individului, fără a lua în considerare legile pe care le-a stabilit Domnul pentru a guverna copii Săi pe pământ, vor avea ca rezultat un stil de viaţă lumesc şi egoist împins la extrem, declinul moralităţii publice şi individuale şi sfidarea autorităţii.
Asemenea societăţi lumeşti sunt descrise în Doctrină şi legăminte 1:16: „ Ei nu Îl caută pe Domnul pentru a stabili dreptatea Sa, ci fiecare merge pe propriul drum, după imaginea propriului său dumnezeu, a cărui imagine este asemănătoare lumii…“
Din acest motiv, în Biserica Domnului a fost dată instrucţiunea de a-l urma pe profet şi de a căuta lucruri diferite de ceea ce caută lumea. Continuăm cu versetele 17–18 din secţiunea 1:
„De aceea, Eu, Domnul, cunoscând nenorocirea care va veni peste locuitorii pământului, l-am chemat pe slujitorul Meu, Joseph Smith, fiul, şi i-am vorbit din ceruri şi i-am dat porunci;
Şi, de asemenea, am dat porunci la alţii, ca ei să proclame aceste lucruri în lume; şi toate acestea pentru ca să se îndeplinească ceea ce a fost scris de profeţi.“
Prin profetul Joseph Smith, Biserica a fost restaurată pe pământ – „rând după rând, percept după percept“ (vezi D&L 98:12). Cu ajutor divin, el a tradus şi a publicat Cartea lui Mormon. Preoţia aaronică şi cea a lui Melhisedec au fost conferite lui Oliver Cowdery şi lui Joseph şi rânduieli sfinte au fost reinstaurate pentru salvarea omenirii.
Noi afirmăm cu îndrăzneală că Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă oferă răspunsuri la întrebarea: „Ce căutaţi voi?“. Biserica noastră este mijlocul prin care bărbaţii şi femeile Îl găsesc pe Salvator şi Evanghelia Sa. Dumneavoastră, cei care sunteţi adunaţi aici în această vastă congregaţie şi chiar şi numărul mai mare de sfinţi care urmăreşte această conferinţă în întreaga lume, sunteţi binecuvântaţi din plin pentru că dumneavoastră aţi căutat şi aţi găsit Biserica restaurată.
Biserica a fost înfiinţată ca rezultat al unei restaurări şi nu al unei reformări. Experienţele mele recente din Europa Centrală mi-au adâncit cu siguranţă respectul pentru rolul acelor conducători creştini din vechime care au instituit o reformare. A început cu eforturile lor de a corecta câteva din erorile din doctrină care au apărut în timpul lungii perioade de apostazie din Biserica stabilită de Salvatorul nostru în timpul slujirii Sale pe pământ. Joseph Smith a fost un profet al lui Dumnezeu, vocea Domnului şi restauratorul tuturor lucrurilor importante pentru a clădi împărăţia lui Dumnezeu şi pentru a pregăti a Doua Venire a Domnului nostru, Isus Hristos. Când Îl căutăm pe Salvatorul nostru, este important să Îl căutăm prin intermediul Bisericii Sale. Prin Biserica Sa restaurată noi primim toate rânduielile salvatoare necesare pentru a ne întoarce la El.
Aş vrea ca toţi membrii Bisericii să ştie că eu am învăţat din chemarea mea actuală că împărtăşirea Evangheliei lui Isus Hristos implică încercări pe care nu le imaginasem niciodată. Şi totuşi, în fiecare zi văd noi semne de speranţă în cea mai mare parte datorită binecuvântărilor Domnului, dar şi eforturilor conducătorilor, ale membrilor şi ale misionarilor din acea parte a lumii. Cei care caută cu sinceritate adevărul găsesc răspunsul la întrebările lor – ei Îl găsesc pe Domnul prin Biserica Sa restaurată.
Dintre multele exemple pe care aş putea să vi le dau, permiteţi-mi să vă dau trei exemple: un tată, un tânăr necăsătorit şi o soră necăsătorită care au găsit o nouă credinţă şi o nouă speranţă în vieţile lor.
O familie compusă din patru membri, a fost contactată iniţial de surorile misionare şi, chiar de la început, mama şi copiii ei au citit des din Cartea lui Mormon, s-au rugat zilnic şi au dorit să frecventeze adunările Bisericii. Cu toate acestea, tatăl s-a opus – spre deosebire de soţia, sa el nu avea o credinţă creştină şi nu s-a simţit pregătit încă pentru a-şi reevalua crezurile sale.
Surorile misionare au fost inspirate să-şi concentreze predicarea lor pe Isus Hristos. Redau cuvintele lor:
„Noi am predicat despre Joseph Smith, despre credinţa sa în Hristos, ceea ce învăţăm despre Hristos din Prima Viziune şi mărturia Profetului despre Salvatorul nostru. Tot ceea ce citeam împreună sau îi îndemnam să citească cu familia din Cartea lui Mormon îi învăţa pe ei mai mult despre Mântuitorul nostru. Atunci am început să vedem progresul. Ei au expus cu mândrie în sufrageria lor un tablou înrămat cu Hristos - era unul pe care-l oferisem noi ca un cadou…“
În inima tatălui s-a produs schimbarea când soţia sa a anunţat că ea dorea să fie botezată şi fiii lui au decis să se roage pentru a şti dacă trebuie să fie botezaţi. Din acel moment, el a citit cu regularitate din Cartea lui Mormon şi s-a rugat cu privire la botez. Dorinţa sa sinceră de a şti dacă Biserica este adevărată l-a schimbat şi a devenit conducătorul spiritual din casa sa. Chiar înainte de a fi botezaţi el şi familia sa, tatăl a cerut un formular pentru zeciuială şi un plic. El nu a vrut să amâne nici un moment ţinerea poruncilor.
În altă situaţie, un tânăr frate a fost reactivat ca rezultat al înfiinţării centrului Outreach Iniţiative pentru a activa tineri adulţi necăsătoriţi cu vârste cuprinse între 18 şi 30 de ani. În prima seară a activităţilor, într-una dintre clădirile bisericii, acest frate era singurul participant care nu era misionar, dar în câteva săptămâni, el a adus aproape 30 de persoane la seara de familie şi la alte activităţi.
Acest frate este web designer – el şi asociatul lui au pus bazele propriei afaceri în web design. Acum el locuieşte împreună cu doi nemembri, care lucrează în cadrul firmei lui de web design. El îşi depune mărturia cu îndrăzneală. Unul dintre colegii săi de muncă a studiat înainte teologia creştină iar fratele său l-a recomandat misionarilor care lucrau în programul tinerilor adulţi necăsătoriţi. Acum colegul lui frecventează cu regularitate activităţile şi fratele reactivat îi ajută pe misionari atunci când îi predică, adăugând mărturia sa despre adevărul Evangheliei la mărturiile lor.
În alt caz, o tânără fată din Hamburg, Germania se străduia să găsească o semnificaţie spirituală pentru viaţa ei. Ea a început să se roage şi să-L întrebe pe Dumnezeu ce trebuia să facă. Într-o dimineaţă, după trei zile de post şi multă rugăciune, ea mergea pe jos de la casa ei spre staţia de autobuz. Când a ajuns, a realizat că a uitat acasă nişte chei de care avea nevoie în aceea zi. S-a întors acasă, a luat cheile şi a plecat din nou spre staţia de autobuz. A fost foarte supărată când a realizat că a pierdut autobuzul pe care îl lua de obicei.
În acest timp, doi misionari călătoreau cu autobuzul în apropiere de oraşul Hamburg. În timp ce călătoreau, ei au simţit dintr-o dată că trebuie să vorbească cu prima persoană pe care o întâlneau după coborârea din autobuz. Aceşti doi misionari au coborât din autobuz şi au văzut-o imediat pe această tânără. Ei au vorbit cu ea pe scurt despre Biserică şi au stabilit o întâlnire pentru a-i predica. Imediat ea a avut sentimentul că misionarii au fost cumva trimişi la ea ca răspuns la rugăciunile ei. Membrii buni din Biserică s-au alăturat misionarilor pentru a-i preda şi a o ajuta să se simtă ca o parte importantă din episcopia lor. Ea a acceptat mesajul Evangheliei restaurate a lui Isus Hristos şi a fost botezată. Acum, ea lucrează în programul tinerelor fete din episcopie.
Domnul, în timpul slujirii Lui pe pământ, a observat necesitatea de a avea într-un loc o construcţie pentru a clădi credinţa în inimile membrilor Bisericii Lui şi pentru a-i ajuta să crească în Evanghelia Sa. Această familie, acest frate şi această soră, cu toţii L-au găsit pe Salvator prin căutare şi fiind întăriţi prin Biserica Lui.
După moartea apostolilor, fără o conducere centralizată pentru a o îndruma şi a o conduce, Biserica a căzut în apostazie. Această lecţie deosebită a istoriei este clară: este nevoie de o conducere centralizată a Bisericii sub îndrumarea Salvatorului, care oferă doctrinele şi rânduielile necesare pentru salvare şi pentru exaltare.
Biblia oferă din abundenţă dovezi despre faptul că Domnul, în timpul slujirii Sale pe pământ, a stabilit Biserica Sa cu autoritatea şi organizarea necesară.
De exemplu, Pavel a declarat:
„Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, prooroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii păstori şi învăţători;
Pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos:
Până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos;
ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire;
ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos“ (Efeseni 4:11–15).
Noi afirmăm în al şaselea Articol de Credinţă:
„Noi credem în aceeaşi organizare care exista în Biserica din vechime, şi anume: apostoli, profeţi, preoţi, învăţători, evanghelişti şi aşa mai departe“.
Deci, declarăm lumii că preoţia a fost restaurată, guvernarea lui Dumnezeu este pe pământ şi că modelul Lui este stabilit pentru a ne conduce înapoi în prezenţa Sa. Noi credem că avem cel mai bun răspuns la întrebarea: „Ce căutaţi voi?“. Aşa cum ne-a învăţat Salvatorul:
„Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra“ (Matei 6:33).
La fel cum o clădire se construieşte treptat, cărămidă cu cărămidă, Biserica adevărată a Salvatorului este construită cu fiecare convertire, fiecare mărturie şi fiecare botez care are loc. Mă rog cu umilinţă ca noi toţi să căutăm, să găsim şi să clădim Biserica Sa, oriunde am fi, în numele Celui căruia căutăm, chiar Isus Hristos, amin.