Revelaţia personală: învăţăturile şi exemplele profeţilor
Revelaţia personală este calea prin care aflăm pentru noi înşine cele mai importante adevăruri ale existenţei noastre
Întrucât am început sesiunea ce încheie această conferinţă istorică, îmi exprim, alături de dumneavoastră, mulţumirea pentru privilegiul de a-l susţine pe preşedintele Henry B. Eyring în calitate de consilier în Prima Preşedinţie, pe vârstnicul Quentin L. Cook în calitate de membru al Cvorumului celor Doisprezece şi pe vârstnicul Walter F. Gonzáles ca unul dintre cei şapte preşedinţi din Cei Şaptezeci. Le ofer dragostea mea, îi sprijin şi mărturisesc că ei sunt chemaţi de Dumnezeu printr-un profet în viaţă, preşedintele Gordon B. Hinckley, „în spiritul revelaţiei şi al profeţiei“.1
Evenimentele din aceste ultime două zile ne-au învăţat nevoia de a primi revelaţii pentru munca Domnului şi revelaţii personale pentru propriile noastre vieţi. Revelaţia personală este calea prin care aflăm pentru noi înşine cele mai importante adevăruri ale existenţei noastre: realitatea vie a lui Dumnezeu, Tatăl nostru Veşnic, şi a Fiului Său, Isus Hristos; plinătatea adevărului Evangheliei restaurate; şi scopurile şi îndrumările lui Dumnezeu pentru noi.
Multe dintre lucrurile pe care le ştiu despre revelaţia personală le-am învăţat din exemplele profeţilor atât cei vechi, cât şi cei moderni. În această după amiază aş dori să vă împărtăşesc câteva dintre aceste exemple personale şi mă rog ca ele să ne inspire pe fiecare dintre noi să căutăm binecuvântările revelaţiei personale în propriile noastre vieţi.
În calitate de tânăr reprezentant regional, am fost desemnat să-l ajut pe vârstnicul Marion G. Romney să reorganizeze preşedinţia unui ţăruş. În timpul lungilor, liniştitelor călătorii la conferinţă, conversaţia noastră s-a îndreptat către aspectele spirituale ale însărcinării noastre. Vârstnicul Romney m-a învăţat despre cum ne binecuvântează Domnul cu revelaţii. „Robert“, a spus el, „am învăţat că, atunci când facem lucrarea Domnului, avem binecuvântările Lui pentru a îndeplini orice ni se cere să facem“. Mai târziu, vârstnicul Romney a explicat că vom ajunge în oraşul îndepărtat, vom îngenunchea pentru a ne ruga, vom intervieva deţinătorii preoţiei, vom îngenunchea din nou pentru a ne ruga, iar Duhul Sfânt ne va revela persoana pe care Domnul a ales-o să fie noul preşedinte de ţăruş. Mi-a promis că aceasta va fi una dintre cele mai măreţe experienţe spirituale din viaţa mea, şi aşa a fost.
Fiecare dintre noi am fost trimişi pe pământ de către Tatăl nostru Ceresc, pentru a demonstra că merităm viaţa veşnică: „Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu“.2 Cum putem noi înşine să-I cunoaşte pe Tatăl şi pe Fiul? Prin revelaţia personală. Revelaţia personală este calea prin care Tatăl Ceresc ne ajută să-L cunoaştem, pe El şi pe Fiul Său, să învăţăm şi să trăim conform Evangheliei, să îndurăm până la sfârşit în dreptate şi să fim demni pentru viaţa veşnică – pentru a ne întoarce înapoi în prezenţa Lor.
Aţi putea întreba: „Cum căutăm revelaţia personală“? Pavel i-a sfătuit pe sfinţi să se bazeze mai degrabă pe Spirit decât pe înţelepciunea lumii.3 Pentru a avea Spiritul, începem cu o rugăciune. Preşedintele Lorenzo Snow a studiat Evanghelia câţiva ani înainte de a se alătura Bisericii. Dar nu a primit o mărturie decât după două sau trei săptămâni de la botez, când s-a retras într-o rugăciune secretă. „Spiritul lui Dumnezeu a coborât asupra mea“, a spus el. „O, ce bucurie şi ce fericire am simţit, [deoarece] am primit atunci cunoaşterea perfectă a faptului că Dumnezeu trăieşte, că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, şi despre restaurarea sfintei Preoţii şi plinătatea Evangheliei“.4
Am aflat că rugăciunea furnizează o bază sigură pentru revelaţia personală. Dar ni se cere mai mult. În timp ce încă eram reprezentant regional, am avut ocazia să învăţ de la un alt apostol, vârstnicul Boyd K. Packer. Fuseserăm desemnaţi să reorganizăm preşedinţia unui ţăruş şi am început să îngenunchem pentru a ne ruga împreună. După ce am intervievat conducătorii preoţiei şi ne-am rugat, vârstnicul Packer a sugerat să ne plimbăm împreună în jurul clădirii. În timp ce mergeam, el a demonstrat un principiu vital în căutarea revelaţiei personale – principiul pe care Domnul l-a învăţat pe Oliver Cowdery: „Dar iată… tu trebuie să studiezi aceasta profund în mintea ta“.5 Am meditat la sarcina noastră, ne-am sfătuit împreună şi am ascultat vocea Spiritului. Când ne-am întors, ne-am rugat şi am studiat în continuare şi atunci eram pregătiţi să primim revelaţia.
Revelaţia vine în momentul stabilit de Domnul, ceea ce deseori înseamnă că trebuie să mergem mai departe cu credinţă, chiar dacă nu am primit toate răspunsurile dorite. În calitate de autoritate generală, am fost desemnat să reorganizez o preşedinţie de ţăruş sub îndrumarea vârstnicului Ezra Taft Benson. După ce ne-am rugat, am intervievat, am studiat şi ne-am rugat din nou, vârstnicul Benson m-a întrebat dacă ştiam cine ar trebui să fie noul preşedinte. Am spus că încă nu primisem acea inspiraţie. S-a uitat lung la mine şi mi-a răspuns că nici el nu o primise. Totuşi, am fost inspiraţi să cerem celor trei deţinători demni ai preoţiei să vorbească la sesiunea de sâmbătă seara a conferinţei. Imediat după ce a început să vorbească al treilea vorbitor, Spiritul m-a îndemnat că el trebuie să fie noul preşedinte de ţăruş. Am privit la preşedintele Benson şi am văzut lacrimile curgându-i pe faţă. Revelaţia ne fusese dată amândurora – dar numai continuând să căutăm voinţa Tatălui nostru Ceresc în timp ce am mers înainte cu credinţă.
La începutul slujirii mele în Biserică, vârstnicul Harold B. Lee m-a învăţat această lecţie când a venit să organizeze o nouă preşedinţie de ţăruş în districtul unde locuiam. Vârstnicul Lee m-a întrebat, în calitate de episcop proaspăt susţinut, dacă urma să merg cu el la conferinţa de presă. Acolo, un reporter foarte tânăr, l-a provocat pe vârstnicul Lee. I-a spus: „Vă consideraţi un profet. Când a fost ultima dată când aţi avut o revelaţie şi despre ce era?“ Vârstnicul Lee a tăcut pentru un moment, s-a uitat fix la el şi a răspuns cu amabilitate: „A fost ieri după amiază în jurul orei trei. Mă rugam ca să ştiu cine trebuia să fie chemat preşedinte al noului ţăruş şi ne-a fost făcut cunoscut cine trebuia să fie aceea persoană“. Inima reporterului a fost mişcată. Nu voi uita niciodată spiritul care a cuprins acea încăpere când vârstnicul Lee a depus puternica sa mărturie despre revelaţia care poate fi primită de către cei credincioşi, care caută să îndeplinească voinţa Domnului.
Fiind copii, tineri, părinţi, învăţători şi conducători credincioşi, noi putem primi revelaţia personală mult mai des decât credem. Cu cât primim mai mult şi recunoaştem revelaţia personală, cu atât cresc mai mult mărturiile noastre. În calitate de episcop, mărturia mea a crescut de fiecare dată când am primit revelaţia să dau chemări membrilor episcopiei. Acea mărturie a fost întărită de fiecare dată când am mărturisit despre autorităţile generale şi funcţionari, despre autorităţile zonei-Cei Şaptezeci şi despre preşedinţii de ţăruş chemaţi sau având noi însărcinări. Mai important este faptul că sunt întărit de revelaţiile personale pe care le primesc în calitatea mea de fiu al lui Dumnezeu, de soţ şi de tată. Sunt atât de recunoscător pentru îndrumarea şi călăuzirea Spiritului în casa noastră atunci când căutăm îndrumare în probleme de familie.
Pentru noi, toţi, revelaţiile noastre personale reflectă modelul revelaţiei primite de profeţi, aşa cum sunt consemnate în scripturi. Adam şi Eva au chemat numele Domnului şi au primit revelaţii personale, incluzând cunoştinţe despre Salvator.6 Enoh, Avraam şi Moise au căutat bunăstarea poporului lor şi li s-au dat minunatele revelaţii consemnate în Perla de Mare Preţ.7 Revelaţia personală a lui Ilie a venit prin susurul blând şi subţire8, a lui Daniel a venit într-o vedenie în timpul nopţii. 9 Revelaţia personală a lui Petru i-a dat mărturia că Isus este Hristosul.10 Lehi şi Nefi au primit revelaţii despre Salvator şi despre planul salvării şi, de fapt, toţi profeţii din Biblie şi din Cartea lui Mormon au primit revelaţii pentru a-i avertiza, a-i întări şi a-i alina pe ei şi pe oamenii lor.11 După ce s-a rugat mult în templu, preşedintele Spencer W. Kimball a primit revelaţia despre preoţie.12 Iar după ce s-a rugat ca tot mai mulţi membri ai Bisericii să primească binecuvântările templului, preşedintele Hinckley a primit revelaţia despre construirea templelor mai mici.13
Profeţii primesc revelaţii personale care să-i ajute în propriile lor vieţi şi în conducerea afacerilor lumeşti ale Bisericii. Responsabilitatea noastră este de a căuta revelaţii personale pentru noi înşine şi pentru îndeplinirea responsabilităţilor pe care ni le-a dat Domnul.
În săptămânile care au trecut, preşedintele Hinckley a căutat revelaţii referitoare la chemările care vor fi anunţate în această conferinţă. Cu aproximativ o lună în urmă, în timpul adunărilor noastre de joi, care au loc în templu, cu Prima Preşedinţie şi Cvorumul celor Doisprezece, am ascultat cum preşedintele Hinckley a oferit o rugăciune simplă, sinceră pentru îndrumare spirituală. Răspunsul la rugăciunea dânsului, rostită din inimă, ne-a fost prezentat acum nouă, tuturor.
Vedem noi exemple de astfel de revelaţii în vieţile profeţilor? Este revelaţia prezentă, de asemenea, în vieţile noastre?
Ştim că revelaţia se concentrează asupra ispăşirii şi se bazează pe ispăşire.14 Primim binecuvântările ispăşirii când ne pocăim de păcatele noastre şi ţinem poruncile. Aceasta ne-am angajat să facem când ne-am botezat şi reînnoim acest legământ în fiecare săptămână când luăm din împărtăşanie. Continuând în dreptate, devenim demni pentru a spune ca Samuel: „Vorbeşte, [Doamne], căci robul Tău ascultă“.15 Iar Domnul răspunde: „Dar ferice de ochii voştri că văd; şi de urechile voastre că aud“. 16
Ne pregătim să primim revelaţia personală aşa cum fac profeţii, studiind scripturile, postind, rugându-ne şi clădindu-ne credinţa. Credinţa este cheia. Amintiţi-vă pregătirea lui Joseph pentru Prima Viziune:
„Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu…
Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc“.17
Printr-o credinţă neclintită, învăţăm că: „prin credinţă se fac miracolele“.18
În general, acele miracole nu vor fi demonstraţii fizice ale puterii lui Dumnezeu – despărţirea Mării Roşii, învierea morţilor, doborârea zidurilor închisorii sau apariţia mesagerilor cereşti. În acord cu voia lui Dumnezeu, cele mai multe miracole sunt demonstraţii spirituale ale puterii lui Dumnezeu – îndurarea blândă acordată prin impresii, idei, sentimente de siguranţă, soluţii la probleme, putere pentru a face faţă provocărilor şi alinare pentru a îndura dezamăgirile şi supărarea.
Aceste miracole ni se întâmplă atunci când îndurăm ceea ce scripturile numesc „încercarea credinţei [noastre]“.19 Câteodată, încercarea este timpul care trece până primim răspunsul. Când preşedintele David O. McKay era un tânăr băiat care păzea vitele, a căutat o mărturie, dar aceasta n-a venit decât mulţi ani mai târziu, în timp ce slujea în misiune în Scoţia. El a spus: „A fost o manifestare pentru care, precum orice tânăr care se îndoieşte, mă rugasem în secret, pe versantul unui deal şi pe pajişte. Era asigurarea pentru mine că unei rugăciuni sincere i se răspunde ‘cândva, cumva’“.20
Răspunsul poate fi: „Nu acum – fii răbdător şi aşteaptă“.
Mărturisesc că pe versantul dealului sau pe pajişte, în dumbravă sau într-o odăiţă, acum sau în eternitatea care va veni, cuvintele Salvatorului către fiecare dintre noi se vor împlini: „Cereţi, şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide“.21 În timp ce ni s-a poruncit să nu căutăm semne, ni s-a poruncit: „căutaţi cu sinceritate darurile cele mai bune“.22 Aceste daruri includ Duhul Sfânt şi revelaţia personală. Acea revelaţie va veni „rând după rând, precept după precept“, cum a spus Salvatorul şi „celui care primeşte Eu [Domnul] îi voi da mai mult“.23
În timp ce plecăm de la această conferinţă, vă îndemn pe fiecare să căutaţi mai mult şi să primiţi mai mult din Spiritul lui Dumnezeu. Salvatorul s-a rugat ca ucenicii Lui din Lumea Nouă (America) să primească acel Spirit. Apoi, ca exemplu pentru noi toţi, El s-a depărtat de ucenicii Lui şi, în rugăciune, a mulţumit Tatălui Său Ceresc pentru că L-au primit.24 Să urmăm exemplul Lui şi să ne rugăm pentru ca să avem Spiritul lui Dumnezeu, mulţumindu-I pentru minunatele binecuvântări din vieţile noastre.
Vă depun mărturia mea specială că Isus Hristos trăieşte şi conduce Biserica Sa printr-un profet în viaţă, preşedintele Gordon B. Hinckley. Ştiu – eu ştiu – că preşedintele Hinckley conduce această Biserică prin revelaţie. În cuvintele lui Alma: „Iată, vă spun vouă, [aceste lucruri] mi-au fost făcute cunoscute de către Spiritul Sfânt al lui Dumnezeu. Iată, am postit şi m-am rugat multe zile… Şi acum, eu ştiu că ele sunt adevărate; căci Domnul Dumnezeu mi le-a făcut cunoscute mie… şi acesta este spiritul revelaţiei care este în mine“.25
Rugăciunea din inima mea este ca fiecare dintre noi să poată primi acel Spirit, să obţină binecuvântările revelaţiei personale şi să ştim că aceste lucruri sunt adevărate, în numele lui Isus Hristos, amin.