Binecuvântaţi sunt toţi cei care au inima pură
Dumnezeu să binecuvânteze eforturile noastre sincere de a fi puri în inimă şi în gând, pentru ca „virtutea să [poată să] înfrumuseţeze fără încetare gândurile [noastre]“.
Acum câţiva ani, într-o dimineaţă însorită, soţia mea şi cu mine, plimbându-ne pe o plajă din insulele Caraibe, am văzut câteva bărci de pescuit care fuseseră trase pe nisip. Când ne-am oprit să ne uităm la bărci, am învăţat ceva despre pescuit, ceva ce n-am uitat niciodată. În loc să folosească năvod, sfoară sau cârlig, pescarii localnici foloseau simple capcane formate din plase de sârmă. Fiecare capcană era de forma unei cutii. Pescarii tăiau deschideri verticale de circa 20 de centimetri lungime de fiecare parte a capcanei şi apoi îndoiau sârma înăuntru, creând deschizături înguste prin care peştii să poată intra.
Probabil ghiciţi cum lucra o capcană. Pescarii duceau capcana cu momeală pe mare şi o coborau până la fund. Când un peşte suficient de mare pentru a fi mâncat venea lângă capcană şi simţea momeala, el avea să găsească o deschidere de o parte a capcanei şi înota înăuntru, abia strecurându-se printre sârmele tăiate. După aceea, când un peşte prins în capcană încerca să înoate în afară, el avea să descopere că era uşor să se strecoare printre sârmele tăiate pentru a intra în capcană, dar nu era posibil să înoţi împotriva capetelor ascuţite – era prins. Când pescarii se întorceau, ei trăgeau capcana afară din apă şi peştele prins se transforma curând într-o masă de peşte de mare proaspăt.
Există o povestire în Vechiul Testament despre cineva care a căzut pradă unei capcane similare. Acel om era regele David şi ceea ce s-a întâmplat este una dintre cele mai triste povestiri din scripturi.
„În anul următor… pe vremea când porneau împăraţii la război, David a trimis pe Ioab, cu slujitorii lui şi tot Israelul, să pustiască ţara lui Amon. Dar David a rămas la Ierusalim.
Într-o după amiază spre seară, David s-a sculat din pat şi pe când se plimba pe acoperişul casei împărăteşti, a zărit de acolo o femeie care se scălda şi care era foarte frumoasă la chip“ (2 Samuel 11:1-2).
David a aflat că numele femeii era Bat-Şeba. Soţul ei, Urie, un soldat, era departe, luptând contra amoniţilor cu restul armatei, acolo unde David, regele lor, ar fi trebuit să fie. David a cerut ca Bat-Şeba să fie adusă la palat. Ei au comis adulter, ea a rămas însărcinată şi David a început să se teamă că adulterul lor va fi descoperit. Sperând să ascundă păcatul lui, David a poruncit ca Urie să fie trimis înapoi la Ierusalim. Urie s-a întors, dar a refuzat, datorită principiilor sale morale, să meargă acasă să se întâlnească cu Bat-Şeba. Apoi, David a aranjat ca Urie să fie omorât în luptă (vezi 2 Samuel 11:3-17). Aceste serii de decizii înspăimântătoare i-au adus moarte lui Urie şi nenorociri lui David, Bat-Şeba şi, în cele din urmă, întregii împărăţii. Cu o profundă înţelegere a situaţiei, Biblia spune: „Fapta lui David n-a plăcut Domnului“ (vezi 2 Samuel 11:27).
Vedeţi cum a fost prins David în această capcană? El era pe acoperişul casei împărăteşti şi uitându-se în jos, în curtea vecină, el a văzut ceva ce n-ar fi trebuit niciodată să vadă. Aceasta era momeala diavolului. Modestia, castitatea şi judecata bună cereau ca David să se întoarcă imediat şi să nu privească, dar el nu s-a întors şi a privit în continuare. În schimb, el a permis minţii sale să se îndrepte spre fantezii interzise, acele gânduri au condus spre fapte, şi situaţia, cu repeziciune, s-a transformat dintr-o situaţie rea într-una şi mai rea şi, apoi, într-una fatală. David a fost prins în capcană şi pentru el consecinţele au fost veşnice.
Astăzi, există o capcană spirituală numită pornografie şi mulţi, ademeniţi de mesajele ei provocatoare intră în această capcană mortală. Ca în orice capcană, este uşor să intri, dar greu să scapi. Unii consideră că pot, ocazional, să privească la lucruri pornografice fără să sufere efectele ei adverse. Ei spun la început: „Asta nu este chiar aşa de rău“ sau „Cui îi pasă? Nu va aduce nicio schimbare“ sau „Sunt doar curios“. Dar ei greşesc. Domnul ne-a avertizat: „Şi acela care se uită la o femeie şi pofteşte la ea va nega credinţa şi nu va avea Spiritul; şi, dacă nu se pocăieşte, va fi alungat“ (D&L 42:23). Aceasta este exact ce i s-a întâmplat lui David: el s-a uitat la Bat-Şeba, a poftit la ea şi a pierdut Spiritul. Cât de diferită ar fi putut să fie viaţa lui David, dacă el doar şi-ar fi întors privirea.
Pe lângă pierderea Spiritului, cei care folosesc pornografia pierd, de asemenea, perspectiva şi propriul sens al judecăţii. Ca şi regele David, ei încearcă să-şi ascundă păcatul, uitând că nimic nu poate fi ascuns faţă de Domnul (vezi 2 Nefi 27:27). Consecinţele reale încep să se acumuleze pe măsură ce respectul de sine se pierde, relaţiile cu cei iubiţi se înrăutăţesc şi căsătoriile sunt distruse şi multe victime inocente cad pradă influenţei vătămătoare. Considerând că ceea ce au văzut nu-i mai satisface, ei experimentează mai multe lucruri extreme. Încet, ei devin tot mai dependenţi, chiar dacă nu-şi dau seama sau nu recunosc, şi, ca şi David, comportamentul lor se deteriorează pe măsură ce standardele lor morale se destramă.
În timp ce cultura populară din lume degenerează, lucrurile necinstite saturează tot mai mult mass media, spectacolele, reclamele şi internetul. Dar popularitatea după standardele lumii este o măsură foarte periculoasă pentru a fi folosită în vederea măsurării a ceea ce este drept sau chiar a ceea ce nu este periculos. Un film sau un spectacol de televiziune poate fi bine cunoscut şi foarte apreciat de milioane de spectatori şi cu toate acestea înfăţişează imagini şi transmite lucruri cu caracter pornografic. Dacă ceva într-un film „nu este prea rău“, înseamnă automat că nu este nici prea bun. Astfel, faptul că alţii se uită la filme sau deschid locaţii web care nu sunt potrivite nu este o scuză pentru noi. Viaţa deţinătorilor preoţiei trebuie să promoveze standardele Salvatorului şi ale Bisericii Sale, nu standardele lumii.
Salvatorul ne-a învăţat: „Şi ferice de cei cu inima pură, căci ei Îl vor vedea pe Dumnezeu“ (3 Nefi 12:8). Promisiunile Evangheliei sunt înălţătoare şi înnobilează, chiar duc la exaltare. Noi primim prin legăminte promisiuni care sunt condiţionate de vieţile noastre trăite în puritate şi moralitate. Când trăim în mod drept şi căutăm să ne purificăm inimile, ne apropiem mai mult de Dumnezeu şi de Spirit. Condiţia inimii noastre determină cât de mult vedem acum în lume prezenţa Divinităţii şi ne pregăteşte pentru realizarea finală a promisiunii care spune că cei puri „Îl vor vedea pe Dumnezeu“. A noastră este căutarea purităţii. Astfel, apostolul Ioan a scris:
„Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s-a arătat încă. Dar ştim că atunci când se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este.
Şi oricine are nădejdea aceasta în El, se curăţă, după cum El este curat“ (1 Ioan 3:2-3).
Dacă sunteţi deja prinşi în capcana pornografiei, acum este timpul să vă eliberaţi cu ajutorul Salvatorului. Există o cale de ieşire, dar veţi avea nevoie de ajutorul Său pentru a scăpa. Recuperarea dumneavoastră totală va depinde de pocăinţa dumneavoastră completă. Mergeţi la episcopul dumneavoastră imediat. Căutaţi îndrumarea lui inspirată. El vă va ajuta să puneţi în aplicare un plan de pocăinţă care vă va reface respectul de sine şi va aduce Spiritul înapoi în viaţa dumneavoastră. Puterea de tămăduire a ispăşirii Domnului Isus Hristos face să treacă toate nenorocirile, chiar şi dependenţa de pornografie. Dacă vă veţi întoarce spre Salvator cu toată inima şi veţi urma sfatul episcopului dumneavoastră, veţi găsi tămăduirea de care aveţi nevoie. Salvatorul vă va ajuta să găsiţi tăria de a rezista ispitei şi puterea de a învinge dependenţa, aşa cum a spus Moroni:
„Veniţi la Hristos şi să puneţi mâna pe fiecare dar bun şi să nu atingeţi niciun dar rău şi niciun lucru necurat.
Da, veniţi la Hristos şi perfecţionaţi-vă pentru El şi lepădaţi-vă de orice necredinţă; şi dacă voi vă veţi lepăda de orice necredinţă şi-L veţi iubi pe Dumnezeu cu toată puterea, mintea şi tăria voastră, atunci harul Lui este destul pentru voi pentru ca prin harul Lui voi să puteţi să fiţi perfecţi în Hristos“ (Moroni 10:30, 32).
Dumnezeu să binecuvânteze eforturile noastre sincere de a fi puri în inimă şi în gând, pentru ca „virtutea să [poată să] înfrumuseţeze fără încetare gândurile [noastre]“. Mărturisesc despre dragostea mântuitoare a Salvatorului şi despre puterea de purificare a ispăşirii Sale, în numele lui Isus Hristos, amin.