Lecţia 25

Războiul din Utah şi masacrul de la Mountain Meadows

Introducere

Pe parcursul anilor 1850, tensiunile şi lipsa comunicării dintre sfinţii din zilele din urmă şi oficialii guvernului Statelor Unite au dus la războiul din Utah, care a avut loc între anii 1857-1858. În luna septembrie a anului 1857, câţiva sfinţi din zilele din urmă din sudul statului Utah au intrat într-un conflict cu membrii unei caravane de emigranţi care călătoreau spre California şi, impulsionaţi de mânie şi frică, sfinţii din zilele din urmă au planificat şi dus la îndeplinire masacrarea a aproximativ 120 dintre aceştia. Această atrocitate este cunoscută astăzi sub numele de masacrul de la Mountain Meadows.

Lecturi suplimentare

Richard E. Turley Jr., „The Mountain Meadows Massacre”, Ensign, sept. 2007, p. 17-21.
„Peace and Violence among 19th-Century Latter-day Saints”, Gospel Topics, lds.org/topics.
Henry B. Eyring, „150th Anniversary of Mountain Meadows Massacre”, 11 sept. 2007, mormonnewsroom.org/article/150th-anniversary-of-mountain-meadows-massacre.

Sugestii pentru predare

Se acumulează tensiuni între sfinţii din zilele din urmă din perioada de început a Bisericii şi guvernul Statelor Unite

Oferiţi fiecărui cursant un exemplar al foii de prezentare care se găseşte la sfârşitul acestei lecţii. Rugaţi un cursant să citească de pe foaia de prezentare, cu glas tare, secţiunea intitulată „Creşterea tensiunilor a condus la războiul din Utah”.

Imagine

foaie de prezentare, Războiul din Utah şi masacrul de la Mountain Meadows

Dacă aţi fi trăit în anul 1857 ca sfânt din zilele din urmă şi aţi fi auzit că o armată mare se apropie de oraşul vostru, ce îngrijorări aţi fi putut avea? (Cursanţii ar putea să menţioneze că sfinţii au fost alungaţi într-un mod violent din Ohio, Missouri şi Illinois; mulţi au pierdut obiecte de valoare şi pământ; alţii au fost ucişi sau au murit în timpul acestor persecuţii. Vestea apropierii soldaţilor i-a determinta pe unii sfinţi să se îngrijoreze, gândindu-se că asemenea evenimente ar putea avea loc şi în Utah.)

Rugaţi cursanţii să citească de pe foaia de prezentare secţiunea intitulată „Pregătirea pentru apărarea teritoriului”.

Izbucnesc conflicte între câţiva sfinţi din zilele din urmă şi membrii unei caravane de emigranţi

Imagine

harta, ruta urmată de caravană

Expuneţi o hartă asemănătoare cu cea din manual sau desenaţi una pe tablă.

Rugaţi cursanţii să citească de pe foaia de prezentare secţiunea intitulată „Conflictul cu caravana de emigranţi”.

Invitaţi cursanţii să se gândească la momente în care au avut conflicte cu o altă persoană sau cu un grup de persoane. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, 3 Nefi 12:25. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să caute un principiu propovăduit de Isus Hristos care ne poate ajuta atunci când există tensiuni între noi şi alte persoane.

Ce credeţi că înseamnă „[să] fii de acord cu duşmanul tău repede”?

Pentru a-i ajuta pe cursanţi să înţeleagă această expresie, rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarea declaraţie a vârstnicului David E. Sorensen, din Cei Şaptezeci:

Imagine
David E. Sorensen

„Salvatorul a spus «fii de acord cu duşmanul tău repede…», poruncindu-ne astfel să rezolvăm neînţelegerile din timp, ca nu cumva pasiunile de moment să escaladeze în cruzime fizică sau emoţională şi să cădem captivi mâniei noastre” („Iertarea va schimba amărăciunea în dragoste”, Ensign sau Liahona, mai 2003, p. 11).

Cum aţi rezuma ceea ce Salvatorul ne-a propovăduit în 3 Nefi 12:25? (Pe măsură ce cursanţii răspund, scrieţi, pe tablă, un principiu asemănător următorului: Dacă rezolvăm, în felul Domnului, conflictele pe care le avem cu alţii, atunci putem evita efectele distrugătoare ale disputelor.)
În ce mod ar fi putut să pună în practică acest principiu cei care au complotat pentru a face rău membrilor caravanei?

Rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, de pe foaia de prezentare secţiunea intitulată „Intensificarea conflictului”.

Ce ar fi trebuit să facă acei conducători ai Bisericii din oraşul Cedar când William Dame i-a sfătuit să nu apeleze la miliţie? La ce i-a condus refuzul de a urma sfatul? (După ce cursanţii răspund, scrieţi, pe tablă, următorul principiu: Dacă ignorăm sfatul de a face ce este drept, atunci suntem mai predispuşi să luăm decizii greşite şi chiar să păcătuim.) Subliniaţi, de asemenea, că există multă înţelepciune disponibilă datorită sistemului de consilii prin care Biserica este condusă.)

Invitaţi câţiva cursanţi să citească pe rând, cu glas tare, de pe foaia de prezentare, secţiunea intitulată „Atacul asupra emigranţilor” şi rugaţi cursanţii să observe felul în care conducătorii oraşului Cedar au continuat să ia decizii care conduc la păcate după ce au ignorat îndrumarea pe care au primit-o.

Ce a rezultat ca urmare a deciziei luate de conducătorii oraşului Cedar de a nu da ascultare sfatului lui William Dame, comandantul miliţiei?
În acel moment, ce opţiuni aveau cei responsabili pentru atacuri? (Ei puteau să-şi mărturisească faptele şi să suporte consecinţele sau să încerce să-şi ascundă crimele şi păcatele.)

Invitaţi cursanţii să se gândească la următoarele întrebări:

Ce faci atunci când îţi dai seama că ai greşit? Îţi mărturiseşti greşeala şi suporţi consecinţele sau încerci să-ţi ascunzi păcatul prin înşelăciune?

Câţiva sfinţi din zilele din urmă plănuiesc şi duc la îndeplinire masacrul de la Mountain Meadows

Explicaţi că membrii Bisericii implicaţi în atacul împotriva emigranţilor au ales să încerce să-şi ascundă păcatele. Invitaţi-i pe membrii clasei să asculte ce s-a întâmplat în urma acestor decizii, în timp ce cursanţii citesc pe rând, cu glas tare, de pe foaia de prezentare, secţiunile intitulate „Masacrul de la Mountain Meadows” şi „Consecinţe tragice”.

Explicaţi că alegerile unora dintre conducătorii sfinţilor din zilele din urmă şi a coloniştilor din sudul teritoriului Utah au dus la tragicul masacru de la Mountain Meadows. Pe de altă parte, conducătorii Bisericii şi cei ai teritoriului din oraşul Salt Lake au rezolvat conflictul cu guvernul Statelor Unite prin discuţii paşnice şi negocieri în anul 1858. În timpul acestui conflict – numit mai târziu războiul din Utah – între soldaţi ai Statelor Unite şi miliţieni din Utah, au avut loc agresiuni, dar niciodată lupte.

Cum aţi rezuma deciziile care au dus la masacrul de la Mountain Meadows?
Ce principii putem învăţa din această tragedie? (Cursanţii pot identifica mai multe principii, dar răspunsurile lor trebuie să îl includă şi pe următorul: Decizia de a ne ascunde păcatele poate să ne facă să comitem mai multe păcate. Decizia de a ne ascunde păcatele poate aduce regrete şi suferinţă.)

Asiguraţi-i pe cursanţi că, dacă au pornit pe calea păcatelor şi greşelilor, pot preveni suferinţele şi regretele viitoare întorcându-se către Domnul şi pocăindu-se de păcatele lor.

Rugaţi cursanţii să citească de pe foaia de prezentare secţiunea intitulată „Conducătorii Bisericii află despre masacru”.

Explicaţi că, deoarece câţiva sfinţi din zilele din urmă din acea zonă au fost responsabili pentru plănuirea şi ducerea la îndeplinire a masacrului de la Mountain Meadows, unii oameni au început să aibă o părere nefavorabilă despre întreaga Biserică.

De ce este important să înţelegem că acţiunile greşite ale unor membri ai Bisericii nu hotărăsc dacă Evanghelia este adevărată sau nu?

Rugaţi un cursant să citească declaraţia preşedintelui Henry B. Eyring, din Prima Preşedinţie, care se găseşte pe foaia de prezentare în secţiunea intitulată „A 150-a comemorare a masacrului de la Mountain Meadows”.

Cum trebuie să reacţionăm atunci când aflăm despre situaţii în care membri ai Bisericii nu au trăit conform învăţăturilor Salvatorului?

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Helaman 5:12. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să fie atenţi la ce putem face pentru a ne dezvolta şi păstra mărturiile ca, în momentele dificile, precum situaţiile în care aflăm că membri ai Bisericii nu au trăit conform învăţăturilor lui Isus Hristos, credinţa noastră să nu fie zdruncinată.

Potrivit celor relatate în Helaman 5:12, ce putem face pentru a ne dezvolta şi păstra mărturiile? (După ce cursanţii răspund, puteţi scrie, pe tablă, următorul principiu: Ne putem dezvolta mărturii puternice clădindu-ne credinţa pe temelia lui Isus Hristos.)

Pentru a ilustra acest principiu, expuneţi următoarea declaraţie şi rugaţi un cursant să o citească cu glas tare:

„James Sanders este strănepotul… unuia dintre copiii care au supravieţuit masacrului [şi, de asemenea, membru al Bisericii]… Fratele Sanders… a spus că aflarea faptului că strămoşul său a fost ucis în acel masacru «nu [i-a] afectat credinţa, pentru că aceasta se bazează pe Isus Hristos, nu pe vreo persoană din Biserică»” (Richard E. Turley jr., „The Mountain Meadows Massacre”, Ensign, sept. 2007, p. 21).

Cum poate credinţa noastră în Isus Hristos să ne întărească atunci când aflăm despre situaţii în care membri ai Bisericii nu au trăit conform învăţăturilor Salvatorului?
Ce faceţi pentru a vă ajuta să vă clădiţi credinţa pe temelia lui Isus Hristos?

Depuneţi mărturie despre importanţa faptului de a trăi conform învăţăturilor Salvatorului şi de a ne baza credinţa pe El şi pe Evanghelia Sa. Invitaţi cursanţii să mediteze la modul în care ar putea să-şi clădească mai bine credinţa pe temelia lui Isus Hristos şi să stabilească un obiectiv pentru a face aceasta.

Materiale de citit pentru cursanţi

„Peace and Violence among 19th-Century Latter-day Saints”, Gospel Topics, lds.org/topics.

Războiul din Utah şi masacrul de la Mountain Meadows

Bazele restaurării – Lecţia 25

Creşterea tensiunilor a condus la războiul din Utah

După trei ani de când primii pionieri sfinţi din zilele din urmă au ajuns în valea Salt Lake, guvernul Statelor Unite a organizat teritoriul Utah şi l-a numit pe Brigham Young ca primul guvernator al teritoriului. La jumătatea anului 1857, conducătorii sfinţilor din zilele din urmă au auzit zvonuri conform cărora guvernul federal ar putea să-l înlocuiască pe Brigham Young cu un nou guvernator al teritoriului Utah, care avea să fie susţinut de un număr mare de trupe federale. La data de 24 iulie 1857, preşedintele Brigham Young sărbătorea alături de un grup de sfinţi a 10-a aniversare a sosirii lor în Valea Salt Lake, când a primit confirmarea unor veşti anterioare despre o armată care se îndrepta spre oraşul Salt Lake.

În anii precedenţi, neînţelegerile şi lipsa comunicării au dus la creşterea tensiunilor între sfinţii din zilele din urmă şi oficiali ai guvernului Statelor Unite. Sfinţii voiau să fie guvernaţi de conducători aleşi de ei şi au refuzat delegaţii federali care nu le împărtăşeau valorile, deoarece o parte dintre ei erau lipsiţi de onestitate, corupţi şi imorali. Unii dintre oficialii federali au considerat că acţiunile şi atitudinea sfinţilor sugera faptul că erau răzvrătiţi împotriva guvernului Statelor Unite.

Preşedintele Statelor Unite, James Buchanan, a trimis aproximativ 2500 de soldaţi spre Salt Lake City pentru a-l însoţi în siguranţă în Utah, pe noul guvernator şi pentru a reprima ceea ce credea că era o rebeliune a sfinţilor. Această decizie a fost luată fără a avea informaţii exacte în legătură cu situaţia din Utah (vezi Church History in the Fulness of Times Student Manual, ediţia a 2-a [manual al Sistemul Educaţional al Bisericii, 2003], p. 368-371).

Pregătirea pentru apărarea teritoriului

În predicile adresate sfinţilor, preşedintele Young şi alţi conducători ai Bisericii i-au descris pe soldaţii care se îndreptau spre ei ca fiind duşmani. Se temeau că soldaţii îi vor alunga pe sfinţi din Utah aşa cum fuseseră izgoniţi anterior din Ohio, Missouri şi Illinois. Preşedintele Young, care timp de mulţi ani îi rugase pe sfinţi să strângă grâne, le-a cerut din nou să facă acele lucruri, pentru ca ei să aibă mâncare în cazul în care ar trebui să fugă din calea acelor soldaţi. De asemenea, în calitate de guvernator al ţinutului Utah, el a dat instrucţiuni miliţiei teritoriului să se pregătească pentru apărarea ţinutului.

Conflictul cu caravana de emigranţi

O caravană de emigranţi, care călătorea spre vest, din Arkansas spre California, a ajuns în Utah chiar atunci când sfinţii din zilele din urmă se pregăteau să apere teritoriul împotriva soldaţilor Statelor Unite care urmau să vină. Unii membri ai caravanei s-au înfuriat pentru că le-a fost greu să cumpere grânele de care aveau nevoie de la sfinţii care fuseseră instruiţi să le păstreze. De asemenea, emigranţii au intrat în conflict cu sfinţii care nu voiau ca numărul mare de cai şi vite ale membrilor caravanei să consume resursele de mâncare şi apă de care ei aveau nevoie pentru propriile animale.

Tensiunile s-au intensificat în oraşul Cedar, ultima aşezare din Utah în drumul spre California. Au existat confruntări între câţiva membri ai caravanei şi câţiva sfinţi din zilele din urmă. Unii membri ai caravanei au ameninţat că se vor alătura trupelor guvernamentale care veneau să lupte împotriva sfinţilor. Deşi conducătorul caravanei i-a mustrat pe cei care au făcut asemenea ameninţări, unii dintre conducătorii şi coloniştii oraşului Cedar i-au considerat pe emigranţi duşmani. Caravana a părăsit oraşul la aproximativ o oră după ce sosise, dar unii dintre coloniştii şi conducătorii oraşului Cedar au vrut să-i urmărească şi să-i pedepsească pe bărbaţii care-i jigniseră.

Intensificarea conflictului

Deoarece aceşti sfinţi nu au rezolvat în felul Domnului conflictele cu emigranţii, situaţia s-a înrăutăţit. Isaac Haight, primar al oraşului Cedar, conducător al miliţiei şi preşedinte de ţăruş, a cerut permisiunea comandantului miliţiei, care locuia în aşezarea din apropiere, Parowan, să cheme miliţia pentru a-i înfrunta pe membrii caravanei care rostiseră ameninţările. Comandantul miliţiei, William Dame, un membru al Bisericii, l-a sfătuit pe Isaac Haight să ignore ameninţările emigranţilor. În loc să urmeze acest sfat, Isaac Haight şi alţi conducători ai oraşului Cedar au decis să-i convingă pe câţiva indieni, care locuiau în împrejurimi, să atace caravana şi să fure vitele, drept pedeapsă pentru emigranţi. Isaac Haight l-a rugat pe John D. Lee, un membru local al Bisericii şi maior în cadrul miliţiei, să conducă acest atac, iar cei doi au plănuit să dea vina pe indieni pentru această faptă.

Atacul asupra emigranţilor

Isaac Haight a prezentat planul de a ataca acea caravană unui consiliu format din conducători locali ai Bisericii, comunităţii şi miliţiei. Unii membri ai consiliului au respins categoric planul şi l-au întrebat pe Haight dacă s-a sfătuit cu preşedintele Brigham Young în privinţa acestuia. Spunând că nu a făcut aceasta, Haight a acceptat să trimită un mesager, pe James Haslam, în oraşul Salt Lake cu o scrisoare în care se explica situaţia şi se întreba ce era de făcut. Cu toate acestea, pentru că oraşul Salt Lake este la aproximativ 400 kilometri de oraşul Cedar, era nevoie de aproximativ o săptămână de călărit rapid pentru ca mesagerul să ajungă la Salt Lake şi să revină cu instrucţiunile preşedintelui Young.

La scurt timp după ce Isaac Haight a trimis mesagerul cu scrisoarea, John D. Lee şi un grup de indieni au atacat tabăra emigranţilor într-un loc numit Mountain Meadows. Lee a condus atacul, dar şi-a ascuns identitatea pentru a lăsa impresia că doar indienii erau implicaţi. Unii dintre emigranţi au fost ucişi sau răniţi şi cei rămaşi au luptat cu atacatorii lor, forţându-i pe Lee şi pe indieni să se retragă. Emigranţii şi-au tras repede căruţele şi au format un cerc strâns sau o barieră pentru protecţie. Alte două atacuri au urmat în cele cinci zile de asediu asupra caravanei.

La un moment dat, miliţienii oraşului Cedar au descoperit doi emigranţi în afara barierei de căruţe. Miliţienii au tras spre ei şi l-au omorât pe unul dintre ei. Celălalt bărbat a scăpat şi le-a dat de ştire celor din tabăra caravanei că bărbaţi albi erau implicaţi în atacul asupra lor. Cei care plănuiseră atacurile erau acum prinşi în propria înşelătorie. Dacă emigranţilor li s-ar fi permis să-şi continue drumul spre California, s-ar fi răspândit veşti că sfinţii din zilele din urmă erau responsabili pentru atacul asupra caravanei. Conspiratorilor le-a fost frică de faptul că această veste avea să aibă consecinţe negative pentru ei şi oamenii lor.

Masacrul de la Mountain Meadows

În încercarea de a împiedica răspândirea veştilor că sfinţii din zilele din urmă erau implicaţi în atacul asupra caravanei, Isaac Haight, John D. Lee şi alţi conducători locali ai Bisericii şi conducători ai miliţiei au plănuit să-i omoare pe toţi emigranţii rămaşi în viaţă, cu excepţia copiilor mici. Urmând planul, John D. Lee s-a apropiat de emigranţi şi le-a spus că miliţia avea să-i protejeze împotriva altor posibile atacuri ducându-i înapoi, în siguranţă, în oraşul Cedar. În timp ce emigranţii călătoreau spre oraşul Cedar, miliţienii au început să-i împuşte. Câţiva indieni, care fuseseră recrutaţi de colonişti, au ieşit din locurile în care se ascundeau pentru a se alătura atacului. Din aproximativ 140 de emigranţi care făceau parte din caravană, doar 17 copii mici au fost cruţaţi.

La două zile după masacru, James Haslam a ajuns în oraşul Cedar cu răspunsul preşedintelui Young, care le cerea conducătorilor locali să permită caravanei să plece în pace. „Când Haight a citit cuvintele preşedintelui Young, a plâns ca un copil şi a nu putut spune decât: «Prea târziu, prea târziu»” (Richard E. Turley jr., „The Mountain Meadows Massacre”, Ensign, sept. 2007, p. 20).

Consecinţe tragice

Explicaţi că masacrul de la Mountain Meadows nu a dus doar la moartea a aproximativ 120 de oameni, dar a provocat şi mari suferinţe copiilor care au supravieţuit şi altor rude ale victimelor. Câţiva sfinţi din zilele din urmă au adăpostit şi îngrijit copiii emigranţilor care au supravieţuit masacrului. În anul 1859, oficialii federali i-au luat în custodie pe acei copii şi i-au înapoiat rudelor în Arkansas. Indienii Paiute au suferit, de asemenea, fiind acuzaţi pe nedrept pentru crimă.

Conducătorii Bisericii află despre masacru.

„Chiar dacă Brigham Young şi alţi conducători ai Bisericii din oraşul Salt Lake au aflat despre masacru la scurt timp după ce a avut loc, ei au primit treptat informaţii despre implicarea coloniştilor şi detalii despre crime. În anul 1859, ei i-au eliberat din chemări pe Isaac Haight, preşedintele de ţăruş, precum şi pe alţi conducători importanţi ai Bisericii din oraşul Cedar care fuseseră implicaţi în masacru. În anul 1870, ei i-au excomunicat din Biserică pe Isaac Haight şi John D. Lee.

În anul 1874, judecătoria teritorială a pus sub acuzare nouă bărbaţi pentru participarea la masacru. În final, cei mai mulţi dintre ei au fost arestaţi, cu toate că doar Lee a fost judecat, condamnat şi executat pentru crimă. Un alt acuzat a colaborat cu procurorii [a depus mărturie şi a adus dovezi împotriva altor acuzaţi], iar alţii s-au sustras din faţa legii timp de mulţi ani. Alţi membri ai miliţiei care au participat la masacru au avut tot restul vieţii mustrări de conştiinţă greu de suportat şi coşmaruri repetate despre ce au făcut şi au văzut” (Richard E. Turley jr., „The Mountain Meadows Massacre”, Ensign, sept. 2007, p. 20).

A 150-a comemorare a masacrului de la Mountain Meadows

Preşedintele Henry B. Eyring, din Prima Preşedinţie, a spus:

„Responsabilitatea pentru [masacrul de la muntele Meadows] o poartă conducătorii locali ai Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă din zonele învecinate cu Mountain Meadows, care deţineau poziţii civice şi militare, precum şi membrii Bisericii care au acţionat sub conducerea lor …

Evanghelia lui Isus Hristos conform căreia trăim noi se opune total uciderii cu sânge rece a bărbaţilor, femeilor şi copiilor. În mod sigur, ea încurajează pacea şi iertarea. Ceea ce s-a făcut [la Mountain Meadows] cu mulţi ani în urmă de către membrii Bisericii noastre reprezintă o abatere cumplită şi greu de iertat de la învăţăturile şi conduita creştină… Cu siguranţă că justiţia divină va impune o pedeapsă potrivită pentru cei care sunt responsabili pentru masacru …

Fie ca Dumnezeul Cerului, ai cărui fii şi fiice suntem cu toţii, să-i binecuvânteze şi onoreze pe cei care au murit aici, acordându-ne unul altuia dragostea pură şi spiritul iertării pe care Singurul Său Fiu Născut le-a întruchipat” („150th Anniversary of Mountain Meadows Massacre”, 11 sept. 2007, mormonnewsroom.org/article/150th-anniversary-of-mountain-meadows-massacre).