Adevărul, temelia deciziilor corecte
Cunoaşterea adevărului nu ne este de folos dacă nu o punem în aplicare la luarea deciziilor corecte
Deoarece adevărul este singura temelie plină de înţeles pe care o putem folosi pentru a lua decizii înţelepte, cum poate atunci cineva să stabilească ce este adevărat în realitate? Tot mai mulţi oameni află că, să iei o decizie înţeleaptă, este din ce în ce mai greu datorită multelor surse de informare şi a mijloacelor de comunicare larg răspândite în lumea în care trăim. În mod constant, luăm cunoştinţă de o cantitate nemăsurată de sfaturi, recomadări şi promovări de idei, opinii. Aceasta se întâmplă printr-o combinaţie confuză de mass media, Internet şi alte mijloace. Despre un anumit subiect putem primi multe informaţii comunicate cu insistenţă, mesaje cu soluţii. Dar, deseori, două soluţii pot fi diametral opuse. Nu e de mirare că unele persoane sunt confuze şi nu ştiu sigur cum să ia decizia corectă.
Un factor care face lucrurile şi mai complicate este că alţii încearcă să ne convingă că deciziile noastre trebuie să fie considerate acceptabile de către societate şi corecte din punct de vedere politic. Puţină cugetare asupra acestei metode va arăta cât de greşită este. Deoarece structurile sociale şi politice diferă foarte mult peste tot în lume şi pot fi schimbate considerabil în timp, nebunia folosirii acestei metode pentru a face alegeri este evidentă.
Există două căi de a afla adevărul – ambele folositoare, cu condiţia să urmăm legile pe care se bazează. Prima este metoda ştiinţifică. Pot fi cerute analize ale datelor pentru a confirma o teorie sau pentru a stabili un principiu valid prin experimentare. Metoda ştiinţifică este o cale valoroasă de a căuta adevărul. Totuşi, există două limitări. Prima, niciodată nu putem fi siguri că am identificat adevărul absolut, chiar dacă adesea ne-am apropiat tot mai mult de el. A doua, uneori, indiferent cât de corect aplicăm metoda, putem primi răspunsuri greşite.
Cea mai bună cale de a afla adevărul este de a merge pur şi simplu la sursa întregului adevăr şi de a cere sau răspunde inspiraţiei.1 Pentru a avea succes sunt esenţiale două ingrediente: primul, credinţă neclintită în sursa întregului adevăr; al doilea, dorinţa de a ţine poruncile lui Dumnezeu pentru a fi capabili să păstrăm comunicarea spirituală cu El. Vârstnicul Robert D. Hales tocmai ne-a vorbit despre revelaţia personală şi cum putem să o obţinem.
Metoda ştiinţifică2
Ce avem de învăţat din metoda ştiinţifică de a descoperi adevărul? Un exemplu va ilustra aceasta. Indiferent cât de mult am încercat, nu sunt capabil, nici chiar în cel mai mic grad, să înţeleg întinderea, profunzimea şi minunata măreţie a ceea ce Sfântul nostru Tată Ceresc, Elohim, a permis să fie revelat prin metoda ştiinţifică. Dacă am fi fost capabili să ne mişcăm în spaţiu, am fi văzut pământul nostru aşa cum l-au văzut astronauţii. Dacă am fi ajuns şi mai departe, am fi avut o viziune clară şi neobstrucţionată a soarelui şi a planetelor pe orbitele din jurul lui. Ele ar fi apărut ca un mic cerc de obiecte în interiorul unei enorme scene pline cu stele strălucitoare. Dacă ar fi fost să continuăm călătoria în spaţiu, am fi avut o viziune măreaţă a galaxiei noastre numită Calea Lactee cu peste 100 de miliarde de stele rotindu-se pe o orbită circulară, cu propriile orbite controlate de forţa gravitaţională pornită din centrul galaxiei care conţine un număr imens de stele. Mergând dincolo de acestea, am fi putut vedea un grup de galaxii numite constelaţia Fecioarei, despre care unii cred că ar include galaxia noastră, Calea Lactee, estimată a fi la o depărtare de 50 de milioane ani lumină. Dincolo de aceasta am întâlni galaxii, la o distanţă de 10 miliarde ani lumină, pe care telescopul Hubble le-a fotografiat. Mărimea uimitoare a acestei distanţe este sugerată de lumina care călătoreşte cu 1,1 miliarde de kilometri pe oră. Chiar şi din această perspectivă extraordinară nu am vedea nici o indicaţie că am fi aproape de vreun sfârşit sau de vreo limită a creaţiilor lui Dumnezeu Tatăl.
Oricât de teribil de impresionantă ar fi această incredibilă viziune a cerurilor, există un alt subiect care trebuie luat în seamă, la fel de capabil să confirme abilităţile nemăsurate al Tatălui nostru Ceresc. Dacă ne-am îndrepta în direcţia opusă şi am explora structura materiei, am putea obţine o informaţie amănunţită despre spirala dublă a moleculei de ADN. Aceasta este extraordinara structură moleculară care se autoreproduce şi care controlează compoziţia trupului nostru fizic. Explorări mai profunde ne-ar conduce la nivelul atomului, compus din protoni, neutroni şi electroni, despre care toţi am auzit.
Dacă am intra mai adânc în misterele celor mai fundamentale elemente ale creaţiei, am ajunge la limita înţelegerii noastre obişnuite. În ultimii 70 de ani, s-au aflat multe lucruri despre structura materiei. A fost dezvoltat modelul standard al particulelor elementare şi al interacţiunilor. Modelul se bazează pe experimente care au stabilit existenţa unor particule elementare denumite cuarci şi a altora denumite leptoni. Acest model explică felul în care sunt legaţi atomii şi perioadele lor de dezintegrare, dar încă a nu a furnizat o explicaţie satisfăcătoare pentru forţele gravitaţionale. De asemenea, unii consideră chiar că instrumente mai puternice decât cele folosite la descoperirea cunoştinţelor noastre actuale despre materie ar putea da naştere la descoperirea unor particule elementare suplimentare. Aşadar, mai există multe din creaţiile Tatălui nostru Ceresc care trebuie înţelese prin metoda ştiinţifică.
Putem vedea că metoda ştiinţifică a adus o extraordinară mărire a înţelegerii noastre prin inspiraţia pe care Domnul a dat-o unor oameni talentaţi care este posibil să nu înţeleagă cine a creat aceste lucruri şi în ce scop. Mulţi dintre aceştia pot chiar să nu recunoască o astfel de inspiraţie sau să nu-i mulţumească lui Dumnezeu pentru sursa contribuţiilor lor. Am fost alinat recent, când preşedintele Henry B. Eyring a împărtăşit experienţa pe care talentatul său tată a avut-o întâlnindu-se cu alţi cercetători remarcabili. I-a întrebat dacă cercetările lor indică existenţa unei inteligenţe superior organizate. Toţi au confirmat convingerea lor că o astfel de inteligenţă există.
Aşa limitată cum este, înţelegerea noastră despre creaţiile Tatălui nostru ne arată, mai ales, că există mult spaţiu liber. Chiar acele lucruri pe care le considerăm solide, ferme, tangibile, când sunt văzute la scara enormă din spaţiu sau la scara minusculă din interiorul materiei, sunt în special locuri libere pe care, Dumnezeu, Tatăl nostru, le controlează şi le foloseşte foarte bine pentru scopurile Lui de exaltare.
Metoda adevărului revelat
Ce am învăţat prin revelaţie despre adevăr?
Cu secole în urmă, Dumnezeu Tatăl le-a permis unora dintre profeţii Lui să vadă foarte bine vasta Sa creaţie, prin ochiul Duhului Sfânt. De asemenea, El le-a explicat de ce i-a creat: „Pentru că, iată, aceasta este lucrarea Mea şi slava Mea – să realizez nemurirea şi viaţa ve şnică a omului“.3 Enoh a fost unul dintre acei profeţi. El a observat că Dumnezeul cerurilor plângea când a văzut cum puterea şi influenţa lui Satana i-a îndrumat pe mulţi de pe pământ să facă rău.
Enoh a declarat:
„Cum se face că Tu poţi să plângi, Tu care eşti sfânt şi din toată veşnicia în toată veşnicia?
Şi dacă ar fi posibil ca omul să poată număra… milioane de pământuri ca acesta, nu ar fi fost începutul numărului creaţiilor Tale; şi vălurile Tale sunt încă întinse; şi totuşi… Tu eşti drept; Tu eşti milostiv şi bun pentru totdeauna;
… şi nimic altceva decât pace, dreptate şi adevăr este locuinţa tronului Tău şi îndurarea va merge înaintea feţei Tale şi nu va avea sfârşit; cum se face că Tu poţi să plângi?
Domnul i-a spus lui Enoh: Priveşte-i pe aceştia care sunt fraţii tăi; ei sunt opera mâinilor Mele şi Eu le-am dat lor cunoaşterea lor… şi… i-am dat omului libertatea lui de a alege;
şi fraţilor tăi le-am… dat porunca să se iubească unul pe altul şi să Mă caute pe Mine, Tatăl lor; dar iată, ei sunt fără afecţiune şi ei urăsc propriul lor sânge.“4
Bine i-a spus Dumnezeu Tatăl lui Moise:
„Lumi fără număr am creat; şi, de asemenea, le-am creat pentru scopul Meu propriu; şi le-am creat prin Fiul, care este Singurul Meu Născut…
Sunt multe lumi… şi sunt nenumărate pentru om; dar toate lucrurile Îmi sunt numărate, pentru că sunt ale Mele şi Eu le cunosc“.5
Cunoaşterea adevărului nu ne este de folos dacă nu o punem în aplicare la luarea deciziilor corecte. Gândiţi-vă un moment la un om, foarte gras, privind la lucrurile care se vând într-o brutărie. În mintea lui se gândeşte: „Doctorul ţi-a spus să nu mai mănânci nimic din acestea. Nu sunt bune pentru tine. Doar îţi satisfac, pe moment, pofta de mâncare. După aceea, te vei simţi rău toată ziua. Ai decis să nu mai mănânci“. Dar apoi, el se aude spunând: „Voi lua două din aceste plăcinte dulci împletite şi garnisite cu alune şi două gogoşi cu ciocolată. Încă o dată, nu-mi vor face rău. Voi mânca doar încă o dată şi aceasta va fi ultima dată.“
Credinţă şi tărie de caracter
Procesul de identificare a adevărului necesită uneori eforturi imense combinate cu credinţa profundă în Tatăl nostru şi în Fiul Său glorificat. Dumnezeu a considerat că acest fel de efort şi credinţă sunt necesare ca să vă formeze caracterul. Un caracter demn va întări capacitatea dumneavoastră de a răspunde cu supunere la îndemnurile Spiritului când luaţi decizii importante. Caractere drepte sunt ceea ce veţi deveni… Aceasta este mult mai important decât ceea ce deţineţi, decât ceea ce aţi învăţat sau decât ce scop aţi îndeplinit. Vă permite să fiţi de încredere. Caracterele drepte reprezintă temelia tăriei spirituale. Vă permit ca în timpuri de încercare şi testare să luaţi decizii corecte, dificile şi extrem de importante, chiar dacă par prea grele.
Mărturisesc că nici Satana, nici orice altă putere nu poate slăbi sau distruge tăria dumneavoastră de caracter. Numai dumneavoastră puteţi face aceasta, prin nesupunere.
Înţelegeţi şi puneţi în practică în viaţa dumneavoastră acest principiu vital: exercitarea credinţei clădeşte caracterul. Un caracter puternic va mări capacitatea dumneavoastră de a exercita o credinţă mai mare. Astfel, încrederea dumneavoastră că luaţi decizii corecte va creşte. Iar ciclul de întărire continuă. Cu cât este mai întărit caracterul, cu atât sunteţi mai îndreptăţiţi să exercitaţi puterea credinţei pentru a clădi un caracter şi mai puternic.
Tată nostru şi Fiul Său
Deoarece există atât de multe pe care le înţelegem atât de puţin şi nici măcar nu suntem aproape de înţelegerea deplină, ce recunoscători trebuie să fim că acest Dumnezeu, care are abilităţi de neînţeles, este Tatăl nostru. El este un Tată iubitor, înţelegător, milos şi răbdător. El ne-a creat ca fiind copiii Lui. Ne tratează ca pe fii iubiţi sau fiice iubite. Ne-a dat planul Său de îndurare6 şi ne-a înzestrat, când suntem supuşi, să putem lua decizii corecte. Ne face să ne simţim iubiţi, apreciaţi, preţioşi şi dragi Lui. Ne-a furnizat, prin sfântul Său Fiu, mijloacele de a trăi, de a creşte, de a ne dezvolta şi de a ne plasa noi înşine direct pe drumul pe care putem fi pentru veşnicie sub îndrumarea şi sub influenţa Lui.
Îl iubesc pe Tatăl nostru Ceresc mai mult decât o pot spune. Cu toată umilinţa, depun mărturie solemn că acest Domn al creaţiei, cu capacităţi de necomparat, este Tatăl nostru Sfânt şi milostiv. Fiul Său Iubit Şi-a dat viaţa, în supunere absolută faţă de Tatăl Său, pentru a rupe legăturile morţii şi a deveni Învăţătorul nostru, Mântuitorul nostru, Salvatorul nostru. Cu toate că nu înţeleg complet toate capacităţile Tatălui şi ale Fiului, înţeleg ceva din puterea Lor de a-Şi exprima dragostea Lor imensă. Depun umil mărturie că Ei trăiesc şi ne iubesc. În numele lui Isus Hristos, amin.