Ca parte a restaurării tuturor lucrurilor în dispensaţia plenitudinii timpurilor, Domnul a restaurat doctrina privind mântuirea celor morţi prin intermediul profetului Joseph Smith. Această doctrină a fost restaurată „rând după rând”. Munca de mântuire a celor morţi este esenţială atât pentru salvarea celor vii, cât şi celor morţi, şi profetul Joseph Smith ne-a învăţat despre importanţa participării la această muncă: „Cea mai mare responsabilitate pe care Domnul ne-a dat-o în această lume este aceea de a ne căuta morţii” (Învăţături ale preşedinţilor Bisericii: Joseph Smith [2007], p. 502).
„În luna noiembrie a anului 1823, Alvin Smith, cel mai mare fiu al lui Lucy Mack Smith şi al lui Joseph Smith sr., s-a îmbolnăvit grav pe neaşteptate şi se afla pe moarte. Alvin avea 25 de ani, era un tânăr puternic şi capabil a cărui muncă grea a contribuit mult la stabilitatea financiară a familiei. Mama lui l-a descris ca pe «un tânăr de o bunăvoinţă unică», ale cărui «nobleţe şi generozitate» i-au binecuvântat pe cei din jurul lui «în fiecare oră a existenţei sale» …
Ştiind că avea să moară, Alvin şi-a chemat fraţii şi surorile şi le-a vorbit fiecăruia dintre ei. Lui Joseph, care avea aproape 18 ani şi nu primise încă plăcile de aur, Alvin i-a spus: «Vreau ca tu să fii un băiat bun şi să faci tot ce-ţi stă în putere pentru a obţine cronicile. Primeşte cu credinţă fiecare instrucţiune şi ţine cu credinţă fiecare poruncă ce îţi este dată …»
Când Alvin a murit, familia a cerut unui preot prezbiterian din Palmyra, New York, să oficieze la înmormântarea sa. Pentru că Alvin nu fusese membru al congregaţiei preotului, clericul a pretins în predica sa că Alvin nu putea fi salvat. William Smith, fratele mai mic al lui Joseph, a scris: «[Preotul]… a lăsat să se înţeleagă foarte limpede că [Alvin] se dusese în iad pentru că Alvin nu era membru al bisericii, dar el fusese un copil bun şi tatălui meu nu i-a plăcut această afirmaţie” (Învăţături ale preşedinţilor Bisericii: Joseph Smith [2007], p. 425-426).
Deoarece atunci când Alvin a decedat, doctrina cu privire la mântuirea celor morţi nu fusese restaurată, ce îngrijorări ar fi putut să aibă familia Smith în legătură cu salvarea lui Alvin?
Spuneţi cursanţilor că această lecţie îi va ajuta să înţeleagă că Domnul a revelat doctrina cu privire la mântuirea celor morţi treptat, rând după rând. Invitaţi cursanţii să citească introducerea secţiunii Doctrină şi legăminte 137. Explicaţi faptul că această revelaţie a precedat dedicarea Templului Kirtland cu doar câteva luni. (Puteţi sublinia faptul că în ediţia 2013 a cărţii Doctrină şi legăminte, unele schimbări au fost făcute în introducerea secţiunii 137.)
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină şi legăminte 137:1-6, în timp ce membrii clasei urmăresc în scripturile lor. Discutaţi următoarele întrebări:
Pe cine a văzut Joseph Smith în împărăţia celestială? (Cursanţii pot fi interesaţi să cunoască faptul că tatăl şi mama lui Joseph Smith erau în viaţă în momentul în care această viziune a fost primită; de fapt, tatăl lui Joseph a fost în acea cameră în timp ce revelaţia a fost oferită.)
Potrivit celor relatate în versetul 6, de ce s-a minunat Joseph Smith de faptul că fratele său, Alvin, era în împărăţia celestială? (Le puteţi aminti cursanţilor faptul că Joseph Smith a primit această viziune cu câţiva ani înainte de momentul în care a învăţat despre doctrina referitoare la mântuirea celor morţi.)
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină şi legăminte 137:7-9. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să caute o doctrină care i-a ajutat pe sfinţii din zilele din urmă să înţeleagă mai bine planul lui Dumnezeu de a-i salva pe copiii Săi.
Ce a prevăzut Dumnezeu în planul său pentru oameni precum Alvin Smith, care au murit fără să aibă ocazia să primească Evanghelia lui Isus Hristos sau rânduiala botezului? (Pe măsură ce cursanţii îşi împărtăşesc ideile ajutaţi-i să înţeleagă următoarea doctrină: Toţi oamenii care au murit fără să cunoască Evanghelia, care ar fi primit-o dacă ar fi auzit-o, vor moşteni împărăţia celestială.)
Ce vă învaţă această doctrină despre caracterul Tatălui Ceresc şi despre dragostea pe care o are pentru copiii Săi?
Când aţi fost alinaţi de cunoaşterea acestei doctrine? Când i-aţi văzut pe alţii, poate pe aceia cărora le-aţi propovăduit ca misionar, că au primit alinare datorită faptului că au înţeles această doctrină?
Profetul Joseph Smith a propovăduit prima dată despre doctrina privind botezul pentru cei morţi în cadrul ceremoniei funerare a lui Seymour Brunson, în data de 15 august 1840, la scurt timp după ce sfinţii se stabiliseră în Nauvoo, Illinois. Membrii Bisericii au fost surprinşi şi emoţionaţi atunci când au aflat despre această doctrină ce fusese revelată. Timp de câteva luni de la data anunţului, sfinţii au înfăptuit botezuri în râul Mississippi din apropiere, în numele celor dragi decedaţi (vezi Învăţături: Joseph Smith, p. 426; Church History in the Fulness of Times Student Manual, ediţia a 2-a [manual al Sistemul Educaţional al Bisericii, 2003], p. 251).
În ce mod a ajutat această predică la creşterea înţelegerii cu privire la planul Tatălui Ceresc pentru salvarea copiilor Săi? (În timp ce cursanţii răspund, scrieţi pe tablă următorul adevăr: Rânduiala botezului necesară salvării poate fi înfăptuită pentru cei care nu au acceptat Evanghelia în viaţa muritoare.)
Cum credeţi că aţi fi reacţionat dacă l-aţi fi auzit pe profetul Joseph Smith propovăduind despre doctrina botezului pentru cei morţi pentru prima dată în această dispensaţie?
Explicaţi faptul că, în timpul conferinţei generale a Bisericii organizate în Nauvoo, Illinois, care a avut loc în luna octombrie a anului 1841, profetul Joseph Smith a declarat că Domnul dorea ca sfinţii să înceteze să mai înfăptuiască botezuri pentru cei morţi până când acestea puteau fi înfăptuite în casa Sa (vezi D&L 124:29-34). La data de 8 noiembrie 1841, Brigham Young, care era preşedinte al Cvorumului celor Doisprezece Apostoli în acea perioadă, a dedicat bazinul aflat în subsolul Templului Nauvoo, care era încă neterminat, şi membrii Bisericii au început să înfăptuiască botezuri pentru şi în folosul celor morţi.
Rugaţi cursanţii să citească introducerea secţiunii Doctrină şi legăminte 127, care explică faptul că secţiunea 127 este o scrisoare de la profetul Joseph Smith adresată sfinţilor, în care îi instruia să ţină înregistrări ale botezurilor înfăptuite pentru cei morţi. Explicaţi că, după aproximativ o săptămână, Joseph a scris o altă scrisoare despre subiectul botezului pentru cei morţi, care este consemnată în Doctrină şi legăminte 128.
Scrieţi, pe tablă, următoarele referinţe din scripturi. (Nu includeţi ceea ce este scris între paranteze; aceasta este pentru dumneavoastră, învăţătorul.)
Doctrină şi legăminte 127:5-7; 128:8 (Atunci când o rânduială este înfăptuită prin autoritatea preoţiei şi este ţinută o înregistrare adecvată, rânduiala este pecetluită pe pământ şi în cer.)
Doctrină şi legăminte 128:6-7 (Înregistrările rânduielilor pentru şi în folosul celor morţi vor fi incluse printre cărţile care sunt deschise pentru a-i judeca pe cei morţi.)
Desemnaţi cursanţi care să citească fiecare fragment scris pe tablă. Rugaţi-i să caute doctrine care au mărit înţelegerea noastră asupra planului lui Dumnezeu cu privire la mântuirea celor morţi. Rugaţi cursanţii să rezume doctrina cu privire la mântuirea celor morţi, care este propovăduită în fiecare fragment din scripturi. Rugaţi câţiva cursanţi să scrie doctrinele pe tablă, în dreptul fragmentului corespunzător. Subliniaţi faptul că, revelaţiile consemnate în Doctrină şi legăminte 127 şi 128 ilustrează un tipar obişnuit ce se găseşte în cadrul restaurării Evangheliei – Domnul revelează adevărul rând după rând, mai degrabă decât tot o dată.
Explicaţi cursanţilor că, la mulţi ani de la primirea acestor revelaţii, Domnul a oferit o înţelegere suplimentară cu privire la planul Său de mântuire a celor morţi. În anul 1918, preşedintele Joseph F. Smith a primit o viziune cu privire la mântuirea celor morţi. Viziunea a avut loc atunci când el plângea pierderea fiului său, Hyrum M. Smith, care murise la începutul acelui an, în timp ce slujea ca un membru al Cvorumului celor Doisprezece Apostoli.
Invitaţi cursanţii să citească Doctrină şi legăminte 138:28-37 şi să caute adevărurile care au fost revelate preşedintelui Joseph F. Smith cu privire la mântuirea celor morţi.
Ce adevăruri cu privire la mântuirea celor morţi sunt propovăduite în aceste versete? (Pe măsură ce cursanţii împărtăşesc adevărurile pe care le-au găsit, asiguraţi-vă că ei înţeleg acest adevăr: Sub îndrumarea lui Isus Hristos, mesageri neprihăniţi propovăduiesc Evanghelia acelora din închisoarea spiritelor.)
În ce mod ne ajută aceste adevăruri suplimentare să înţelegem cum cineva care a murit fără să primească rânduielile Evangheliei, precum Alvin Smith, poate să primească o moştenire în împărăţia celestială?
Citiţi, cu glas tare, următoarea declaraţie a vârstnicului David A. Bednar, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:
Imagine
Vârstnicul David A. Bednar
„În calitate de membri ai Bisericii restaurate a lui Isus Hristos, noi avem responsabilitatea stabilită prin legământ de a-i identifica pe strămoşii noştri şi de a înfăptui pentru ei rânduielile Evangheliei necesare salvării. «Ca să n-ajungă ei la desăvârşire fără noi» (Evrei 11:40; vezi, de asemenea, Învăţături: Joseph Smith, p. 502). Şi «nici noi fără morţii noştri nu putem ajunge la desăvârşire» (D&L 128:15)” („Inimile copiilor se vor întoarce”, Ensign sau Liahona, nov. 2011, p. 25).
De ce trebuie să fie munca de mântuire a celor morţi o prioritate în vieţile noastre?
În ce mod faptul de a înfăptui rânduielile care privesc salvarea pentru rudele noastre decedate ne ajută atât pe noi, cât şi pe ei, să devenim perfecţi?
Citiţi, cu glas tare, următoarea declaraţie a vârstnicului Russell M. Nelson, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:
Imagine
Vârstnicul Russell M. Nelson
„Chiar dacă munca din templu şi lucrarea de realizare a istoriei familiei au puterea de a-i binecuvânta pe cei de dincolo de văl, acestea au aceeaşi putere de a-i binecuvânta şi pe cei în viaţă. Au o influenţă purificatoare pentru cei care participă la ele. Ele ajută literalmente la exaltarea familiilor acestora” („Generaţii legate în dragoste”, Ensign sau Liahona, mai 2010, p. 94).
În ce mod depune mărturie doctrina referitoare la mântuirea morţilor despre natura atotcuprinzătoare a ispăşirii lui Isus Hristos?
Citiţi, cu glas tare, următoarea declaraţie a vârstnicului Richard G. Scott, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:
Imagine
Vârstnicul Richard G. Scott
„Domnul i-a revelat profetului Joseph Smith doctrina sublimă cu privire la rânduiala sacră a botezului. Acea revelaţie a venit într-o perioadă în care alte biserici creştine propovăduiau că moartea ar fi determinat în mod irevocabil şi etern destinul sufletului. Ele propovăduiau că cei botezaţi aveau să fie răsplătiţi cu bucurie nepieritoare, în timp ce toţi ceilalţi aveau să aibă parte de tortură veşnică fără nicio speranţă de a fi mântuiţi …
Această doctrină glorioasă este o altă mărturie cu privire la natura atotcuprinzătoare a ispăşirii lui Isus Hristos. El a făcut ca salvarea să fie posibilă pentru fiecare suflet care se pocăieşte. Ispăşirea Sa a biruit moartea şi El le îngăduie morţilor demni să primească toate rânduielile necesare salvării prin intermediul lucrării din templu înfăptuită pentru cei morţi” („Bucuria de a-i mântui pe cei morţi”, Ensign sau Liahona, nov. 2012, p. 93).
Ce experienţe v-au învăţat despre importanţa faptului de a participa la munca de mântuire a celor morţi?
Cum a fost mărturia voastră întărită ca urmare a faptului că aţi participat la munca de mântuire a celor morţi? (Invitaţi câţiva cursanţi să-şi împărtăşească mărturiile.)
Încurajaţi cursanţii să se gândească la modul în care pot participa la măreaţa muncă de mântuire a celor morţi, fie că este prin intermediul cercetării pentru istoria familiei, fie prin slujirea ca înlocuitori în înfăptuirea rânduielilor din templu. Împărtăşiţi-vă mărturia despre faptul că, prin intermediul muncii care este înfăptuită în templele moderne, toţi copiii Tatălui Ceresc pot primi toate rânduielile necesare salvării.