Scriptura Doctrină şi legăminte conţine revelaţii de la Domnul pentru anumiţi membrii ai Bisericii, transmise prin intermediul profetului Joseph Smith, poruncind membrilor Bisericii să se pocăiască şi să-i adune pe cei aleşi. Biserica a crescut rapid, pe măsură ce profetul Joseph Smith a chemat misionari şi aceştia au devenit instrumente în mâinile Domnului. Membrii Bisericii de astăzi primesc binecuvântări făcând munca misionară atunci când înţeleg şi îşi îndeplinesc responsabilităţile în ceea ce priveşte împărtăşirea Evangheliei.
Lecturi suplimentare
Neil L. Andersen, „Este un miracol”, Ensign sau Liahona, mai 2013, p. 77-80.
L. Tom Perry, „Aduceţi suflete la Mine”, Ensign sau Liahona, mai 2009, p. 109-112.
Domnul cheamă slujitori pentru a ajuta la adunarea copiilor Săi
Expuneţi următoarea declaraţie a preşedintelui Gordon B. Hinckley (1910-2008) şi rugaţi un cursant să o citească cu glas tare:
Imagine
Preşedintele Gordon B. Hinckley
„Munca misionară este esenţa vieţii Bisericii. Este principalul mod prin care creşte. Datorită acestei slujiri, Biserica a ajuns la numărul de membri pe care îl are astăzi” („Missionary Service”, First Worldwide Leadership Training Meeting, 11 ian. 2003, p. 17).
În opinia voastră, în ce moduri poate munca misionară să fie considerată «esenţa vieţii Bisericii»?
Explicaţi faptul că, în primele zile ale restaurării, membrii Bisericii cereau, adesea, profetului Joseph Smith să se roage pentru a primi revelaţie în numele lor, pentru a-i ajuta să ştie cum pot contribui la lucrarea Domnului. Uneori, aceste revelaţii erau primite pentru o singură persoană iar alteori pentru mai multe persoane. Explicaţi că Doctrină şi legăminte 33 este un exemplu de revelaţie primită în numele a două persoane: Ezra Thayer (sau Thayre) şi Northrop Sweet.
Invitaţi câţiva cursanţi să citească, pe rând, cu glas tare, din Doctrină şi legăminte 33:2-7. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor pentru a căuta cuvinte, expresii sau simboluri folosite de Domnul care au legătură cu rolul nostru în cadrul muncii misionare şi care subliniază importanţa faptului de a declara Evanghelia în zilele din urmă.
Ce simboluri a folosit Domnul? (În timp ce cursanţii răspund, puteți să scrieţi răspunsurile lor pe tablă.)
În ce mod ilustrează aceste simboluri rolul nostru în cadrul muncii misionare şi subliniază importanţa faptului de a declara Evanghelia?
Rugaţi cursanţii să studieze cu atenţie versetul 6 şi să identifice ce îndeplinim atunci când declarăm Evanghelia altora. Apoi, rugaţi-i să formuleze folosind propriile cuvinte ceea ce au aflat. (Cursanţii pot folosi cuvinte diferite, dar ei trebuie să înţeleagă următorul principiu: Pe măsură ce predicăm Evanghelia lui Isus Hristos altora, ajutăm la adunarea aleşilor Domnului. Puteţi să relataţi că, după primirea acestei revelaţii, Ezra Thayer „şi-a umplut hambarul” cu oameni dornici să-l audă pe Joseph Smith şi cu alţii dornici să predice Evanghelia [Documents, Volume 1: July 1828 - June 1831, volumul 1 al seriei Documente din The Joseph Smith Papers (2013), p. 206].)
Împărtăşiţi următoarea definiţie despre ceea ce înseamnă adunarea lui Israel pe care a oferit-o vârstnicul Bruce R. McConkie (1915-1985), din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:
Imagine
Vârstnicul Bruce R. McConkie
„Adunarea lui Israel constă în a crede, a accepta şi a trăi în armonie cu tot ceea ce a oferit Domnul, cândva, poporului Său ales din vechime… Constă în a crede în Evanghelie, a ne alătura Bisericii şi a intra în împărăţie” (A New Witness for the Articles of Faith [1985], p. 515).
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarea relatare despre unii dintre primii misionari care au fost chemaţi după organizarea Bisericii. Rugaţi membrii clasei să fie atenţi la modul în care aceşti missionari au avut succes în adunarea unora dintre aleşii Domnului.
„[În toamna anului 1830], Domnul i-a revelat lui Joseph Smith că Oliver Cowdery, Peter Whitmer Jr., Parley P. Pratt şi Ziba Peterson trebuiau să «[se ducă] la lamaniţi şi să le [predice] Evanghelia [Sa] (D&L 28:8; 30:5-6; 32:1-3). Aceşti misionari au călătorit aproximativ 2.400 kilometri, predicând pentru scurt timp printre diferite triburi de indieni… Totuşi, cel mai mare succes al misionarilor a avut loc atunci când s-au oprit în ţinutul Kirtland, Ohio. Acolo, ei au botezat aproximativ 130 de convertiţi, în cea mai mare parte oameni care aparţineau congregraţiei baptiste reformate a lui Sidney Rigdon, deschizându-se astfel ceea ce avea să devină, în anul următor, locul de adunare pentru sute de membri ai Bisericii. Misionarii au găsit, de asemenea, mai mulţi convertiţi printre coloniştii din ţinutul Jackson, Missouri, acolo unde mai târziu ar fi urmat să fie întemeiat oraşul Sion” (Învăţături ale preşedinţilor Bisericii: Joseph Smith [2007], p. 158; vezi, de asemenea, Richard Dilworth Rust, „A Mission to the Lamanites: D&C 28, 30, 32”, Revelations in Context series, 22 febr. 2013, history.lds.org).
Explicaţi faptul că aceste convertiri care s-au petrecut în nordul statului Ohio au făcut ca numărul membrilor Bisericii din acea perioadă să se dubleze.
Rugaţi cursanţii să citească, în gând, Doctrină şi legăminte 29:4-7 şi să caute definiţia «aleşilor [Domnului]».
Cum i-a descris Salvatorul pe aleşii Săi?
Explicaţi cursanţilor faptul că munca înfăptuită de primii misionari care au slujit în afara Americii de Nord cuprinde şi exemple miraculoase ale modului în care Domnul îi adună pe aleşii Săi cu ajutorul slujitorilor Săi. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, rezumatul de mai jos. Rugaţi membrii clasei să asculte cu atenţie sfatul pe care profetul Joseph Smith l-a oferit vârstnicului Heber C. Kimball (1801-1868).
„Heber C. Kimball, un membru al Cvorumului celor Doisprezece, a spus: «În prima zi din iunie 1837, cu aproximaţie, profetul Joseph a venit la mine, în timp ce stăteam în… templu, în Kirtland, şi, şoptindu-mi, mi-a spus: ‘Frate Heber, Spiritul Domnului mi-a şoptit: Lasă-l pe slujitorul Meu, Heber, să meargă în Anglia şi să proclame Evanghelia Mea şi să deschidă uşa salvării pentru acea naţiune’». Vârstnicul Kimball a fost copleşit la gândul unei astfel de acţiuni: «M-am simţit unul dintre cei mai slabi slujitori ai lui Dumnezeu. L-am întrebat pe Joseph ce ar trebui să spun când ajung acolo; el mi-a spus să merg la Domnul şi El mă va îndruma şi va vorbi prin mine acelaşi Spirit care l-a [îndrumat] pe el».
Profetul a dat chemări şi lui Orson Hyde, Willard Richards şi Joseph Fielding în Kirtland şi lui Isaac Russell, John Snyder şi John Goodson în Toronto, Canada. Aceşti fraţi trebuiau să se alăture vârstnicului Kimball în misiunea sa în Anglia. După ce s-au adunat în New York, ei au plecat cu nava Garrick către Marea Britanie în ziua de 1 iulie 1837. Această primă misiune în afara Americii de Nord a adus aproximativ 2.000 de convertiţi în Biserică în primul an petrecut de misionari în Anglia. Vârstnicul Kimball a scris cu bucurie profetului: «Slavă lui Dumnezeu, Joseph, Domnul este cu noi printre naţiuni!»
A doua misiune apostolică în Marea Britanie, implicând majoritatea membrilor Celor Doisprezece sub conducerea lui Brigham Young, a fost îndrumată de profet de la Nauvoo. Plecând în toamna anului 1839, Cei Doisprezece au sosit în Anglia în anul 1840. Acolo, ei au început o lucrare care, până în 1841, avea să aducă peste 6.000 de convertiţi în Biserică” (Învăţături ale preşedinţilor Bisericii: Joseph Smith, p. 346-347).
Ce sfat a primit Heber C. Kimball de la profetul Joseph Smith?
Descrieţi o întâmplare în care aţi avut parte de ajutorul Domnului în efortul vostru de a împărtăşi Evanghelia.
Aceia care au fost avertizaţi trebuie să îi avertizeze pe vecinii lor
Explicaţi faptul că, în Doctrină şi legăminte, le este amintit în mod constant membrilor Bisericii despre responsabilitatea şi binecuvântările faptului de a lua parte la munca misionară. Responsabilitatea noastră de a împărtăşi Evanghelia cu alţii este un model şi o temă care se repetă în revelaţiile consemnate în Doctrină şi legăminte. Faptul de a învăţa să recunoaştem modele şi teme ne permite să ne ospătăm mai bine din cuvintele lui Hristos (vezi David A. Bednar, „Un rezervor de apă vie” [Seară la gura sobei la Universitatea Brigham Young, 4 febr. 2007], speeches.byu.edu).
Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Doctrină şi legăminte 88:81 şi, apoi, să rezume folosind propriile cuvinte modul în care acest lucru se aplică membrilor actuali ai Bisericii. (Un răspuns pe care cursanţii îl pot da este că toţi cei care au acceptat Evanghelia lui Isus Hristos au datoria să o împărtăşească altora.)
Expuneţi urmtătorul tabel sau copiaţi-l pe tablă. Împărţiţi membrii clasei în trei grupuri şi desemnaţi fiecărui grup unul dintre fragmentele scripturale. Rugaţi cursanţii să citească fragmentele scripturale desemnate şi să caute responsabilităţile şi binecuvântările faptului de a propovădui Evanghelia.
După ce aţi acordat timp suficient cursanţilor, rugaţi-i să împărtăşească membrilor clasei ceea ce au aflat.
Expuneţi declaraţia de mai jos a vârstnicului David A. Bednar, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, şi invitaţi un cursant să o citească cu glas tare: Rugaţi membrii clasei să asculte descrierea pe care a făcut-o vârstnicul Bednar în ceea ce priveşte responsabilitatea noastră de a împărtăşi Evanghelia.
Imagine
Vârstnicul David A. Bednar
„Ucenicii devotaţi ai lui Isus Hristos au fost şi vor fi mereu misionari curajoşi. Un misionar este un ucenic al lui Hristos care depune mărturie că El este Mântuitorul şi proclamă adevărurile Evangheliei Sale.
Biserica lui Isus Hristos a fost şi va fi mereu o biserică misionară. Fiecare membru al Bisericii Salvatorului a acceptat obligaţia solemnă de a ajuta la îndeplinirea însărcinării divine dată de Domnul apostolilor Săi, aşa cum a fost consemnată în Noul Testament:
«Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezîndu-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin» (Matei 28:19-20).
Sfinţii din zilele din urmă iau în serios responsabilitatea de a propovădui tuturor oamenilor din toate naţiunile despre Domnul Isus Hristos şi Evanghelia Sa restaurată …
Într-adevăr, noi simţim că avem responsabilitatea solemnă de a duce acest mesaj fiecărei naţiuni, fiecărui neam, fiecărei limbi şi fiecărui popor” („Veniţi de vedeţi”, Ensign sau Liahona, nov. 2014, p. 107).
De ce ar trebui ca membrii Bisericii Salvatorului să privească munca misionară ca fiind o obligaţie solemnă?
Expuneţi declaraţia de mai jos a vârstnicului L. Tom Perry, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, şi invitaţi un cursant să o citească cu glas tare. Rugaţi membrii clasei să urmărească cu atenţie şi se mediteze la motivele pentru care ar putea dori să devină mai sârguincioşi în împărtăşirea Evangheliei.
Imagine
Vârstnicul L. Tom Perry
„Evanghelia este centrată pe ispăşirea Domnului şi Salvatorului nostru. Ispăşirea oferă puterea de a şterge păcatele, de a vindeca şi de a garanta viaţa eternă. Toate binecuvântările nepreţuite ale ispăşirii pot fi date numai celor care trăiesc în conformitate cu principiile Evangheliei şi primesc rânduielile acesteia – credinţa în Isus Hristos, pocăinţa, botezul, primirea Duhului Sfânt şi îndurarea pâna la sfârşit. Marele nostru mesaj misionar către lume este că toată omenirea este invitată să fie salvată şi să intre în turma Păstorului cel Bun, chiar Isus Hristos.
Mesajul nostru misionar este întărit de cunoaşterea restaurării. Ştim că Dumnezeu vorbeşte profeţilor Săi în ziua de azi exact aşa cum El a făcut în vechime. Noi ştim, de asemenea, că Evanghelia Sa este administrată prin puterea şi autoritatea preoţiei. Niciun alt mesaj nu are o atât de măreaţă semnificaţie eternă pentru fiecare om care trăieşte azi pe pământ” („Aduceţi suflete la Mine”, Ensign sau Liahona, mai 2009, p. 110-111).
De ce credeţi că fiecare dintre noi ar trebui să devină mai sârguincios în împărtăşirea Evangheliei? (Răspunsurile trebuie să includă: Atunci când împărtăşim Evanghelia altora, le oferim acces la binecuvântările ispăşirii lui Isus Hristos.)
Invitaţi cursanţii să studieze Doctrină şi legăminte 34:5-6, 39:20-23 şi să caute un alt motiv important datorită căruia Domnul ne-a poruncit să împărtăşim mesajul Evangheliei altora. (Cursanţii pot folosi cuvinte diferite, dar ei trebuie să înţeleagă următorul adevăr: Pe măsură ce împărtăşim mesajul Evangheliei altora, îi ajutăm să se pregătească pentru a Doua Venire a lui Isus Hristos.)
În ce mod vă motivează să împărtăşiţi Evanghelia celor care nu sunt membri ai Bisericii faptul că înţelegeţi importanţa eternă a Evangheliei.
Descrieţi o experienţă pe care aţi avut-o în legătură cu împărtăşirea mesajului Evangheliei altora.
Acordaţi-le cursanţilor câteva minute să se gândească şi să scrie lucrurile pe care le pot face pentru a participa la împărtăşirea Evangheliei. De exemplu, ar putea scrie numele unei persoane pe care o cunosc, care nu este momentan un membră a Bisericii, şi să-şi ia angajamentul să împărtăşească Evanghelia acelei persoane. Invitaţi câţiva cursanţi să împărtăşească ceea ce au planificat să facă. Încurajaţi cursanţii să acţioneze asupra oricăror îndemnuri pe care le-au primit şi să se roage în fiecare zi pentru o ocazie de a împărtăşi Evanghelia altora.