Lucruri mici şi simple
Fie ca noi să descoperim din nou puterea divină a rugăciunii zilnice, influenţa convingătoare a Cărţii lui Mormon şi adevăratul devotament atunci când luăm din împărtăşanie.
Toţi cei care vor trăi zilnic conform principiilor Evangheliei lui Isus Hristos şi vor îndura până la sfârşit vor avea viaţă veşnică – aceasta este promisiunea Domnului.1 În principiile sale de bază, Evanghelia este simplă, uşor de înţeles şi adaptată la capacitatea celor mai slabi.2 Alma, profetul din Cartea lui Mormon, a remarcat într-un mod potrivit: „Acum, voi aţi putea să credeţi că aceasta este nebunie din partea mea; dar… prin lucruri mici şi simple lucruri mari sunt înfăptuite; şi… prin mijloace foarte mici îi face de ruşine Domnul pe cei înţelepţi şi înfăptuieşte salvarea multor suflete“.3
Destul de recent, am avut privilegiul de a observa acest proces în viaţa unui frate pe nume Stan, care fusese inactiv timp de aproximativ patruzeci şi cinci de ani. Trăise o viaţă bună şi îşi susţinuse atât soţia, cât şi fiul în activitatea lor ca membri credincioşi ai Bisericii. Totuşi, din motive personale, a decis să rămână în afara activităţii din Biserică. Cu toate acestea, în fiecare lună, învăţătorii de acasă erau bineveniţi.
În timpul lunii februarie a anului 2006, Stan a primit noi învăţători de acasă. Prima lor vizită a fost destul de plăcută, deşi Stan nu a arătat vreun interes real faţă de Evanghelie sau faţă de orice probleme legate în vreun fel de lucrurile spirituale. Următoarea lor vizită nu a schimbat cu mult observaţiile lor iniţiale, deşi Stan a fost puţin mai binevoitor şi mai prietenos. Totuşi, la a treia lor vizită, în expresia feţei şi în comportamentul lui Stan era o schimbare vizibilă. Spre marea lor mirare şi chiar înainte ca ei să-şi prezinte mesajul, Stan i-a întrerupt cu o serie de întrebări serioase. În discuţia care a urmat, el şi-a relatat experienţele din luna care trecuse şi în care el şi soţia lui începuseră să citească un capitol pe zi din Cartea lui Mormon.
Vârstnicul Bruce R. McConkie a descris cu elocvenţă felul de redeşteptare prin care trecuse Stan. „Iată un bărbat care capătă o copie a acestei cărţi binecuvântate, începe să o citească şi continuă… până când, citind-o pe toată, sufletul lui înfometat este plin de pâinea vieţii. El nu poate să o dea la o parte sau să nu îi ia în seamă învăţăturile. Este ca şi cum apele vieţii curg în cele mai sterpe deşerturi ale sufletului său, potolind sentimentul arid, de goliciune care îl despărţise până atunci de Dumnezeul său“.4
Învăţătorilor de acasă li s-a amintit de puterea remarcabilă a Cărţii lui Mormon şi de cât de reală este influenţa Spiritului Domnului atunci când îi întoarcem paginile sfinte. Ei au înţeles, de asemenea, mai pe deplin declaraţia Profetului Joseph Smith, care a spus: „… despre Cartea lui Mormon că este cea mai corectă carte de pe pământ… şi că omul va ajunge mai aproape de Dumnezeu supunându-se învăţăturii ei, decât a oricărei alte cărţi“.5
Setea lui Stan de a învăţa şi de a redescoperi Evanghelia restaurată i-au extins curând cititul la mai mult de un capitol pe zi, însoţit de o examinare atentă a sufletului său şi de rugăciune arzătoare.
Celor care se îngrijorează dacă Domnul le va auzi cu adevărat rugăciunile, Salvatorul le aminteşte: „Cine este tatăl acela dintre voi care, dacă-i cere fiul său pâine, să-i dea o piatră? Ori, dacă-i cere un peşte, să-i dea un şarpe în loc de peşte?…
Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer?“.6
Profetul nostru preaiubit, preşedintele Gordon B. Hinckley, ne-a sfătuit de asemenea: „Nu puteţi să reuşiţi singuri… Aveţi nevoie de ajutorul Domnului,… şi lucrul minunat este că aveţi şansa de a vă ruga, cu aşteptarea că rugăciunile voastre vor fi auzite şi vor primi răspuns… El este gata să vă ajute“.7
În luna august a anului 2006, Stan a îndrăznit să participe alături de soţia sa credincioasă la adunarea de împărtăşanie a episcopiei lui – prima lui participare în patruzeci şi cinci de ani. Acolo, cu o inimă umilă şi îndreptată spre rugăciune, a ascultat rugăciunile simple de binecuvântare a împărtăşaniei oferite de tineri preoţi. Simţindu-se nedemn şi simţind ceva din profunzimea şi înţelesul acestei rânduieli sacre, el a reflectat profund şi cu durere, fără să ia din pâine sau din apă timp de mai multe săptămâni.
Într-o mărturie sensibilă pe care a depus-o acum mulţi ani, preşedintele Joseph Fielding Smith a declarat: „După părerea mea, adunarea de împărtăşanie este cea mai sacră, cea mai sfântă dintre toate adunările Bisericii. Când cuget la adunarea Salvatorului şi a apostolilor Săi în acea noapte memorabilă când a introdus împărtăşania… inima mea se umple de uimire şi sentimentele mele sunt atinse. Consider această adunare drept una dintre cele mai solemne şi minunate de la începutul timpului“.8
Stan a continuat să studieze, să se roage, să vină la biserică, şi să primească sfaturi potrivite şi încurajare de la învăţătorii lui de acasă. Apoi a sosit ziua când, cu bucurie, a simţit că este pregătit să-şi întindă mâna pentru a lua din preţioasa împărtăşanie. Atunci când luăm din sfânta împărtăşanie cu demnitate, cu consideraţie şi cu pioşenie, ni se dă posibilitatea să devenim părtaşi ai „naturii divine“, datorită ispăşirii lui Hristos şi puterii Duhului Sfânt.9
Atunci când Stan a redevenit activ în Biserică, a primit o chemare şi, câteva luni mai târziu, a fost rânduit la oficiul de vârstnic. În iulie 2007, Stan şi soţia lui au îngenuncheat la altarul unei Case a Domnului şi, prin autoritatea şi legea eternă a lui Dumnezeu, s-au căsătorit pentru viaţa muritoare şi toată eternitatea.10
Fraţi şi surori, fie ca noi să descoperim din nou puterea divină a rugăciunii zilnice şi influenţa convingătoare a Cărţii lui Mormon şi a sfintelor scripturi. Duminica, atunci când luăm din împărtăşanie, fie ca noi să facem aceasta în spiritul adevăratului devotament faţă de Cel care este dăruitorul tuturor lucrurilor.11
Datorită celor mai bune şi foarte limitate eforturi ale noastre, şi datorită bunătăţii infinite a Domnului, „lucruri mari sunt înfăptuite“ prin „lucruri mici şi simple“.
În încheiere, permiteţi-mi să adaug mărturia şi convingerea mea personală cu privire la aceste lucruri sacre, în numele lui Isus Hristos, amin.