Lecţia 24 Părăsirea oraşului Nauvoo şi călătoria cu cărucioare spre vest
Lecţia 24
Părăsirea oraşului Nauvoo şi călătoria cu cărucioare spre vest
Introducere
Sub conducerea inspirată a lui Brigham Young, sfinţii au finalizat construcţia Templului Nauvoo, unde au făcut legăminte sacre înainte să înceapă călătoria lor dificilă spre noua lor casă din Munţii Stâncoşi. Aceste rânduieli din templu le-au oferit sfinţilor tărie şi inspiraţie pe măsură ce s-au confruntat cu dificultăţi de-a lungul drumului. În calitate de moştenitori ai acestor sfinţi credincioşi, putem să învăţăm din experienţele lor şi să pregătim calea pentru ca alţii să se bucure de binecuvântările Evangheliei.
Lecturi suplimentare
Gordon B. Hinckley, „True to the Faith”, Ensign, mai 1997, p. 65-67.
M. Russell Ballard, „You Have Nothing to Fear from the Journey”, Ensign, mai 1997, p. 59-61.
Church History in the Fulness of Times Student Manual, a 2-a ediţie (manual al Sistemul Educaţional al Bisericii, 2003), p. 302-314, p. 329-336.
Sugestii pentru predare
Finalizarea construcţiei Templului Nauvoo
Imagine
Templul Nauvoo
Imagine
templul din Nauvoo, Illinois
Expuneţi o ilustraţie a Templului Nauvoo în varianta originală sau o ilustraţie a noului Templu Nauvoo, Illinois (vezi Carte cu picturi inspirate din Evanghelie [2009], p. 109). Spuneţi cursanţilor că, după ce sfinţii din zilele din urmă au părăsit Nauvoo, templul construit de ei a fost parţial distrus de un incendiu în anul 1848 şi distrus complet de o tornadă în anul 1850. După aproximativ 150 de ani, un nou templu asemănător cu cel original a fost construit şi dedicat în luna iunie a anului 2002.
Explicaţi că, după martiriul lui Joseph Smith, sfinţii au muncit sub îndrumarea Cvorumului celor Doisprezece Apostoli pentru a termina de construit templul original din Nauvoo cât mai repede posibil. Expuneţi declaraţiile de mai jos şi rugaţi un cursant să le citească cu glas tare. Rugaţi cursanţii să observe sacrificiile făcute de sfinţi pentru construirea Templului Nauvoo:
„Mai mult de 1.000 de oameni au oferit fiecare a zecea zi de muncă. Louisa Decker, o tânără fată, a fost impresionată atunci când mama ei şi-a vândut farfuriile chinezeşti şi cuvertura ei de pat matlasată de calitate pentru a contribui la construirea templului. Alţi sfinţi din zilele din urmă au dăruit cai, căruţe, vaci, porci şi grâne pentru a ajuta la construirea templului. Femeilor din Nauvoo li s-a cerut să ofere monezile lor de zece cenţi şi de un cent pentru a contribui la fondul pentru construirea templului” (Our Heritage: A Brief History of The Church of Jesus Christ of Latter-day Saints [1996], p. 59).
Elizabeth Terry Kirby Heward a dat singurul lucru pe care îl avea de oferit – ceasul soţului ei, care murise recent. „L-am oferit pentru a ajuta la construirea Templului Nauvoo şi tot ce altceva am putut să economisesc, împreună cu ultimii câţiva dolari pe care îi mai aveam, lucruri care, adunate, valorau aproape 50 de dolari” (citat din Carol Cornwall Madsen, In Their Own Words: Women and the Story of Nauvoo [1994], p. 180).
Explicaţi că, la data de 24 septembrie 1845, conducătorii Bisericii au anunţat faptul că sfinţii urmau să părăsească Nauvoo în primăvara următoare din cauza creşterii persecuţiilor şi a ameninţărilor venite din partea duşmanilor Bisericii. Adresaţi cursanţilor întrebarea:
În ce mod credeţi că a fost afectată hotărârea sfinţilor de a termina de construit templul de decizia de a părăsi Nauvoo?
Explicaţi cursanţilor că, deşi sfinţii ştiau că vor trebui să părăsească statul Illinois, şi-au mărit eforturile pentru a finaliza construcţia templului înainte de a pleca. Camerele templului au fost dedicate imediat ce au fost finalizate, pentru ca rânduielile să poată fi înfăptuite cât mai curând posibil. Înainte de moartea sa, profetul Joseph Smith a condus ceremonia de înzestrare pentru un grup mic de bărbaţi şi femei. La data de 10 decembrie 1845, aceşti bărbaţi şi femei au început să administreze rânduielile din templu altor membri în camerele templului care fuseseră dedicate. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarele două paragrafe care descriu eforturile sfinţilor şi ale conducătorilor pentru a asigura că un număr cât mai mare de sfinţi urmau să primească rânduielile templului înainte de a părăsi Nauvoo.
Din anul 1844 şi până în anul 1846, preşedintele Brigham Young şi Cei Doisprezece Apostoli au făcut din finalizarea construcţiei Templului Nauvoo o prioritate. Înzestrări şi pecetluiri au fost înfăptuite acolo chiar şi înainte de finalizarea construcţiei. Brigham Young (1801-1877) a consemnat: „Aşa de mare era nerăbdarea sfinţilor de a primi rânduielile [din templu] şi aşa de mare era nerăbdarea noastră să le administrăm aceste rânduieli, încât m-am dedicat complet muncii Domnului din templu, zi şi noapte, dormind în medie patru ore în fiecare zi şi mergând acasă doar o dată pe săptămână” (din History of the Church, 7:567).
În plus faţă de bărbaţii care munceau în templu, „36 de femei au fost rânduite ca lucrătoare în Templul Nauvoo, lucrând încontinuu pe toată perioada iernii dintre anii 1845-1846 pentru a administra rânduielile cât mai multor persoane înainte de exod. Elizabeth Ann Whitney, care a fost una dintre cele 36, şi-a amintit: «Am slujit în templu în fiecare zi, fără încetare, până când a fost închis. M-am dăruit pe mine şi mi-am dăruit timpul şi atenţia acelei misiuni.” Alte zeci de femei spălau hainele şi pregăteau mâncarea necesară pentru a susţine această lucrare remarcabilă” (Carol Cornwall Madsen, „Faith and Community: Women of Nauvoo”, din Joseph Smith: The Prophet, The Man, redactată de Susan Easton Black şi Charles D. Tate Jr. [1993], p. 233-234).
Explicaţi că, între ziua de 10 decembrie 1845 şi ziua de 7 februarie 1846 – data în care sfinţii şi-au început călătoria spre vest – aproximativ 5.615 sfinţi au primit rânduiala înzestrării în Templul Nauvoo şi numeroase familii au fost pecetluite acolo.
Ce putem să învăţăm din sacrificiile pe care sfinţii le-au făcut pentru a finaliza construcţia templului, chiar şi atunci când ştiau că urmau să părăsească Nauvoo? (Cursanţii pot identifica mai multe principii, precum următorul: Să primim rânduielile templului merită tot efortul şi sacrificiile noastre realizate în mod drept. Pentru a-l sublinia, scrieţi pe tablă acest principiu.)
În ce moduri credeţi că faptul de a primi rânduielile din templu i-a pregătit pe cei care părăseau Nauvoo pentru o călătorie de peste 1.600 de kilometri pentru a găsi refugiu în vestul Statelor Unite ?
Pentru a oferi ajutor în găsirea unui răspuns la această întrebare, expuneţi următoarea declaraţie a surorii Sarah Rich şi pe cea a vârstnicului Robert D. Hales, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, şi rugaţi un cursant să le citească cu glas tare:
Imagine
Sarah Rich
„Dacă n-ar fi fost credinţa şi cunoaşterea care ne-au fost acordate în acel templu prin… Spiritul Domnului, călătoria noastră ar fi fost ca un salt în necunoscut” (Sarah Rich, citat din Daughters in My Kingdom: The History and Work of Relief Society [2011], p. 30).
Imagine
Vârstnicul Robert D. Hales
„Strămoşii noştri pionieri au fost pecetluiţi împreună ca familii în Nauvoo. Legămintele pe care le-au făcut cu Domnul în Templul Nauvoo au fost o protecţie pentru ei pe parcursul călătoriei lor spre vest, aşa cum sunt şi pentru noi astăzi şi de-a lungul vieţii noastre …
Pentru aceşti sfinţi din perioada de început a Bisericii, faptul de a lua parte la rânduielile din templu a fost un lucru esenţial pentru mărturiile lor, în timp ce au înfruntat greutăţile, gloatele furioase, faptul de a fi alungaţi din casele lor confortabile din Nauvoo şi drumul lung şi dificil pe care îl aveau de parcurs. Ei au fost înzestraţi cu putere în templul sfânt. Soţii şi soţiile au fost pecetluiţi unul cu celălalt. Copiii au fost pecetluiţi cu părinţii lor. Pe parcursul drumului, mulţi au avut parte de decese în rândul membrilor familiilor lor, însă au ştiut că acela nu era sfârşitul pentru ei. Ei au fost pecetluiţi în templu pentru eternitate” (Robert D. Hales, „Temple Blessings”, New Era, febr. 2014, p. 4).
Adresaţi cursanţilor întrebarea:
Ce efect a avut faptul de a primi rânduielile din templu asupra sfinţilor din zilele din urmă din perioada de început a Bisericii care au fost forţaţi să facă această lungă călătorie spre vest? (În timp ce cursanţii împărtăşesc răspunsurile lor, ajutaţi-i să înţeleagă următorul principiu: Rânduielile templului ne pot oferi protecţie şi putere atunci când înfruntăm dificultăţi şi adversitate.)
În ce mod v-a protejat preaslăvirea în templu, pe voi sau pe cei pe care-i cunoaşteţi, în perioade de încercare?
Încurajaţi cursanţii să cugete la ce pot să facă pentru a găsi o protecţie spirituală mai mare şi putere prin intermediul preaslăvirii în casa Domnului.
Rugaţi cursanţii să deschidă la Fotografii ale locurilor menţionate în istoria Bisericii, nr. 6 , Deplasarea spre vest a Bisericii şi rugaţi-i să identifice pe hartă Nauvoo şi Winter Quarters. Explicaţi că, din cauza ploilor abundente şi a proviziilor insuficiente, sfinţii care au părăsit Nauvoo în luna februarie a anului 1846 au avut nevoie de patru luni pentru a face călătoria de 480 de kilometri de-a lungul statului Iowa. În această perioadă, peste 500 de bărbaţi sfinţi din zilele din urmă – care au devenit cunoscuţi drept Batalionul Mormon – au răspuns chemării preşedintelui Brigham Young de a se înrola în armata Statelor Unite pentru a lua parte la războiul dintre Statele Unite şi Mexic. Câţiva dintre bărbaţi au fost însoţiţi de nevestele şi copiii lor. Slujirea în cadrul armatei le-a permis să câştige bani pentru a-i ajuta pe membrii săraci ai Bisericii să poată călători spre vest, însă multe familii au fost private de ajutorul soţilor şi taţilor în timpul acestei călătorii. Din cauza acestor lucruri, conducătorii Bisericii au hotărât să nu continue călătoria spre vest, către Munţii Stâncoşi, până în primăvara anului 1847. Sfinţii au rămas într-un loc pe care l-au numit Winter Quarters. În acel loc Brigham Young a primit revelaţia consemnată în Doctrină şi legăminte 136.
Invitaţi câţiva cursanţi să citească, pe rând, cu glas tare, din Doctrină şi legăminte 136:1-5. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor, căutând ceea ce Domnul i-a instruit pe sfinţi să facă pentru a se pregăti să continue călătoria spre vest.
În ce mod trebuiau companiile organizate? Cum credeţi că aceast mod de organizare i-ar fi putut ajuta pe sfinţi în călătoria lor?
Cum se aseamănă acest mod de organizare cu felul în care Biserica este organizată în zilele noastre? (După ce cursanţii răspund, puteţi scrie, pe tablă, următorul adevăr: Domnul îi organizează pe sfinţi în grupuri pentru ca fiecare persoană să poată fi îndrumată şi îngrijită.)
Ce ne sugerează ceea ce este consemnat în versetul 4 despre modul în care sfinţii vor primi putere în eforturile lor de a îndeplini voia Domnului?
Rugaţi cursanţii să studieze, în gând, Doctrină şi legăminte 136:6-11 şi să caute modurile în care sfinţii trebuiau să se organizeze pentru a avea grijă unul de celălalt şi pentru a-i ajuta pe cei săraci şi nevoiaşi în timpul călătoriei spre vest. După ce le-aţi acordat timp suficient, adresaţi următoarele întrebări pentru a conduce discuţia:
Ce cuvinte sau expresii din versetele 6-11 arată modul în care sfinţii trebuiau să aibă grijă unul de altul şi de cei aflaţi în nevoie? (Subliniaţi cuvintele „pregătirile”, „pregătirii” şi „să pregătească” din versetele 6, 7 şi 9. Aceasta va atrage atenţia asupra abilităţii privind studiul scripturilor de a recunoaşte când are loc o repetiţie.)
Potrivit celor consemnate în versetul 11, care sunt promisiunile Domnului pentru cei care caută să-i ajute pe alţii şi care pregătesc calea pentru aceştia? (În timp ce cursanţii răspund, scrieţi, pe tablă, următorul principiu: Domnul ne va binecuvânta atunci când îi ajutăm pe alţii şi când pregătim calea pentru aceştia.)
Cine a pregătit calea pentru ca voi să vă bucuraţi de binecuvântările Evangheliei? Ce au făcut ei pentru a pregăti calea pentru voi?
Puteţi să explicaţi înţelesul cuvântului pionier ca fiind cineva care merge înainte pentru a pregăti sau a deschide calea pentru ca alţii să-l urmeze, ceea ce înseamnă că fiecare dintre noi poate să fie un pionier în anumite privinţe. Oferiţi cursanţilor un moment pentru a se gândi la ceea ce pot să facă pentru a-i ajuta pe alţii şi pentru a pregăti calea pentru ca ei să se poată bucura de binecuvântările Evangheliei. Invitaţi câţiva cursanţi să-şi împărtăşească gândurile. Depuneţi-vă mărturia despre faptul că Domnul doreşte să ne străduim de-a lungul vieţii noastre să ajutăm la pregătirea căii prin care fiecare dintre copiii Săi să primească Evanghelia şi să se întoarcă să trăiască în prezenţa Sa.
Explicaţi că sfinţii s-au supus poruncii Domnului, ajutându-se unul pe altul şi pregătind calea pentru cei care veneau după ei. În data de 5 aprilie 1847, primul grup de pionieri a plecat din Winter Quarters. Au călătorit mai mult de 1.600 de kilometri şi au ajuns în valea Salt Lake la sfârşitul luni iulie a anului 1847. În data de 24 iulie 1847, preşedintele Brigham Young a intrat în vale şi a primit confirmarea faptului că sfinţii găsiseră noua lor casă.
Expuneţi următoarea declaraţie a vârstnicului William R. Walker, un fost membru al Celor Şaptezeci, şi invitaţi un cursant să o citească cu glas tare:
Imagine
Vârstnicul William R. Walker
„Fie că sunteţi sau nu un descendent al pionierilor, moştenirea de credinţă şi sacrificiu a pionierilor mormoni este moştenirea dumneavoastră. Este moştenirea nobilă a Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă” („Live True to the Faith”, Ensign sau Liahona, mai 2014, p. 97).
De ce credeţi că este important ca fiecare membru al Bisericii să înţeleagă faptul că „moştenirea de credinţă şi sacrificiu a pionierilor mormoni” este moştenirea lor, indiferent de descendenţa lor?
În ce moduri faptul de a învăţa despre călătoria pionierilor mormoni oferă inspiraţie membrilor Bisericii din zilele noastre în eforturile lor de a sluji altora şi a-i ajuta în călătoria lor de întoarcere la Tatăl Ceresc?
Expuneţi următoarea declaraţie a preşedintelui Gordon B. Hinckley (1910-2008) şi rugaţi un cursant să o citească cu glas tare:
Imagine
Preşedintele Gordon B. Hinckley
„Suntem cine suntem astăzi datorită faptului că beneficiem de efortul mare [al pionierilor]. Sper că suntem recunoscători. Sper că păstrăm în inimile noastre un sentiment profund de recunoştinţă pentru tot ceea ce au făcut pentru noi …
Dragii mei fraţi şi dragele mele surori, cât de binecuvântaţi suntem! Ce moştenire minunată avem! Cuprinde sacrificiu, suferinţă, moarte, viziune, credinţă şi cunoaşterea şi mărturia despre Dumnezeu Tatăl Etern şi despre Fiul Său, Domnul Isus Hristos cel înviat …
Îi onorăm cel mai bine pe cei care au trăit înaintea noastră atunci când slujim bine în cauza adevărului” („True to the Faith”, Ensign, mai 1997, p. 66-67).
Amintiţi cursanţilor că fiecare membru al Bisericii a fost binecuvântat de alţii care au pregătit calea pentru ca ei să se bucure de binecuvântările Evangheliei. Încurajaţi cursanţii să cugete la ceea ce pot să facă pentru a-i pregăti pe alţii, inclusiv pe urmaşii lor, să trăiască în credinţă şi supunere faţă de Tatăl Ceresc şi Isus Hristos.