Preşedintele Henry B. Eyring
al doilea consilier în Prima Preşedinţie

Când preşedintele Henry Bennion Eyring se gândeşte la calea neaşteptată pe care a luat-o viaţa sa, el zâmbeşte ştiind că Dumnezeu poate face minuni în vieţile copiilor Lui, în ciuda temerilor şi sentimentelor lor că nu sunt cei mai potriviţi pentru un anumit lucru.

Această cunoaştere îi dă tărie atunci când meditează asupra a ceea ce el numeşte „responsabilitatea uriaşă“ pe care a primit-o o dată cu chemarea sa în cadrul Primei Preşedinţii. Preşedintele Eyring ocupă locul vacant creat prin decesul preşedintelui James E. Faust în ziua de 10 august 2007.

Deşi aşteaptă cu nerăbdare colaborarea mai strânsă cu preşedintele Gordon B. Hinckley şi preşedintele Thomas S. Monson, el îi simte lipsa preşedintelui Faust.

„Încerc să nu mă gândesc că iau locul preşedintelui Faust pentru că acest lucru este imposibil“, spune el. „El a fost un al doilea consilier în Prima Preşedinţie unic în ceea ce priveşte pregătirea şi realizările. A avut daruri unice.“

În cadrul unei conferinţe de presă ce a avut loc după anunţarea chemării sale în ziua de 6 octombrie, preşedintele Eyring şi-a adus aminte că preşedintele Faust l-a invitat în biroul său la scurt timp după ce fusese chemat în Cvorumul celor Doisprezece Apostoli la 1 aprilie 1995. În loc să-i spună cuvintele de încurajare la care se aştepta, preşedintele Faust a arătat către cer, a zâmbit şi a spus: „Nu vorbi cu mine. Vorbeşte cu El“. Preşedintele Eyring a explicat: „În loc să încerce să-mi rezolve toate problemele, el m-a trimis la Dumnezeu. El avea acel dar de a fi foarte sensibil şi bun – cel mai drag prieten şi cel mai bun mentor pe care îl puteai avea“.

Exprimându-şi recunoştinţa faţă de Domnul pentru încrederea Sa şi faţă de preşedintele Hinckley pentru responsabilitatea încredinţată, preşedintele Eyring a spus: „Este o mare… ocazie de a sluji cu oameni pe care îi iubesc şi pe care îi susţin ca profeţi, văzători şi revelatori şi ca adevăraţi apostoli ai Domnului Isus Hristos“.

Recunoscând mâna susţinătoare a Domnului, el adaugă: „Preşedintele Hinckley spune întotdeauna: ‘Lucrurile se vor rezolva’. Şi eu am această credinţă acum când mă aflu în faţa acestei responsabilităţi uriaşe“.

Născut în ziua de 31 mai 1933 în Princeton, New Jersey, Henry B. Eyring a fost al doilea dintre cei trei fii născuţi în familia lui Henry şi Mildred Bennion Eyring. Tatăl său, un chimist cunoscut în întreaga lume, şi-a încurajat fiul să urmeze cariere în sfera ştiinţei. Preşedintele Eyring a lucrat în domeniul fizicii înainte de a absolvi o facultate dar, după ce a servit doi ani în Forţele Aeriene ale SUA, el s-a înscris la Şcoala de Afaceri de la Harvard, unde a obţinut înalte grade în administrarea afacerilor.

În vara anului 1961, timp ce se afla la Harvard, el a cunoscut-o pe Kathleen Johnson, care participa la şcoala de vară de la Boston. Ei au devenit prieteni în acea vară, au corespondat după ce ea s-a întors acasă, în California, şi s-au căsătorit la Templul Logan, Utah, în luna iulie 1962. În acelaşi an, preşedintele Eyring a devenit profesor asistent la Şcoala de Afaceri Stanford, unde a predat din anul 1962 până în anul 1971.

Preşedintele Eyring îşi descrie soţia ca pe „o persoană care m-a făcut întotdeauna să doresc să fiu cât mai bun posibil“. Această trăsătură s-a manifestat şi în mijlocul unei nopţi din anul 1971, când ea şi-a trezit soţul şi l-a întrebat: „Eşti sigur că faci ce trebuie cu viaţa ta?“. Apoi, ea l-a întrebat dacă nu ar fi trebuit să lucreze cu Neal A. Maxwell, pe atunci comisar al Sistemului Educaţional al Bisericii.

Preşedintelui Eyring îi făcea plăcere să predea la Standford, să fie aproape de rudele din partea soţiei şi să slujească în calitate de episcop al Episcopiei Unu din Standford, dar a început să se roage pentru a primi răspuns la întrebarea soţiei. Familia Eyring nu-l cunoştea pe comisarul Maxwell dar, în câteva zile, el a sunat şi l-a invitat pe preşedintele Eyring la Salt Lake City, unde i-a cerut să fie preşedinte al Colegiului Ricks, devenit Universitatea Brigham Young–Idaho. Preşedintele Eyring a acceptat această ofertă şi, în scurt timp, şi-a mutat familia – care cuprinde astăzi 4 fii, 2 fiice şi 25 de nepoţi – la Rexburg, Idaho.

Şase ani mai târziu, el a devenit comisar adjunct al Sistemului Educaţional al Bisericii iar, trei ani după aceea, comisar SEB, slujind până la chemarea sa ca prim consilier în Episcopatul Prezidenţial în luna aprilie 1985. În luna septembrie 1992, el a fost numit din nou comisar SEB, slujind simultan în această calitate şi în cea de membru al Primului Cvorum al celor Şaptezeci, în care a fost chemat o lună mai târziu.

Preşedintele Eyring, cunoscut pentru predicile spuse din inimă şi pentru spiritul blând, spune că cei 12 ani de slujire în Cvorumul celor Doisprezece Apostoli l-au învăţat o lecţie importanţă despre alinarea copiilor Tatălui Ceresc.

„Datorită experienţei dobândite în cadrul Celor Doisprezece, sunt mai încrezător în faptul că, dacă ne aliniem pur şi simplu dorinţei Tatălui Ceresc şi a Salvatorului, putem realiza mult mai multe lucruri decât am realizat“, spune el. „Dumnezeu va influenţa prin noi vieţile oamenilor mai mult decât am putea spera vreodată şi El va putea face ca viaţa noastră să fie mai utilă decât ne-am putea imagina vreodată.“

În ciuda temerilor şi a sentimentului că nu suntem cei mai potriviţi pentru lucrul respectiv, adaugă el, Tatăl Ceresc ne va îndruma. „Dacă mergi înainte cu credinţă şi dacă eşti umil, vei auzi glasul Lui“, spune el.