Îndurarea blândă a Domnului
Depun mărturie că îndurarea blândă a Domnului ne este dată tuturor şi că Mântuitorul Israelului este doritor să reverse astfel de daruri asupra noastră.
În urmă cu şase luni, am stat pentru prima oară la acest pupitru, în calitate de cel mai nou membru al Cvorumului Celor Doisprezece Apostoli. Atât atunci, cât şi acum mai ales, am simţit şi simt importanţa chemării de a sluji şi importanţa responsabilităţii de a preda cu claritate şi de a depune mărturie cu autoritate. Mă rog şi implor ca Duhul Sfânt să fie cu noi în timp ce vă vorbesc.
În această după amiază doresc să descriu şi să discut despre o impresie spirituală pe care am avut-o înainte de a păşi la acest pupitru în timpul sesiunii de duminică dimineaţa a conferinţei generale din octombrie anul trecut. Elder Dieter F. Uchtdorf tocmai îşi terminase discursul şi îşi depusese mărturia sa puternică despre Salvator. Apoi, noi toţi am cântat imnul intermediar care fusese anunţat mai devreme de preşedintele Gordon B. Hinckley. Imnul intermediar a fost în această dimineaţă „Mântuitorul Israelului“ (Imnuri şi cântece pentru copii, pag. 5).
Acum, muzica pentru diferitele sesiuni ale conferinţei a fost stabilită cu multe săptămâni înainte – şi, în mod vădit, cu mult înainte de a primi noua mea chemare de a sluji. Dacă, totuşi, aş fi fost invitat să sugerez un imn intermediar pentru această sesiune specială a conferinţei – un imn care să fi fost atât edificator cât şi alinător spiritual pentru mine şi pentru congregaţie înainte de prima mea cuvântare la acest centru de conferinţe – aş fi ales imnul meu preferat, „Mântuitorul Israelului“. Mi-au dat lacrimile în timp ce cântam împreună cu dumneavoastră acest imn emoţionant al restaurării.
Spre sfârşitul imnului, mi-a venit în minte acest verset din Cartea lui Mormon: „Dar iată, eu, Nefi, vă voi arăta că îndurarea blândă a Domnului este asupra tuturor celor pe care El i-a ales, datorită credinţei lor pentru a-i întări, astfel încât să aibă puterea izbăvirii“ (1 Nefi 1:20).
Atenţia mea a fost imediat atrasă de fraza lui Nefi „îndurarea blândă a Domnului“ şi am ştiut că, chiar în acea clipă simţisem tocmai acest fel de îndurare blândă. Un Salvator iubitor îmi trimisese cel mai personal şi potrivit mesaj de alinare şi reasigurare prin intermediul unui imn selectat cu săptămâni înainte. Unii pot considera această experienţă ca pe o simplă coincidenţă plăcută, dar eu mărturisesc că îndurarea blândă a Domnului este reală şi că nu poate apărea întâmplător sau pur şi simplu prin coincidenţă. Deseori, timpul exact ales de Domnul să ne arate îndurarea Sa blândă ne ajută atât să o distingem, cât şi să o recunoaştem.
Ce este îndurarea blândă a Domnului?
Din octombrie anul trecut, am reflectat în mod repetat la fraza „îndurarea blândă a Domnului“. Prin studii individuale, observaţie, meditare şi rugăciune, cred că am ajuns să înţeleg mai bine că îndurarea blândă a Domnului înseamnă binecuvântări foarte personale şi individualizate, întărire, putere, protecţie, asigurare, îndrumare, amabilitate iubitoare, consolare, suport şi daruri spirituale pe care le primim de la Domnul Isus Hristos, datorită Lui şi prin El. Cu adevărat, Domnul aplică „îndurarea Sa potrivit condiţiilor copiilor oamenilor“(vezi D&L 46:15).
Să ne amintim cum i-a învăţat Salvatorul pe apostolii Săi că nu-i va lăsa fără alinare. Nu numai că urma să le trimită „un alt Mângâietor“ (Ioan 14:16), chiar Duhul Sfânt, dar Salvatorul a spus că El se va întoarce la ei (vezi Ioan 14:18). Permiteţi-mi să vă sugerez că una dintre căile prin care Salvatorul vine la fiecare dintre noi este prin abundenta şi blânda Sa îndurare. De pildă, când dumneavoastră şi cu mine întâmpinăm provocări şi încercări în vieţile noastre, darul credinţei şi un simţământ adecvat de încredere personală care depăşeşte propria noastră capacitate sunt două exemple de îndurare blândă a Domnului. Pocăinţa şi iertarea păcatelor precum şi pacea conştiinţei sunt exemple de îndurare blândă a Domnului. Stăruinţa şi vitejia, care ne fac să trecem înainte cu optimism peste limitele fizice şi dificultăţile spirituale, sunt exemple de îndurare blândă a Domnului.
La o recentă conferinţă de tăruş, îndurarea blândă a Domnului s-a observat în mărturia impresionantă a unei tinere soţii şi mame a patru copii, al cărei soţ fusese ucis în Irak în decembrie 2003. Această soră vitează a relatat cum, după ce fusese anunţată de moartea soţului ei, a primit felicitarea lui de Crăciun cu un mesaj. În mijlocul realităţii dureroase a unei vieţi schimbate în mod dramatic a venit la această soră bună, exact la timp, o blândă aducere amintire a faptului că familiile pot fi împreună pentru totdeauna. Cu permisiunea dumneavoastră vă citez din acea felicitare de Crăciun:
„Celei mai bune familii din lume! Să petreceţi un timp minunat împreună şi să vă amintiţi adevăratul înţeles al Crăciunului! Domnul a făcut posibil ca noi să fim împreună pentru totdeauna. Astfel, chiar atunci când suntem despărţiţi, totuşi vom rămâne împreună ca familie.
Dumnezeu să vă binecuvânteze, să vă păzească pe toţi şi să considere acest Crăciun darul nostru de dragoste pentru El, acolo sus!!!
Cu toată dragostea mea, Tati şi soţul tău iubitor!“
În mod cert, referirea pe care-o face soţul în felicitarea lui de Crăciun la despărţirea lor este legată de separarea cauzată de însărcinarea lui militară. Dar la această soră, precum o voce din ţărână de la un tovarăş veşnic şi tată care a plecat, a venit cea mai potrivită reasigurare spirituală şi mărturie. Aşa cum am menţionat mai devreme, îndurarea blândă a Domnului nu apare întâmplător sau pur şi simplu prin coincidenţă. Credinţa, supunerea şi umilinţa invită îndurarea blândă în vieţile noastre şi deseori aceasta se întâmplă exact în momentul când Domnul ne arată cum să recunoaştem şi să preţuim aceste binecuvântări importante.
Cu ceva timp în urmă am vorbit cu un conducător al preoţiei care fusese îndemnat să memorizeze numele tuturor tinerilor cu vârste între 13–21 de ani din ţăruşul său. Folosind fotografii ale tinerilor băieţi şi fete, el a creat cartonaşe cu pozele acestora şi cu numele lor, pe care le-a studiat în timp ce călătorea în scop de afaceri sau cu alte ocazii. Acest conducător al preoţiei a învăţat repede toate numele tinerilor.
Într-o noapte, conducătorul preoţiei a avut un vis despre unul dintre tinerii băieţi pe care-l cunoştea doar din fotografie. L-a văzut în vis pe tânărul băiat îmbrăcat într-o cămaşă albă şi purtând un ecuson cu numele, aşa cum poartă misionarii. Împreună cu un coleg aşezat lângă el, tânărul băiat preda scripturile unei familii. Tânărul băiat ţinea Cartea lui Mormon în mână şi arăta ca şi cum îşi depunea mărturia despre adevărul acestei cărţi. Conducătorul preoţiei s-a trezit apoi din vis.
La o adunare a preoţiei care a avut loc după aceea, conducătorul l-a abordat pe tânărul băiat pe care îl văzuse în visul său şi i-a cerut să vorbească cu el câteva minute. După o scurtă introducere, conducătorul l-a chemat pe nume pe tânărul băiat şi i-a spus: „Nu sunt o persoană care visează. Niciodată nu am avut un vis despre nici un membru al acestui ţăruş, cu excepţia ta. Intenţionez să-ţi povestesc visul meu şi apoi mi-ar place să mă ajuţi să înţeleg ce înseamnă.“
Conducătorul preoţiei i-a povestit visul şi l-a întrebat pe tânărul băiat despre înţelesul acestuia. Sufocându-se de emoţie, tânărul băiat a răspuns simplu: „Înseamnă că Dumnezeu ştie cine sunt eu“. Restul conversaţiei dintre acest tânăr băiat şi conducătorul preoţiei din ţăruşul lui a fost de la sine înţeles şi ei au convenit să se întâlnească şi să se sfătuiască din când în când în lunile următoare.
Acest tânăr băiat a primit îndurarea blândă a Domnului printr-un conducător al preoţiei inspirat. Repet din nou, îndurarea blândă a Domnului nu apare întâmplător sau pur şi simplu prin coincidenţă. Credinţa şi supunerea ne permit să primim aceste daruri importante şi, în mod frecvent, sincronizarea cu Domnul ne ajută să le recunoaştem.
Nu ar trebui să subestimăm sau să trecem cu vederea puterea îndurării blânde a Domnului. Simplitatea, bunătatea şi constanţa îndurării blânde a Domnului vor face multe pentru a ne întări şi proteja în timpurile grele în care trăim acum şi în care vom trăi. Când cuvintele nu ne pot aduce alinarea de care avem nevoie sau nu pot exprima bucuria pe care o simţim, când este de prisos să încerci să explici ceea ce nu se poate explica, când logica şi raţiunea nu pot aduce înţelegerea adecvată a nedreptăţii şi inechităţii vieţii, când experienţa muritoare şi evaluarea sunt insuficiente pentru a produce rezultatul dorit şi când ni se pare că probabil suntem complet singuri, suntem într-adevăr binecuvântaţi cu îndurarea blândă a Domnului şi întăriţi chiar cu puterea izbăvirii (vezi 1 Nefi 1:20).
Cine sunt cei pe care i-a ales Domnul să primească îndurarea Sa blândă?
Cuvântul ales din 1 Nefi 1:20 este important pentru a înţelege conceptul de îndurare blândă a Domnului. Dicţionarul arată că ales sugerează pe cineva care este selectat, luat după preferinţă sau căutat. Poate fi folosit, de asemenea, pentru a ne referi la aleşii şi scumpii lui Dumnezeu (Oxford English Dictionary Online, ediţia a doua [1989], “Ales“).
Unele persoane care aud sau citesc în mod greşit acest mesaj pot reduce sau elimina din vieţile lor şansa de a primi îndurarea blândă a Domnului, crezând: „Cu siguranţă eu nu am fost sau nu voi fi vreodată ales“. Am putea crede în mod greşit că astfel de binecuvântări şi daruri sunt rezervate pentru alţi oameni, care par să fie mai drepţi sau care slujesc în chemări importante în Biserică. Depun mărturie că îndurarea blândă a Domnului ne este dată tuturor şi că Mântuitorul Israelului este doritor să reverse astfel de daruri asupra noastră.
A fi sau a deveni ales nu este un statut exclusiv care ni se conferă. Mai degrabă, dumneavoastră şi eu determinăm până la urmă dacă suntem aleşi. Vă rog să reţineţi acum folosirea cuvântului ales în următoarele versete din Doctrină şi legăminte:
„Iată, mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi. Şi de ce nu sunt ei aleşi?
Pentru că inimile lor sunt îndreptate aşa de mult spre lucrurile acestei lumi şi aspiră la onorurile oamenilor“ (vezi D&L 121:34–35; subliniere adăugată).
Cred că sensul acestor versete este foarte uşor de înţeles. Dumnezeu nu are o listă cu persoane favorite pe care trebuie să sperăm că va fi adăugat numele nostru într-o zi. El nu limitează „aleşii“ doar la câţiva. Mai degrabă, inimile noastre, aspiraţiile noastre şi supunerea noastră sunt cele care vor determina definitiv dacă suntem socotiţi ca unul dintre aleşii lui Dumnezeu.
Enoh a fost instruit de Domnul despre acest principiu important al doctrinei. Vă rog să observaţi folosirea cuvântului ales în aceste versete: „Priveşte-i pe aceştia care sunt fraţii tăi; ei sunt opera mâinilor Mele şi Eu le-am dat lor cunoaşterea lor, în ziua în care i-am creat; şi în Grădina Edenului, Eu i-am dat omului libertatea lui de a alege.
Şi fraţilor tăi le-am spus şi, de asemenea, le-am dat porunca să se iubească unul pe altul şi să Mă caute (aleagă) pe Mine, Tatăl lor;“ (vezi Moise 7:32–33; sublinierile adăugate).
Aşa cum învăţăm din aceste scripturi, scopul fundamental al darului libertăţii de a alege a fost de a ne iubi unul pe altul şi de a-L alege pe Dumnezeu. Astfel, devenim aleşii lui Dumnezeu şi invităm îndurarea Sa blândă, pe măsură ce ne folosim libertatea de a alege în scopul de a-L alege pe Dumnezeu.
Unul dintre cele mai bine cunoscute şi des citate pasaje din scripturi se găseşte în Moise 1:39. Acest verset clar şi concis descrie lucrarea Tatălui Veşnic: „Pentru că, iată, aceasta este lucrarea Mea şi slava Mea – să realizez nemurirea şi viaţa veşnică a omului“ (subliniere adăugată).
O scriptură asemănătoare, care se găseşte în Doctrină şi legăminte, descrie la fel de clar şi concis prima noastră lucrare ca fii şi fiice ale Tatălui Veşnic. Interesant, acest verset nu pare a fi la fel de bine cunoscut şi nu este citat foarte frecvent: „Iată, aceasta este lucrarea ta, să ţii poruncile Mele, da, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău şi cu toată puterea ta“ (vezi D&L 11:20; subliniere adăugată).
Astfel, lucrarea Tatălui este să realizeze nemurirea şi viaţa veşnică a copiilor Săi. Lucrarea noastră este să ţinem poruncile Lui cu tot sufletul nostru, cu tot cugetul şi cu toată puterea – şi astfel să devenim aleşi şi, prin Duhul Sfânt, să primim şi să recunoaştem îndurarea blândă a Domnului în zilele vieţii noastre.
Conferinţa la care participăm la acest sfârşit de săptămână este un alt exemplu de îndurare blândă a Domnului. Am fost binecuvântaţi să primim sfaturi inspirate de la conducătorii Bisericii Salvatorului – sfaturi potrivite pentru zilele noastre, pentru împrejurările noastre şi pentru încercările noastre. Am fost instruiţi, înălţaţi, edificaţi, chemaţi la pocăire şi întăriţi. Spiritul acestei conferinţe a întărit credinţa noastră şi a alimentat dorinţa noastră de a ne pocăi, de a ne supune, de a ne desăvârşi şi de a sluji. La fel ca dumneavoastră, sunt nerăbdător să ascult amintirile, sfaturile şi să simt inspiraţia personală cu care am fost binecuvântaţi în timpul acestei conferinţe. Şi doar în câteva momente, fiecare dintre noi va primi îndurarea blândă a Domnului în timp ce ascultăm concluziile şi mărturia preşedintelui Gordon B. Hinckley. Într-adevăr, „Domnul este bun faţă de toţi, şi îndurările lui se întind peste toate lucrările Lui“ (Psalmii 145:9).
Sunt recunoscător pentru restaurarea Evangheliei lui Isus Hristos de către profetul Joseph Smith şi pentru cunoaşterea pe care o avem astăzi despre îndurarea blândă a Domnului. Dorinţele noastre, credinţa şi supunerea ne invită şi ne ajută să recunoaştem îndurarea Lui în vieţile noastre. Ca unul dintre slujitorii Săi, depun mărturie că Isus este Hristosul, Mântuitorul şi Salvatorul nostru. Ştiu că El trăieşte şi că îndurarea Sa blândă este disponibilă pentru fiecare dintre noi. Fiecare dintre noi poate avea ochi să vadă clar şi urechi să audă perfect îndurarea blândă a Domnului în timp ce ne întăreşte şi ne ajută în aceste zile din urmă. Fie ca inimile noastre să fie pline întotdeauna de recunoştinţă pentru îndurarea Sa abundentă şi blândă. În numele sfânt al lui Isus Hristos, amin.