Încă unul

Elder M. Russell Ballard

din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli

Avem nevoie de misionari mai harnici, bogaţi în mărturie, pentru a putea ajunge la mult mai mulţi dintre copiii Tatălui nostru Ceresc care acum sunt în locuri în care putem ajunge.

Stimaţi fraţi şi surori, în urmă cu câteva săptămâni, sora Ballard şi cu mine am avut ocazia plăcută de a vorbi misionarilor aflaţi la Centrul de Pregătire a Misionarilor din Provo. Am fost încântaţi să vedem chipurile lor radioase, nerăbdătoare şi să simţim prezenţa Spiritului Domnului. Aceşti misionari minunaţi au pornit deja pe drumul lor de a purta mesajul restaurării Evangheliei lui Isus Hristos în lume. Le mulţumim părinţilor, preşedinţilor de ţăruş, şi în mod special tinerilor noştri pentru că au răspuns la chemarea profetului de a avea o pregătire spirituală mult mai bună pentru a-L sluji pe Domnul.

Atunci când am „ridicat stindardele“ slujirii misionare, preşedintele Gordon B. Hinckley, a spus: „Aceasta este o lucrare riguroasă. Este nevoie de tărie şi vitalitate. Este nevoie de agerime a minţii şi competenţă. Este nevoie de credinţă, râvnă şi consacrare. Este nevoie de mâini curate şi o inimă pură“.

El a continuat spunând: „A venit timpul în care trebuie să ridicăm standardele celor care sunt chemaţi ca ambasadori ai Domnului Isus Hristos… Pur şi simplu nu putem permite celor care nu sunt gata din punct de vedre al demnităţii pentru a merge în lume şi a vorbi despre vestea bună a Evangheliei“(„Missionary Service“, Worldwide Leadership Training Meeting, 11 ian. 2003, pag.17).

Astăzi, noi avem nevoie de misionari mai calificaţi, tineri băieţi care s-au pregătit pentru a sluji acceptând provocarea profetului nostru „de a exersa auto-disciplina, de trăi mai presus de standardele inferioare ale lumii, de a evita păcatul şi de a merge pe drumul drept în toate faptele lor“ („Missionary Service“, pag. 17).

Lucrarea Domnului în cele 339 de misiuni se extinde, aşa încât noi trebuie să ne sporim eforturile pentru a ne asigura că fiecare băiat în vârstă de 12 ani este demn de a fi rânduit ca diacon, că fiecare băiat în vârstă de 14 ani poate fi învăţător, că fiecare băiat în vârstă de 16 ani poate fi preot şi că fiecare băiat cu vârsta între 18–19 ani este demne de a primi preoţia lui Melhisedec. Putem face aceasta umplând inimile tinerilor noştri băieţi cu dragoste pentru Domnul, cu înţelegere şi apreciere a sacrificiului Său şi cu viziunea clară despre minunea restaurării.

Atunci când tinerii noştri înţeleg semnificaţia restaurării Evangheliei şi ştiu pentru ei înşişi că Dumnezeu este Tatăl nostru Ceresc şi că El îi iubeşte pe toţi copiii Săi, că Isus este Hristosul şi că împreună Ei S-au arătat în persoană lui Joseph Smith pentru a deschide această ultimă dispensaţie a timpurilor, atunci vor dori să ajute transmiterea acestui mesaj în lume. Când tinerii noştri văd Cartea lui Mormon ca pe o dovadă tangibilă a faptului că mesajul restaurării este adevărat, ei vor fi plini de dorinţa de a-şi face partea lor în predarea acestor adevăruri copiilor Tatălui nostru Ceresc.

Noi am aflat de la misionarii aflaţi la Centrul de Pregătire a Misionarilor ce i-a ajutat mai mult să se pregătească pentru misiune. Mai presus de orice, ei îşi doresc:

să fi învăţat mai bine doctrina printr-un studiu al scripturilor aprofundat;
să fi învăţat cum să studieze şi să se roage cu sinceritate;
să fi fost mai disciplinaţi şi să se fi străduit mai din greu;
să fi înţeles mai bine ce se aşteaptă de la ei;
să fi avut mai multe ocazii de a predica;
şi să fi avut mai multe interviuri cu episcopii şi părinţii.

Stimaţi fraţi şi surori, împreună putem preda Evanghelia lui Isus Hristos tuturor tinerilor noştri din Biserică în simplitatea şi puterea ei. Străduindu-ne alături de părinţi, îi putem ajuta să se pregătească pentru misiune şi pentru o viaţă de slujire. Să mergem înainte căutându-i pe fiecare dintre tinerii noştri preţioşi, indiferent de nivelul prezenţei lor, făcând să crească lumina lui Hristos care este înăuntrul lor. Preşedintele Boyd K. Packer a spus: „Lumina lui Hristos este la fel de universală ca însăşi lumina soarelui. Oriunde este viaţă omenească, acolo este Spiritul lui Hristos. Fiecare suflet viu o posedă… Este ceea ce inspiră tot ce va binecuvânta şi va aduce beneficii omenirii. Hrăneşte însăşi bunătatea“ („Lumina lui Hristos“, Liahona, apr. 2005, pag. 13).

Astfel noi ştim că toţi au înăun- trul lor lumina lui Hristos. Responsabilitatea noastră ca părinţi, învăţători şi conducători este de a aprinde acea lumină până când flacăra mărturiei va arde adânc în inimile şi în sufletele lor şi apoi să-i încurajăm pe fiecare dintre ei să ia acea flacără şi să o folosească pentru a ajuta să aprindă şi în ceilalţi lumina lui Hristos.

Desigur, adversarul ştie aceasta şi se zbate din răsputeri pentru a-i influenţa pe unii dintre tinerii noştri ca să nu ia în considerare învăţăturile Bisericii. Acesta este motivul stimaţi părinţi, conducători şi învăţători pentru care este nevoie să vă sfătuiţi împreună şi să cunoaşteţi fiecare tânăr băiat şi fiecare tânără fată – pe fiecare. Indiferent că sunt activi sau nu, trebuie să-i cunoaştem.

Este adevărat că au fost ridicate standardele pentru misionarii noştri. Aceasta înseamnă că au fost ridicate standardele şi pentru părinţi şi conducători. Trebui să ne creştem credinţa şi să ne extindem eforturile pentru a da fiecărui tânăr băiat ocazia de a sluji.

Preşedintele Hinckley şi-a exprimat, de asemenea, această îngrijorare: „Avem nevoie de mai mulţi misionari. Mesajul de a ridica stindardul, în ceea ce priveşte calificarea misionară nu a fost un semnal de a trimite mai puţini misionari, ci… a fost mai degrabă un îndemn pentru părinţi şi conducători de a începe mai devreme să lucreze cu tinerii băieţi, de a îi pregăti mai bine pentru slujirea misionară şi de a îi ajuta să rămână demni de o asemenea slujire. Toţi tinerii băieţi care sunt demni şi care sunt capabili fizic şi emoţional ar trebui să se pregătească pentru a sluji în cea mai importantă lucrare“ („Către episcopii din Biserică“, Adunarea de pregătire a conducătorilor din întreaga lume, 19 iunie 2004, pag. 27).

În acelaşi mod, cu privire la tinerele fete, preşedintele a spus: „Au fost câteva interpretări greşite a unui sfat dat înainte în privinţa surorilor singure ce slujesc ca misionare. Avem nevoie de tinere fete. Ele înfăptuiesc o lucrare remarcabilă. Ele pot ajunge în casele în care elderii nu pot. Dar trebuie să ţinem minte că tinerele surori nu au obligaţia de a merge în misiuni. Ele nu trebuie să simtă că au o datorie comparabilă cu cea a tinerilor băieţi, dar unele vor dori să meargă“ („Către episcopii din Biserică“, pag. 27).

Stimaţi fraţi şi surori, este un volum foarte mare de muncă ce trebuie îndeplinit. Spiritul Domnului veghează asupra multor naţiuni de pe pământ. Uşi care înainte erau închise, ni se deschid acum. Avem nevoie de misionari mai harnici, bogaţi în mărturie, pentru a putea ajunge la mult mai mulţi dintre copiii Tatălui nostru Ceresc care acum sunt în locuri în care putem ajunge. Aceştia sunt fraţii şi surorile noastre, iar noi avem responsabilitatea de a le predica mesajul restaurării.

Ştim că se vor întâmpla lucruri minunate în vieţile celor care slujesc cu credinţă în misiuni cu timp deplin. Slujirea misionară nu este uşoară, dar este nespus de meritorie. Cei care slujesc şi se întorc acasă cu onoare au stabilit un model de viaţă şi slujire care va binecuvânta vieţile lor şi ale generaţiilor ce vor urma. Ei se întorc mai bine pregătiţi pentru a fi conducători şi învăţători puternici în organizaţiile Bisericii. Se întorc mai bine pregătiţi pentru a fi mame şi taţi demni şi capabili să-şi înveţe copiii Evanghelia. Slujirea misionară cu timp deplin este o binecuvântare atât pentru cei pe care misionarii îi găsesc şi cărora le predică, cât şi pentru misionarii înşişi.

Avem o rugăminte specială la dumneavoastră, episcopi şi preşedinţi de ramură. Ştim că dumneavoastră îi cunoaşteţi deja pe cei care se ridică la înălţimea standardelor şi care se pregătesc să accepte chemarea în misiune în acest an. Ceea ce îi rugăm pe conducători să facă în fiecare unitate este să se sfătuiască împreună cu părinţii şi să se roage pentru a afla cel puţin încă un tânăr băiat, în afară de cei care şi-au luat deja angajamentul, care poate fi chemat să slujească. Dacă cele peste 26.000 de episcopii şi ramuri din Biserică îi vor trimite pe toţi cei care plănuiesc deja să meargă în câmpul misiunii plus încă unul, rândurile misionarilor cu timp deplin se vor mări; iar noi vom fi mai aproape de obiectivul nostru de a duce Evanghelia în fiecare naţiune, neam şi limbă şi popor. Desigur, aceşti misionari trebuie să fie demni, credincioşi, sănătoşi şi pe deplin angajaţi. Poate că acest încă unul nu este pregătit pe moment. Aşa că rugăm părinţii şi membrii consiliilor ţăruşilor şi episcopiilor să se bazeze pe puterea de discernământ de la Duhul Sfânt pentru a şti pe cine pot să ajute să fie pregătit anul acesta pentru a primi chemarea.

Atunci când îi căutaţi, vă rog să ţineţi cont de experienţa unui prieten de-al meu. El nu a avut niciodată un cal până când s-a căsătorit cu o femeie foarte bună căreia îi plăceau caii. Dorind să o impresioneze pe proaspăta sa soţie, el a anunţat într-o seară că se duce pe o pajişte să îmblânzească un mânz. El cântărea mai mult decât mânzul. Cunoştea mai multe decât mânzul. A presupus că tot ce avea de făcut era să îi pună frâul şi mai devreme sau mai târziu, mânzul avea să-l urmeze. Era sigur că procedeul va fi de scurtă durată şi simplu.

A legat frâul de căpăstru, s-a aşezat în faţa mânzului şi a tras. Mânzul se împotrivea. Prietenul meu a tras mai tare şi mânzul şi-a înfipt picioarele mai puternic în pământ. Aşa că el a tras mai tare, iar mânzul a căzut. Procedeul s-a repetat de câteva ori până când prietenul meu a făcut acest calcul: în doar patru sau cinci minute a învăţat cu succes mânzul să cadă. El trebuia doar să stea în faţa mânzului, să apuce de frâu şi acesta cădea instantaneu.

Soţia sa, privind procedeul, a sugerat în cele din urmă ca în loc să stea în faţa mânzului şi să tragă, să încerce să lege mânzul cu frâul, şi pur şi simplu să meargă pe lângă acesta. Spre ruşinea prietenului meu, a mers.

Pare că în fiecare dintre noi există ceva care se împotriveşte atunci când ni se spune ceva, sau când suntem împinşi sau traşi. Dar dacă cineva îşi pune un braţ în jurul unui tânăr băiat şi merge alături de el, este mult mai probabil ca acesta să-l urmeze având dorinţa de a sluji. Vă rog să vă amintiţi aceasta atunci când întăriţi mărturia a încă unuia care poate sluji.

Îmi permiteţi să ofer trei sugestii pe care să le luaţi în considerare ca să puteţi stabili o tradiţie bogată de slujire misionară în familia, ţăruşii, episcopiile sau ramurile dumneavoastră?

În primul rând, asiguraţi-vă că toţi tinerii înţeleg cine sunt ei. Chiar din primele zile la Societatea Primară, copiii noştri cântă „Copil al Domnului“ (Imnuri şi cântece pentru copii, pag. 38). Ajutaţi-i să ştie ce înseamnă cu adevărat să fi un copil al Domnului. Amintiţi-le că sunt aici în acest moment în istoria lumii, având plinătatea Evangheliei la îndemână, pentru că au făcut alegeri curajoase în existenţa premuritoare. Tinerii noştri trebuie să fie fermi în credinţă şi în adevăr. Ei au nevoie să aibă o viziune clară a binecuvântărilor care pot fi ale lor dacă îşi demonstrează dragostea pentru Tatăl Ceresc şi Isus Hristos prin dorinţa lor de a sluji.

În al doilea rând, predaţi doctrina. Deşi activităţile şi evenimentele sociale îşi au rolul lor în programul nostru pentru tineri, doctrina este cea care îi converteşte şi îi face să-şi ai angajamente. Tinerii noştri au dreptul să se aştepte ca părinţii lor, conducătorii Bisericii şi învăţătorii să se asigure că ei ştiu şi înţeleg Evanghelia lui Isus Hristos. Duhul Sfânt le va confirma adevărul în inimile lor şi va aprinde lumina lui Hristos în sufletele lor. Şi atunci veţi avea încă un misionar pregătit întocmai. Ieri, elder Richard G. Scott a sugerat că noul ghid Predicaţi Evanghelia Mea, pe care-l folosesc acum misionarii noştri pentru a predica Evanghelia, v-ar putea fi o sursă bună de ajutor.

În ultimul rând, noi realizăm că poate pentru câţiva dintre tinerii noştri băieţi şi tinerele fete, nu ar fi bine să fie nevoiţi să facă faţă rigorilor şi provocărilor unei misiuni cu timp deplin. Dacă vă scutesc conducătorii preoţiei, pe oricare dintre voi de slujirea misionară cu timp deplin, vă rugăm pe voi şi familiile voastre să acceptaţi acea decizie, şi să treceţi peste aceasta. Vă puteţi pregăti să participaţi la rânduielile pentru salvare din templu şi să găsiţi alte modalităţi de a sluji. Şi îi rugăm pe toţi membrii noştri să susţină şi să manifeste iubire mare şi înţelegere în ajutarea tinerilor noştri credincioşi în diferitele lor chemări din Biserică.

Dragi fraţi şi surori, îmi adaug mărturia mea despre misiunea divină a Domnului Isus Hristos şi mă rog ca El să ne binecuvânteze pe toţi în eforturile noastre de a oferi inspiraţie şi a motiva cât mai mulţi tineri şi cât mai multe cupluri să slujească în misiuni cu timp deplin. În numele lui Isus Hristos, amin.