Roadele Primei Viziuni
Îl consider pe Joseph Smith printre aceia ale căror mărturii despre Hristos m-au ajutat să-mi dezvolt propria mărturie despre Salvator.
În urmă cu numai şase luni, dumneavoastră, membrii credincioşi ai Bisericii lui Isus Hristos m-aţi susţinut ca membru al Cvorumului celor Doisprezece Apostoli. Această chemare a însemnat o mare surpriză pentru mulţi şi în special pentru nepoţii noştri, care au spus, „Dar el este buni al nostru! El este doar o persoană obişnuită. S-a jucat cu noi şi obişnuia să ne tundă!“
După conferinţa generală din octombrie, eu şi soţia mea am vorbit cu copiii noştri la telefon şi unul dintre nepoţii noştri a spus: „Având în vedere că ne aflam la o distanţă aşa de mare şi nu am putut să fim cu tine în Salt Lake, ar fi trebuit cel puţin să ne faci semn cu mâna atunci când ai vorbit în cadrul conferinţei“. Până la această conferinţă generală, nu am avut încă ocazia să ne vedem copiii şi nepoţii, astfel încât o să fac astăzi semn cu mâna, sperând să-mi fac un nepot fericit. De asemenea, fac semn cu mâna pentru dumneavoastră, toţi membrii minunaţi, ale căror rugăciuni şi dragoste sunt atât de importante şi apreciate de mine şi de către soţia mea.
În anii tinereţii mele, în Germania, am mers la biserică în locuri diferite şi în circumstanţe diferite – în încăperi umile, în vile impresionante şi în capele moderne ultra funcţionale. Toate aceste clădiri au avut în comun un lucru important: când noi, cei din ramură sau episcopie, ne adunam ca o familie, Spiritul lui Dumnezeu era prezent iar dragostea Salvatorului putea fi simţită.
Capela Zwickau avea o orgă veche ce funcţiona pe baza presiunii aerului care era pompat în ea. În fiecare duminică, un tânăr băiat era desemnat să apese pedala grea care acţiona asupra compartimentului compresibil în care se pompa aer pentru a face orga să funcţioneze. Chiar şi înainte să fi fost un deţinător al Preoţiei aaronice, am avut câteodată marele privilegiu de a ajuta la îndeplinirea acestei sarcini importante.
În timp ce congregaţia cânta preaiubitele noastre imnuri ale restaurării, eu am pompat aer cu toată tăria mea pentru ca orga să nu rămână fără aer şi astfel să nu mai funcţioneze. Ochii organistului îmi indicau în mod clar dacă ceea ce făceam era bine sau dacă trebuia să-mi măresc rapid efortul. Întotdeauna m-am simţit onorat de importanţa acestei sarcini şi de încrederea pe care mi-a acordat-o organistul. Era un minunat sentiment al realizării să ai o responsabilitate şi să fii o parte a acestei munci minunate.
Exista un beneficiu suplimentar ca o consecinţă a acestei îndatoriri: operatorul care acţiona asupra compartimentului compresibil stătea într-un loc care îi oferea o imagine minunată a unui vitraliu care înfrumuseţa partea din faţă a capelei. Vitraliul înfăţişa Prima Viziune, cu Joseph Smith îngenuncheat în dumbrava sacră, privind spre cer şi spre un stâlp de lumină.
În timpul imnurilor cântate de congregaţie şi chiar în timpul cuvântărilor şi al mărturiilor oferite de către membrii noştri, mă uitam deseori la această reprezentare a unuia dintre cele mai sacre momente din istoria lumii. Cu ochii minţii, l-am văzut pe Joseph primind înţelepciune, mărturie şi instrucţiuni divine, pe măsură ce devenea un instrument binecuvântat în mâinile Tatălui nostru Ceresc.
Am simţit un spirit special în timp ce mă uitam la scena minunată înfăţişată de acel vitraliu, cu un tânăr băiat credincios, aflat într-o dumbravă sacră, care a luat decizia curajoasă de a se ruga cu sinceritate Tatălui nostru Ceresc, care l-a ascultat şi i-a răspuns cu dragoste.
Aici, eram un tânăr băiat în post – în Germania, în timpul celui de-al doilea război mondial, locuind într-un oraş în ruine, situat la mii de kilometri depărtare de Palmyra şi la peste o sută de ani după ce a avut loc acel eveniment. Prin puterea universală a Duhului Sfânt, am simţit în inima şi în mintea mea că era adevărat, că Joseph Smith I-a văzut pe Dumnezeu şi pe Isus Hristos şi Le-a auzit vocile. Spiritul lui Dumnezeu mi-a mângâiat sufletul în acea perioadă a tinereţii, asigurându-mă de realitatea acelui moment sacru, care a condus la începutul unei mişcări mondiale destinată să se „rostogolească până când umple tot pământul“ (vezi D&L 65:2). Am crezut atunci în mărturia lui Joseph Smith despre experienţa sa glorioasă din dumbrava sacră, iar acum o ştiu. Dumnezeu a vorbit din nou omenirii!
Privind înapoi, le sunt aşa de recunoscător acelor mulţi prieteni care m-au ajutat în tinereţe să dobândesc o mărturie despre Biserica restaurată a lui Isus Hristos. În primul rând, am crezut în mărturiile lor şi apoi am primit mărturia divină a Spiritului în mintea şi inima mea. Îl consider pe Joseph Smith printre aceia ale căror mărturii despre Hristos m-au ajutat să-mi dezvolt propria mărturie despre Salvator. Înainte de a recunoaşte învăţătura Spiritului care-mi mărturisea că Joseph Smith a fost un profet al lui Dumnezeu, inima mea tânără a simţit că el a fost un prieten al lui Dumnezeu şi deci, în mod firesc, urma să fie, de asemenea, un prieten de-al meu. Ştiam că puteam să am încredere în Joseph Smith.
Scripturile ne învaţă că darurile spirituale sunt date acelora care I le cer lui Dumnezeu, acelora care Îl iubesc şi-I ţin poruncile (vezi D&L 46:9). „Pentru că nu tuturor le este dat fiecare dar; pentru că sunt multe daruri şi fiecărui om îi este dat un dar prin Spiritul lui Dumnezeu.
Unora le este dat unul şi altora le este dat altul, pentru ca în acest fel să fie în folosul tuturor“ (vezi D&L 46:11–12).
Ştiu astăzi că mărturia mea tânără a beneficiat foarte mult de mărturia profetului Joseph Smith şi de mărturiile multor prieteni din Biserică ce ştiau „prin Duhul Sfânt … că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu şi că El a fost răstignit pentru păcatele lumii“ (vezi D&L 46:13). Exemplele lor bune, dragostea lor sinceră şi ajutorul lor m-au binecuvântat să primesc un alt dar special al Spiritului, descris în scripturi, în timp ce-mi doream să primesc mai multă lumină şi mai mult adevăr. „Altora le este dat să creadă în cuvintele acestora pentru ca ei să poată, de asemenea, să aibă viaţă veşnică, dacă rămân [credincioşi]“ (vezi D&L 46:14). Ce minunat şi preţios este acest dar!
Pe măsură ce devenim mai umili, vom fi binecuvântaţi cu acest dar, să avem credinţă şi să sperăm în lucruri care nu se văd dar sunt adevărate (vezi Alma 32:21). Pe măsură ce încercăm să aplicăm cuvintele ce ne sunt date de către scripturi şi de către profeţii în viaţă – chiar dacă avem numai o dorinţă să credem – şi nu ne împotrivim Spiritului Domnului, sufletele noastre vor fi înălţate şi înţelegerea noastră va fi luminată (vezi Alma 32:26–28).
Însuşi Salvatorul a explicat lumii întregi, în mod clar, acest principiu al milei în măreaţa Sa rugăciune mijlocitoare, oferită nu numai pentru apostolii Săi ci şi pentru toţi sfinţii, chiar şi pentru noi, cei de astăzi, indiferent de locul unde trăim. El a spus:
„Şi Mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor.
Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine şi Eu în Tine; ca şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimes“ (Ioan 17:20–21; sublinierea adăugată).
Acesta este modul în care Prima Viziune a lui Joseph Smith binecuvântează vieţile noastre personale, vieţile familiilor şi, în cele din urmă, întreaga familie umană – astfel încât ajungem să credem în Isus Hristos prin mărturia profetului Joseph Smith. Profeţii şi apostolii din întreaga istorie a omenirii au avut parte de manifestări divine similare cu cea a lui Joseph. Moise L-a văzut pe Dumnezeu faţă în faţă şi a înţeles că el era un fiu al lui Dumnezeu, „asemănător Singurului [Său] Născut“ (vezi Moise 1:1–6). Apostolul Pavel a mărturisit că Isus Hristos înviat i-a apărut pe drumul spre Damasc şi l-a făcut unul dintre cei mai mari misionari ai Săi (vezi Faptele apostolilor 26:9–23). Auzind mărturia lui Pavel despre viziunea sa cerească în timpul procesului acestuia din Cezarea, puternicul împărat Agripa a spus: „Curând mai vrei tu să mă îndupleci să mă fac creştin!“ (Faptele apostolilor 26:28).
Şi au mai existat mulţi alţi profeţi din vechime care au depus, de asemenea, mărturii puternice despre Hristos. Toate aceste manifestări, străvechi şi moderne, îi conduc pe cei care cred la sursa divină a întregului adevăr şi a întregii speranţe – la Dumnezeu, Tatăl nostru Ceresc şi la Fiul Său, Isus Hristos.
Dumnezeu i-a vorbit lui Joseph Smith cu scopul de a-i binecuvânta cu îndurarea şi dragostea Sa pe toţi copiii Săi, chiar şi în perioade de incertitudine şi nesiguranţă, de războaie şi zvonuri de războaie, de dezastre naturale şi personale. Salvatorul a spus: „Iată, braţul milei Mele este întins către voi şi oricine va veni, pe acela Eu îl voi primi“ (3 Nefi 9:14). Şi toţi aceia care acceptă această invitaţie vor fi „înconjuraţi de iubirea Lui fără de asemănare“ (Alma 26:15).
Prin credinţa noastră în mărturia personală a profetului Joseph şi în realitatea Primei Viziuni, prin studiu şi rugăciune profundă şi sinceră, vom fi binecuvântaţi cu o convingere fermă despre Salvatorul lumii, care i-a vorbit lui Joseph „în dimineaţa unei zile frumoase, senine, la începutul primăverii anului o mie opt sute douăzeci“ (vezi Joseph Smith – Istorie 1:14).
Credinţa în Isus Hristos şi o mărturie despre El şi despre Ispăşirea Sa universală nu sunt doar o doctrină cu o valoare teologică mare. O asemenea credinţă este un dar universal, glorios pentru toate zonele culturale ale acestui pământ, indiferent de limbă, rasă, culoare, naţionalitate sau circumstanţe socio-economice. Puterile raţiunii ar putea fi folosite în încercarea de a se înţelege darul acesta, însă, cei care îi simt efectele mai profund sunt aceia care doresc să-i accepte binecuvântările, care vin din trăirea unei vieţi pure şi curate ce rezultă dintr-o pocăinţă adevărată şi din aplicarea poruncilor lui Dumnezeu.
Pe măsură ce ni-l amintim şi-l onorăm pe profetul Joseph Smith, inima mea se umple cu mulţumiri pentru el. El a fost un tânăr bun, onest, umil, inteligent şi curajos, având o inimă de aur şi o credinţă neclintită în Dumnezeu. El era integru. Ca răspuns la rugăciunea sa umilă, cerurile s-au deschis din nou. Joseph Smith a avut, de fapt, o viziune. El a ştiut acest lucru şi a ştiut că Dumnezeu a ştiut acest lucru, iar el nu putea să nege aceasta. (vezi Joseph Smith—Istorie 1:25).
Prin munca şi sacrificiul său, eu am acum o înţelegere adevărată despre Tatăl nostru Ceresc, despre Fiul Său, Mântuitorul şi Salvatorul nostru, Isus Hristos, pot simţi puterea Duhului Sfânt şi cunosc planul pe care Tatăl Ceresc l-a pregătit pentru noi, copiii Săi. Pentru mine, acestea sunt într-adevăr roadele Primei Viziuni.
Sunt recunoscător pentru că în tinereţea mea am fost binecuvântat cu simpla credinţă că Joseph Smith a fost un profet al lui Dumnezeu, că el I-a văzut pe Dumnezeu Tatăl şi pe Fiul Său, Isus Hristos, într-o viziune. El a tradus Cartea lui Mormon prin darul şi puterea lui Dumnezeu. Acea mărturie mi-a fost confirmată de nenumărate ori.
Ca unul dintre cei mai neînsemnaţi dintre dumneavoastră, dar şi în calitatea mea de apostol al lui Isus Hristos, eu mărturisesc că El într-adevăr trăieşte şi că El este Mesia. Eu am o mărturie personală despre Isus Hristos, Salvatorul şi Mântuitorul omenirii. Am primit această cunoaştere prin nespusa pace şi prin puterea Spiritului lui Dumnezeu. Dorinţa inimii şi a minţii mele este de a fi pur şi credincios pentru a-L sluji acum şi întotdeauna.
Mărturisesc aceasta în numele lui Isus Hristos, amin.