Nu lăsa pe mâine ce poţi face azi
Acum este timpul să ne îndeplinim îndatoririle date nouă de Dumnezeu în ceea ce priveşte familia.
La 23 septembrie 1995, Prima Preşedinţie şi Cvorumul celor Doisprezece Apostoli au făcut cunoscut Bisericii şi lumii un document numit „Familia: o declaraţie oficială către lume“. Citez paragraful care spune: „Soţul şi soţia au o responsabilitate sacră, aceea de a se iubi şi de a se îngriji unul de celălalt şi de copiii lor“.1 Trăim în vremuri în care acest sfat este cu adevărat foarte important. Mulţi părinţi pretind că nu au timp pentru familiile lor. Stilul rapid de viaţă din zilele noastre şi munca exagerată distrag atenţia părinţilor de la ceea ce este cel mai important: să aloci timp, să te dedici familiei.
Domnul ne-a învăţat că fiecare bărbat are responsabilitatea de a avea grijă de familia sa2, dar aceasta nu înseamnă numai să aprovizioneze casa cu mâncare şi alte produse de care este nevoie sau care sunt dorite. Trebuie, de asemenea, să avem timp să-i învăţăm pe membrii familiei. Ce trebuie să-i învăţăm?
Tatăl nostru ne-a învăţat că părinţii sunt obligaţi să-i înveţe pe copiii lor Evanghelia.3 Profetul Lehi şi-a înţeles bine responsabilitatea de a-şi învăţa copiii. Nefi a declarat că el a fost instruit „în toate învăţăturile tatălui [său]“.4
Domnul ne-a instruit cum să avem grijă de familiile noastre când ne-a spus, prin profetul Său, în declaraţia oficială către lume: „Părinţii au datoria sacră de a-şi creşte copiii cu dragoste şi dreptate, de a satisface nevoile lor fizice şi spirituale, de a-i învăţa să se iubească şi să se slujească unul pe altul, să respecte poruncile lui Dumnezeu şi să respecte legile ţării în care sunt cetăţeni, oriunde ar trăi“.5
Ştim că Dumnezeu ne-a învăţat secole la rând cum să ne protejăm familiile şi cum să avem grijă de ele. Ştim, de asemenea, şi putem vedea că duşmanul a atacat mereu şi atacă în continuare familia. Acum este timpul să aplicăm toate acele învăţături. Acum este timpul să ne îndeplinim îndatoririle date nouă de Dumnezeu în ceea ce priveşte familia.
Preşedintele James E. Faust ne-a dat trei lucruri cheie pe care le putem face pentru a ne proteja şi întări familiile:
-
rugăciunea în familie. Părinţii trebuie să-şi înveţe copiii că ei sunt copiii lui Dumnezeu şi, prin urmare, trebuie să se roage zilnic la El;
-
seara în familie. Aşa cum ne-a învăţat preşedintele Faust, seara în familie trebuie ţinută de noi toţi, indiferent în ce stadiu al vieţii ne găsim. Trebuie să avem serile de luni libere de orice alte activităţi care ne-ar putea împiedica să ne adunăm familia;
-
studiul scripturii individual şi împreună cu familia. Trebuie să ne ajutăm copiii să-şi întărească credinţa şi mărturia prin stabilirea acestui obicei de bază.6
Pe măsură ce urmăm sfatul preşedintelui Faust, îi vom proteja pe membrii familiei noastre împotriva atacurilor lui Satana şi le vom întări credinţa şi mărturia în Domnul Isus Hristos.
Din Familia: o declaraţie oficială către lume aflăm, de asemenea, că: „Planul divin pentru taţi este de a conduce familiile lor cu dragoste şi dreptate, şi ei sunt răspunzători de satisfacerea nevoilor pentru viaţa şi protejarea familiilor lor. Mamele sunt în primul rând responsabile pentru îngrijirea copiilor. În aceste responsabilităţi sacre, taţii şi mamele sunt obligaţi să se ajute unul pe celălalt ca parteneri egali“.7
Acasă este locul unde familiile învaţă şi pun în practică principiile Evangheliei. Pentru a învăţa şi îndruma o familie este nevoie de multă dragoste. Mamele şi taţii iubitori îşi vor învăţa copiii să-L venereze pe Dumnezeu în căminul lor. Când un spirit de pioşenie umple casa, acel spirit va umple viaţa fiecărui membru al familiei. Aceasta îi va pregăti să facă orice sacrificiu este necesar pentru a fi capabili să se întoarcă în prezenţa lui Dumnezeu şi să existe ca familie în toată eternitatea.
Familia: o declaraţie oficială către lume ne ajută să înţelegem mai bine dragostea la care s-a referit Salvatorul când ne-a spus că trebuie să ne iubim unii pe alţii.8 El ne-a dat exemplul suprem de iubire când a declarat: „Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi“9. Mai târziu, El a ispăşit pentru toate păcatele noastre şi în cele din urmă Şi-a dat viaţa pentru noi toţi.
Putem să ne dăm viaţa pentru cei pe care-i iubim, nu murind fizic pentru ei, ci trăind pentru ei – dându-le din timpul nostru, fiind întotdeauna prezenţi în viaţa lor, slujindu-i, fiind amabili, afectuoşi şi arătând dragoste adevărată celor din familia noastră şi tuturor oamenilor – aşa cum ne-a învăţat Salvatorul.
Nu ştim ce ni se poate întâmpla mâine şi, de aceea, astăzi este timpul să începem să ne arătăm dragostea prin fapte mici cum ar fi o îmbrăţişare şi un „te iubesc“ spus soţului/soţiei şi copiilor şi celor din jurul nostru. Am citit de curând un text care exprimă îndemnul de a nu lăsa pe mâine ceea ce poţi face azi. În luna iulie din acest an, Brazilia a fost martora celui mai devastator accident aviatic din istoria sa. Au murit 199 de oameni, incluzând pasageri, lucrători în aviaţie, membri ai echipajului şi alţii care erau în acel loc când s-a produs accidentul. Despre textul pe care l-am menţionat s-a spus că a fost trimis prin poştă la consiliul comunicaţiilor aeriene de către soţul uneia dintre însoţitoarele de zbor care au murit în acel accident. Se intitulează „Mâine nu va veni niciodată“ şi se bazează pe o poezie a lui Norma Cornett Marek.
Dacă aş fi ştiut că aceasta era ultima dată când te priveam dormind,
Te-aş fi îmbrăţişat strâns. L-aş fi implorat pe Domnul să te protejeze.
Dacă aş fi ştiut că aceasta era ultima dată când te vedeam ieşind pe uşă,
Te-aş fi îmbrăţişat şi sărutat şi te-aş fi chemat înapoi să te îmbrăţişez şi să te sărut încă o dată.
Dacă aş fi ştiut că aceasta era ultima dată când îţi auzeam glasul rugându-se,
Aş fi înregistrat fiecare gest, fiecare privire, fiecare zâmbet, fiecare cuvânt al tău,
Ca să-l pot auzi mai târziu, zi după zi.
Dacă aş fi ştiut că aceasta era ultima dată,
Aş fi petrecut un minut sau două în plus să-ţi spun „te iubesc“, în loc să presupun că deja ştiai.
Dacă aş fi ştiut că aceasta era ultima dată, ultimul nostru moment,
Aş fi fost lângă tine, petrecând ziua cu tine, în loc să gândesc:
„Ei bine, sunt sigur că vor fi alte ocazii, pot să renunţ la această zi cu tine“.
Desigur, va fi o zi pentru a revizui lucrurile,
Şi vom avea a doua şansă de a face lucrurile cum se cuvine.
O, desigur, va fi o altă zi în care noi să spunem „te iubesc“.
Şi, cu siguranţă, va fi o altă şansă de a ne spune: „Pot să te ajut cu ceva“?
Dar în cazul meu, nu mai există nici altă şansă, nici altă zi!
Nu te mai am aici cu mine, iar azi este ultima zi împreună – ziua noastră de adio.
De aceea, aş vrea să-ţi spun ce mult te iubesc
Şi sper că nu vei uita niciodată.
Nimănui nu i s-a promis că va trăi mâine, fie tânăr sau bătrân.
Azi ar putea fi ultima şansă de a ţine strâns mâna persoanei iubite şi de a-i arăta tot ceea ce simţi.
De ce să aştepţi s-o faci mâine, de ce să n-o faci azi?
Fiindcă, dacă mâine nu mai vine niciodată, cu siguranţă vei regreta tot restul vieţii
Că nu ai petrecut un moment în plus pentru un zâmbet, o vorbă, o îmbrăţişare, un sărut,
Pentru că erai prea ocupat ca să-i îndeplineşti acelei persoane ceea ce s-a dovedit a fi ultima ei dorinţă.
Deci, azi, îmbrăţişează-ţi strâns persoana iubită, prietenii, familia,
şi şopteşte-le la ureche cât de mult îi iubeşti şi că vrei să-i ai aproape.
Foloseşte-ţi timpul ca să spui:
„îmi pare rău“;
„te rog“;
„iartă-mă“;
„îţi mulţumesc“;
sau chiar:
„nu trebuie să-mi mulţumeşti“;
„totul este bine“.
Deoarece, dacă persoana moare mâine, nu vei regreta lucrurile pe care nu le-ai spus azi.
Trecutul nu mai revine, iar viitorul s-ar putea să nu mai existe!10
Să ne arătăm azi dragostea faţă de soţii, soţiile şi copiii noştri, şi faţă de fraţii şi surorile noastre. Ştiu că Dumnezeu trăieşte. Ştiu că Isus este Hristosul, Salvatorul şi Mântuitorul nostru. Ştiu că Joseph Smith este un profet al Domnului şi că Gordon B. Hinckley este profetul lui Dumnezeu în viaţă pe acest pământ. În numele lui Isus Hristos, amin.