Pe parcursul anilor 1837 şi 1838, un spirit de critică, ceartă şi apostazie s-a răspândit printre unii dintre conducătorii şi membrii Bisericii din Kirtland, Ohio, şi din nordul statului Missouri. Problemele au escaladat când unii oameni au început să se opună în mod deschis profetului Joseph Smith. Din experienţa sfinţilor din perioada de început a Bisericii putem să învăţăm că, în timp ce înfruntăm opoziţie primim tărie spirituală, atunci când ne trăim vieţile în neprihănire şi îi susţinem pe slujitorii Domnului.
Scrieţi, pe tablă, următoarele cuvinte: supărat, jignit, gelos. Invitaţi cursanţii să se gândească la momente în care au avut aceste sentimente.
Expuneţi următoarea relatare şi rugaţi un cursant să o citească cu glas tare. Rugaţi cursanţii să identifice ceea ce l-a condus pe Thomas B. Marsh să aibă sentimentele scrise pe tablă.
În anul 1835, la scurt timp după ce Thomas B. Marsh a fost chemat să fie apostol, el a fost desemnat preşedinte al Cvorumului celor Doisprezece Apostoli. În primăvara anului 1837, preşedintele Marsh a aflat că vârstnicul Parley P. Pratt, care era unul dintre apostoli, planifica să plece în misiune în Anglia fără îndrumarea sa. În timp ce se afla în Missouri, preşedintele Marsh le-a scris vârstniculului Pratt şi altor membrii ai Cvorumului celor Doisprezece şi i-a invitat să se întâlnească cu el în Kirtland, Ohio, în data de 24 iulie 1837, pentru a putea să se pună de acord în ceea ce priveşte planurile lor pentru misiuni. Cu toate acestea, cu o lună înainte ca acea întâlnire să aibă loc, alţi doi membri ai Cvorumului celor Doisprezece, vârstnicii Heber C. Kimball şi Orson Hyde, au plecat spre Anglia după ce au primit chemări pentru a sluji în misiune de la profetul Joseph Smith. Se pare că preşedintele Marsh a fost supărat deoarece membrii Celor Doisprezece au mers să propovăduiască Evanghelia în Anglia fără să se consulte cu el.
Ce ar fi putut să facă preşedintele Marsh, în această situaţie, pentru a nu avea parte de sentimentele enumerate pe tablă?
Care sunt unele dintre pericolele care rezultă ca urmare a faptului că permitem unor astfel de sentimente să ne controleze gândurile şi acţiunile? (Subliniaţi pentru cursanţi faptul că astfel de sentimente ofensează Duhul Sfânt şi conduc adesea la comiterea unor păcate mai grave.)
Rugaţi cursantul să continue să citească următoarele:
Preşedintele Marsh şi-a împărtăşit îngrijorările profetulului Joseph Smith şi a căutat sfatul acestuia. Drept răspuns, Domnul a oferit revelaţia care este consemnată în Doctrină şi legăminte 112.
În luna iulie a anului 1837, atunci când Domnul a oferit această revelaţie, Biserica avea parte de dezbinare, ceartă şi apostazie. Mândria şi lăcomia i-au determinat pe unii dintre membrii Bisericii să îl critice în mod deschis pe profetul Joseph Smith şi să îi pună la îndoială autoritatea. Unii dintre membrii Bisericii, inclusiv unii dintre membrii Cvorumului celor Doisprezece Apostoli, au căutat chiar să îl înlăture pe Joseph Smith din chemarea de preşedinte al Bisericii.
Ce sentimente i-au determinat pe unii dintre membrii Bisericii să desconsidere mărturiile lor despre adevăr şi să devină opozanţi în mod deschis ai profetului Joseph Smith?
Invitaţi cursanţii să citească Doctrină şi legăminte 112:10-12, 15 şi să afle ce sfat le-a oferit Domnul preşedintelui Marsh şi altor membri ai Cvorumului celor Doisprezece Apostoli care îi poate ajuta pe membrii Bisericii să evite să devină critici la adresa conducătorilor lor.
Rugaţi cursanţii să spună ce au găsit. Apoi, adresaţi întrebarea:
În ce mod poate sfatul oferit în aceste versete să îi ajute pe membrii Bisericii să evite să devină critici la adresa conducătorilor Bisericii? (În timp ce cursanţii împărtăşesc răspunsurile lor, ajutaţi-i să înţeleagă următorul principiu: Dacă suntem umili, Domnul ne va îndruma şi ne va oferi răspunsuri la rugăciunile noastre. Domnul cere să îi susţinem pe acei conducători care deţin cheile pentru a prezida asupra Bisericii. Sugeraţi cursanţilor să noteze Doctrină şi legăminte 84:35-38 ca referinţă lângă versetul 15. Subliniaţi faptul că sfatul de a-i mustra pe membrii Celor Doisprezece a fost oferit preşedintelui Cvorumului celor Doisprezece Apostoli şi nu se aplică în mod individual membrilor Bisericii.)
Oferiţi fiecărui cursant un exemplar al foii de prezentare care se găseşte la sfârşitul acestei lecţii. Împărţiţi clasa în grupuri mici şi rugaţi membrii fiecărui grup să citească împreună secţiunea intitulată „Apostazia în Kirtland: necesitatea de a urma cu credinţă pe conducătorii Bisericii”. Rugaţi cursanţii să discute între ei întrebările de la sfârşitul secţiunii.
Puteţi încheia această parte a lecţiei expunând următoarea afirmaţie a preşedintelui Heber C. Kimball (1801-1868), din Prima Preşedinţie, şi discutând despre ea:
Imagine
Preşedintele Heber C. Kimball
„Vă voi da o cheie pe care fratele Joseph Smith obişnuia s-o dea în Nauvoo. El a spus că primul pas către apostazie începea cu pierderea încrederii în conducătorii acestei Biserici şi împărăţii şi că, oricând puteai discerne prezenţa acestui spirit, puteai şti că el avea să-l conducă pe posesorul lui pe calea către apostazie” (Învăţături ale preşedinţilor Bisericii: Joseph Smith [2007], p. 335).
Pentru a accentua importanţa faptului de a-i urma cu credinţă pe profet şi pe alţi conducători din Biserică, citiţi următoarea relatare a unei experienţe din viaţa lui Brigham Young (1801-1877), care era membru al Cvorumului celor Doisprezece Apostoli în acea perioadă:
Imagine
Preşedintele Brigham Young
„În timp ce se afla în Kirtland, preşedintele Brigham Young a întâlnit un grup de apostaţi care complotau împotriva profetului Joseph Smith chiar în templu. Dânsul a declarat: «M-am ridicat şi le-am spus într-un mod clar şi energic că Joseph este profet, că eu ştiam asta şi că pot să-l batjocorască şi să-l calomnieze cât doresc, dar nu vor putea să distrugă rânduirea profetului de către Dumnezeu, ci vor putea doar să distrugă propria lor autoritate, să taie legăturile care îi uneau de profet şi de Dumnezeu şi să se cufunde în iad»” (Teachings of Presidents of the Church: Brigham Young [1997], p. 79).
Păstraţi grupele de cursanţi formate şi rugaţi membrii fiecărui grup să citească a doua secţiune a foii de prezentare intitulată „Conflict în nordul statului Missouri: să învăţăm să îndurăm bine opoziţia”. Explicaţi că această secţiune descrie unele dintre acţiunile care au condus la alungarea sfinţilor din nordul statului Missouri şi la încarcerarea profetului în închisoarea Liberty. Rugaţi cursanţii să discute, în cadrul grupurilor lor, întrebările de la sfârşitul acestei secţiuni.
După ce cursanţii termină de discutat întrebările de pe foaia de prezentare, explicaţi că Doctrină şi legăminte 121-123 conţine fragmente dintr-o scrisoare a profetului Joseph Smith scrisă sfinţilor spre sfârşitul perioadei în care a fost încarcerat în închisoarea Liberty.
Rugaţi cursanţii să citească pe rând, cu glas tare, Doctrină şi legăminte 121:1-6. Rugaţi cursanţii să caute întrebările pe care profetul le-a adresat Domnului.
Ce întrebări aţi găsit?
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare Doctrină şi legăminte 121:7-10, 16-17; 122:7-9. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să se gândească la modul în care răspunsurile oferite de Domnul la cererile profetului l-au putut ajuta pe Joseph să înfrunte opoziţia continuă venită din partea duşmanilor săi.
Rugaţi cursanţii să enunţe doctrine şi principii pe care le-au învăţat din versetele pe care le-au citit. (Răspunsurile pot include următoarele: Dacă îndurăm bine opoziţia din viaţa muritoare, Dumnezeu ne va binecuvânta acum şi în eternitate. Cei care îi acuză pe slujitorii Domnului sunt robii păcatului. Putem să fim întăriţi în timpul încercărilor noastre pe măsură ce ne bizuim pe ispăşirea Salvatorului şi ne amintim de exemplul Său de a îndura cu credinţă.)
Expuneţi următoarea declaraţie a vârstnicului Neil L. Andersen, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, şi rugaţi un cursant să o citească cu glas tare:
Imagine
Vârstnicul Neil L. Andersen
„Greutăţile sunt, prin definiţie, grele. Vor exista durere, confuzie, nopţi nedormite şi perne udate cu lacrimi. Dar greutăţile noastre nu trebuie să fie fatale din punct de vedere spiritual. Nu trebuie să ne îndepărteze de legămintele noastre sau de casa lui Dumnezeu …
La fel cum focul puternic transformă fierul în oţel aşa şi noi, pe măsură ce rămânem credincioşi în timpul încercării credinţei noastre, suntem rafinaţi şi întăriţi spiritual” („Încercarea credinţei dumneavoastră”, Ensign sau Liahona, nov. 2012, p. 41).
Rugaţi cursanţii să se gândească la ceea ce au făcut sau vor face pentru a-şi aminti că Dumnezeu îi poate întări atunci când au parte de încercări şi opoziţie faţă de credinţa lor. Acordaţi timp cursanţilor pentru a-şi împărtăşi experienţele sau gândurile în legătură cu faptul de a ne bizui pe Dumnezeu în momentele dificile.
Apostazie în Kirtland: necesitatea de a-i urma cu credinţă pe conducătorii Bisericii
În anul 1837, sfinţii din Kirtland, Ohio, au avut parte de unele probleme financiare. Pentru a-i ajuta pe sfinţi să fie mai independenţi din punct de vedere financiar, Joseph Smith şi alţi conducători ai Bisericii au înfiinţat o companie asemănătoare unei bănci şi au numit-o Kirtland Safety Society. Din cauza unei crize financiare extinse, care a avut loc în acea perioadă, multe bănci au dat faliment de-a lungul Statelor Unite. Kirtland Safety Society a dat faliment, de asemenea, în toamna anului 1837. Două sute de investitori ai acestei bănci au pierdut aproape tot, Joseph Smith având cele mai mari pierderi. Chiar dacă Kirtland Safety Society nu a fost finanţată de Biserică, unii dintre sfinţi o considerau ca fiind o bancă a Bisericii sau banca profetului şi au dat vina pe Joseph pentru problemele lor financiare. Unii chiar au început să-l numească un profet decăzut. Dar, în pofida falimentului băncii, mulţi alţii care au pierdut bani au rămas credincioşi şi fideli profetului.
Un spirit al apostaziei şi al criticii s-a răspândit printre mulţi dintre sfinţi. Până în luna iunie a anului 1838, între 200 şi 300 de apostaţi au părăsit Biserica, inclusiv patru apostoli, cei trei martori ai Cărţii lui Mormon şi un membru al Primei Preşedinţii. Totuşi, mulţi dintre sfinţi, asemenea lui Brigham Young, au dat dovadă de credinţă în această perioadă de încercare. Ei au fost întăriţi de Domnul şi au rămas fideli mărturiilor lor. Câţiva dintre cei care au părăsit Biserica în această perioadă de apostazie s-au întors mai târziu şi au cerut să facă parte din nou din Biserica Domnului. Printre aceştia s-au numărat Oliver Cowdery, Martin Harris, Luke Johnson şi Frederick G. Williams.
În mijlocul acestor conflicte din Kirtland, câţiva apostaţi au căutat să-l ucidă pe Joseph Smith. În data de 12 ianuarie 1838, fiind avertizaţi de Spirit, el şi Sidney Rigdon au plecat în timpul nopţii. Duşmanii lor i-au urmărit zile întregi, însă Domnul i-a protejat. În data de 14 martie a anului 1838, au ajuns la Far West, Missouri, împreună cu familiile lor.
Discutaţi următoarele întrebări în grup:
Ce principii putem învăţa din aceste evenimente în legătură cu modul în care trebuie să răspundem opoziţiei din vieţile noastre? Ce putem învăţa din aceste evenimente în legătură cu modul în care trebuie să răspundem opoziţiei îndreptate împotriva Bisericii?
Ce putem să facem pentru a rămâne credincioşi faţă de conducătorii Bisericii chiar dacă-i putem auzi pe alţii criticându-i.
În ce moduri aţi fost binecuvântaţi pentru că l-aţi urmat pe profet?
Conflict în nordul statului Missouri: să învăţăm să îndurăm bine opoziţia
În anii 1837 şi 1838, unii dintre membrii excomunicaţi, care erau nemulţumiţi şi care locuiau printre sfinţii din Far West, Missouri, au început să intenteze procese împotriva Bisericii şi împotriva conducătorilor ei şi să-i hărţuiască pe membri. În luna iunie a anului 1838, Sidney Rigdon a ţinut o cuvântare înverşunată, care a rămas cunoscută drept „Salt Sermon” (Cuvântarea despre sarea pământului). El a făcut referire la Matei 5:13 şi a spus că, dacă sarea îşi pierde gustul, atunci nu mai este bună la nimic şi trebuie să fie lepădată afară, sugerând că cei care au părăsit Biserica ar trebui să fie alungaţi din mijlocul sfinţilor. Două săptămâni mai târziu, la data de 4 iulie, Sidney Rigdon a ţinut o cuvântare în care asigura că sfinţii se vor apăra chiar dacă se va ajunge la un „război de exterminare”. Chiar dacă ambele cuvântări par să contrazică instrucţiunile Domnului de a “[cere] pace” (D&L 105:38), ele au fost publicate şi au provocat o mare îngrijorare în rândul celor care nu erau membri ai Bisericii.
În acestă perioadă, un convertit pe nume Sampson Avard a format o bandă de jefuitori numită Danites, ai cărei membri făceau jurăminte secrete în momentul în care se alăturau acesteia. Avard i-a instruit să-i jefuiască şi să-i prade pe locuitorii statului Missouri, spunând că aceasta va ajuta la clădirea împărăţiei lui Dumnezeu. Avard i-a convins pe cei care-l urmau că îndrumările pe care le dădea veneau din partea Primei Preşedinţii. Adevărul a fost descoperit mai târziu şi Avard a fost excomunicat. Acţiunile lui Avard au produs Bisericii un mare prejudiciu de imagine şi au contribuit la încarcerarea profetului în închisoarea Liberty.
În luna octombrie a anului 1838, a avut loc o luptă între unii membri ai Bisericii şi bărbaţi din miliţia statului Missouri, care s-a încheiat cu câţiva morţi în fiecare tabără. Rapoarte exagerate ale luptei au ajuns la guvernatorul statului Missouri, Lilburn W. Boggs, care a emis un ordin cunoscut drept ordinul de exterminare: „Mormonii trebuie consideraţi duşmani şi trebuie exterminaţi sau alungaţi din stat, dacă este pentru binele public” (citat din History of the Church, 3:175). În scurt timp, oraşul Far West a fost încercuit de o miliţie ai cărei membri îi depăşeau numeric pe sfinţi în raport de cinci la unu. Joseph Smith şi alţi conducători ai Bisericii au fost încarceraţi în închisoarea Liberty, unde au rămas pe toată perioada iernii. Restul sfinţilor au fost forţaţi să părăsească statul.
Discutaţi următoarele întrebări în grup:
Ce principii putem să învăţăm din aceste evenimente care să ne ajute să îndurăm mai bine opoziţia?
De ce este important pentru fiecare dintre noi să urmăm exemplul Salvatorului în perioade de criză sau opoziţie? Ce s-a întâmplat în nordul statului Missouri ca urmare a faptului că unii dintre sfinţi nu au făcut acest lucru?
Când aţi observat că acţiunile sau cuvintele unei persoane au influenţat o altă persoană să aibe o impresie bună despre Biserică?