Bibliotecă
Lecţia 3 Apariţia Cărţii lui Mormon


Lecţia 3

Apariţia Cărţii lui Mormon

Introducere

Domnul l-a trimis pe îngerul Moroni pentru a-l pregăti pe Joseph Smith să primească şi să traducă Cartea lui Mormon. Sunt cunoscute puţine lucruri despre procesul de traducere. Joseph Smith a spus că traducerea Cărţii lui Mormon a fost făcută prin „harul şi puterea lui Dumnezeu” (prefaţa Cărţii lui Mormon, ediţia 1830). Potrivit legii martorilor (vezi 2 Corinteni 13:1), Domnul a permis câtorva oameni să fie martori ai acestei cronici din vechime. Mărturiile lor întăresc veridicitatea Cărţii lui Mormon pentru întreaga lume.

Lecturi suplimentare

  • Neal A. Maxwell, „By the Gift and Power of God”, Ensign, ian. 1997, p. 36-41.

  • „Book of Mormon Translation”, Gospel Topics, lds.org/topics.

  • „Coming Forth of the Book of Mormon and Restoration of the Priesthood”, capitolul 5 din Church History in the Fulness of Times Student Manual, ediţia a 2-a (manual al Sistemului Educaţional al Bisericii, 2003), p. 52-66.

Sugestii pentru predare

Joseph Smith – Istorie 1:30-35, 42-54

Tradusă prin harul şi puterea lui Dumnezeu

Invitaţi unul sau doi cursanţi să rezume pentru membrii clasei ceea ce îşi amintesc despre vizita facută lui Joseph Smith de către îngerul Moroni în noaptea zilei de 21 septembrie 1823. Dacă este necesar, împărtăşiţi următoarele informaţii:

„În seara zilei de 21 septembrie 1823, Joseph Smith s-a retras în dormitorul din mansarda casei din bârne a familiei sale din Palmyra, New York, dar a rămas treaz după ce toţi ceilalţi din cameră adormiseră, rugându-se cu sinceritate pentru a cunoaşte mai multe despre scopurile lui Dumnezeu în legătură cu el …

Ca răspuns la rugăciunea sa, Joseph a văzut o lumină apărând în camera, care a devenit din ce în ce mai strălucitoare până când camera a fost «mai luminoasă decât ziua în amiaza mare». Un mesager ceresc a apărut la marginea patului său, stând în aer, purtând o mantie de un «alb minunat». (Joseph Smith – Istorie 1:30-31.) Acest mesager a fost Moroni, ultimul profet nefit care, cu secole în urmă, îngropase plăcile pe care era scrisă Cartea lui Mormon şi care deţinea acum cheile acestei cronici sacre (vezi D&L 27:5). El fusese trimis să îi spună lui Joseph că Dumnezeu îi iertase păcatele şi că avea o lucrare mare pe care să o facă el. Ca parte a acestei lucrări, Joseph trebuia să meargă pe un deal din apropiere, unde era depozitată o cronică sacră, scrisă pe plăci de aur. Joseph avea să traducă acea cronică şi să o facă cunoscută lumii.

În ziua următoare, Joseph s-a dus pe dealul unde erau îngropate plăcile pe care era inscripţionată Cartea lui Mormon. Acolo, el l-a întâlnit pe Moroni şi a văzut plăcile, dar i s-a spus că nu le va primi decât după patru ani …

În ziua de 22 septembrie 1827, [soţia lui Joseph, Emma] a mers cu el pe deal şi a aşteptat în apropiere în timp ce Moroni i-a înmânat profetului plăcile (Învăţături ale preşedinţilor Bisericii: Joseph Smith [2007], p. 60-61).

Invitaţi cursanţii să deschidă la pagina de titlu a Cărţii lui Mormon şi să parcurgă repede primul paragraf, căutând informaţii despre modul în care această cronică din vechime va fi scoasă la lumină şi va fi tradusă. După ce cursanţii au citit, rugaţi-i să împărtăşească ce au aflat. (Cursanţii trebuie să identifice următorul adevăr: Cartea lui Mormon a fost tradusă prin harul şi puterea lui Dumnezeu.)

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Joseph Smith – Istorie 1:34-35. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să caute un mod prin care Domnul l-a ajutat pe Joseph Smith să traducă Cartea lui Mormon.

  • Potrivit celor relatate în aceste versete, care este un mod prin care Domnul l-a ajutat pe Joseph Smith în traducerea cronicii din vechime? (Domnul i-a oferit Urimul şi Tumimul pentru traducere.)

Explicaţi că un alt instrument pe care Joseph Smith l-a folosit când a tradus a fost o mică piatră ovală, la care s-a făcut referire uneori ca „piatra văzătorului”, pe care o găsise cu câţiva ani în urmă înainte de a obţine plăcile de aur (vezi Book of Mormon Translation”, Gospel Topics, lds.org/topics). Relatările istorice ne indică faptul că profetul a folosit, uneori, Urimul şi Tumimul, pentru traducere, iar alteori, piatra văzătorului.

Citiţi următoarea afirmaţie cu glas tare, pentru a-i ajuta pe cursanţi să înţeleagă că Domnul a revelat profetului traducerea Cărţii lui Mormon în limba engleza prin intermediul Urimului şi Tumimului şi al pietrei văzătorului:

„Atunci când a fost presat pentru a oferi mai multe detalii despre procesul de traducere, Joseph a răspuns în mod repetat că a fost făcută «prin harul şi puterea lui Dumnezeu» şi, o dată, a adăugat că «nu aveau să fie niciodată dezvăluite lumii detaliile legate de apariţia Cărţii lui Mormon».

Cu toate acestea, scribii şi alţii care au observat procesul de traducere au lăsat numeroase relatări care oferă o înţelegere suplimentară asupra procesului de traducere. Unele relatări indică faptul că Joseph a studiat caracterele de pe plăci. Majoritatea relatărilor vorbesc despre faptul că Joseph a folosit Urimul şi Tumimul (fie tălmăcitoarele, fie piatra văzătorului) şi multe relatări descriu faptul că a folosit o singură piatră. Potrivit acestor relatări, Joseph punea fie tălmăcitoarele, fie piatra văzătorului într-o pălărie în care-şi băga faţa pentru a acoperi lumina care venea din afară şi citea, cu glas tare, cuvintele în limba engleză care apăreau pe acele pietre. Procesul descris în acest mod ne duce cu gândul la un fragment din Cartea lui Mormon care vorbeşte despre faptul că Dumnezeu a pregătit „o piatră, care va străluci cu lumină în întuneric” [Alma 37: 23-24]” („Book of Mormon Translation”, Gospel Topics, lds.org/topics).

Explicaţi că ajutorul Domnului a fost evident, de asemenea, datorită faptului că Joseph Smith a tradus Cartea lui Mormon într-un timp foarte scurt. Expuneţi următoarea declaraţie a vârstnicului Russel M. Nelson, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, şi rugaţi un cursant să o citească cu glas tare:

Imagine
Vârstnicul Russell M. Nelson

„Gândiţi-vă la timpul scurt în care Joseph a tradus Cartea lui Mormon. Muncind din luna aprilie şi până în luna iunie a anului 1828, Joseph a tradus cele 116 pagini pe care Martin Harris le-a pierdut ulterior. Joseph a început să traducă din nou în ziua de marţi, 7 aprilie 1829, avându-l pe Oliver Cowdery drept scrib. Manuscrisul a fost terminat 85 de zile mai târziu, în data de 30 iunie a aceluiaşi an. Bineînţeles, nu toată această perioadă a fost petrecută pentru a munci la traducere… O estimare moderată face ca timpul efectiv în care profetul şi scribii săi au tradus această carte, care conţine 531 de pagini în actuala ediţie, să fie de doar 65 de zile sau mai puţin. (Vezi John W. Welch, Ensign, ian. 1988, p. 46-47.) Aceasta face să rezulte o medie de opt pagini pe zi. Ţineţi cont de acest lucru atunci când traduceţi o carte sau atunci când vă stabiliţi un program pentru a citi Cartea lui Mormon” („A Treasured Testament”, Ensign, iul. 1993, p. 61-62).

  • Care ar fi câteva moduri în care apariţia Cărţii lui Mormon s-a înfăptuit „prin harul şi puterea lui Dumnezeu”?

  • Dacă nu cunoaştem toate detaliile cu privire la apariţia Cărţii lui Mormon, cum putem şti că această carte este adevărată? (Putem să primim o mărturie spirituală despre Cartea lui Mormon fără să cunoaştem toate detaliile legate de traducerea ei.)

  • Ce v-a ajutat să dobândiţi o mărturie despre Cartea lui Mormon?

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarea declaraţie a preşedintelui Gordon B. Hinckley:

Imagine
Preşedintele Gordon B. Hinckley

„Mai întâi, a venit Moroni cu plăcile de pe care a fost tradusă Cartea lui Mormon. Ce moment unic şi extraordinar. Relatarea lui Joseph despre plăcile de aur a fost fantastică. Era greu de crezut şi uşor de contestat. Ar fi putut el să o scrie cu propriile puteri? Oricine poate s-o vadă, s-o atingă, s-o citească. Fiecare încercare de a-i explica originea, alta decât cea dată de el, s-a dovedit a fi nefondată. El nu era prea şcolit; totuşi, într-o perioadă foarte scurtă, el a scos la lumină traducerea care, în forma sa publicată, ajunge la peste 500 de pagini …

De-a lungul tuturor acestor ani, criticii au încercat s-o explice. Au făcut declaraţii împotriva ei. Au ridiculizat-o. Dar, ea le-a supravieţuit lor, tuturor, şi influenţa ei este astăzi mai mare decât în oricare alt moment din istoria ei” („Piatra desprinsă din munte”, Ensign sau Liahona, nov. 2007, p. 85).

  • Ce aţi putea spune cuiva care se străduieşte să creadă în adevărul Carţii lui Mormon pentru a-l ajuta?

Depuneţi mărturie că harul şi puterea lui Dumnezeu au făcut să apară scriptura numită Cartea lui Mormon.

Doctrină şi legăminte 17

Mărturiile celor trei martori şi celor opt martori

Explicaţi că, în timp ce traducea Cartea lui Mormon, Joseph Smith a aflat că Domnul îi va desemna pe alţii să fie martori ai cronicii din vechime (vezi 2 Nefi 27:12-13; Eter 5:2-5). În acea perioadă, Oliver Cowdery, David Whitmer şi Martin Harris şi-au exprimat dorinţa de a fi aceşti martori speciali. Doctrină şi legăminte 17 conţine instrucţiunile date de Domnul acestor bărbaţi.

Rugaţi câţiva cursanţi să citească pe rând, cu glas tare, din Doctrină şi legăminte 17:1-6. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor, căutând ceea ce Domnul le-a spus iarediţilor să facă pentru a putea înainta înspre ţara făgăduită. După ce cursanţii împărtăşesc ceea ce au aflat, adresaţi întrebările:

  • De ce credeţi că aceşti bărbaţi au avut nevoie să arate credinţă, precum profeţii din vechime, înainte ca Domnul să le permită să vadă plăcile?

  • Potrivit celor consemnate în versetele 3-5, ce responsabilitate urmau să aibă aceşti martori după ce aveau să vadă plăcile?

  • Ce responsabilitate avem atunci când Domnul ne oferă o mărturie în ceea ce priveşte veridicitatea Cărţii lui Mormon? (Cursanţii trebuie să identifice un principiu asemănător cu următorul: După ce obţinem o mărturie despre adevăr, avem responsabilitatea de a mărturisi despre ea. [Vezi, de asemenea, D&L 88:81.]) Puteţi sublinia faptul că acest principiu este un exemplu al unui model pe care-l putem găsi în scripturi. „Un model este un plan, un tipar sau un standard care poate fi folosit în mod repetat pentru a face ceva” [David A. Bednar, „A Reservoir of Living Water” (Seară la gura sobei la Universitatea Brigham Young , 4 febr. 2007), p. 5, speeches.byu.edu].)

  • În ce mod a ne depune mărturia despre adevăr este o dovadă a credinţei noastre?

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, relatarea lui Joseph Smith despre experienţa sa cu cei trei martori:

„Martin Harris, David Whitmer, Oliver Cowdery şi cu mine am decis de comun acord să ne retragem în pădure şi să încercăm să obţinem, prin rugăciune umilă şi fierbinte, îndeplinirea promisiunilor… După al doilea eşec, Martin Harris a propus să se îndepărteze de noi, crezând, după cum s-a exprimat el însuşi, că din cauza prezenţei lui nu reuşeam să obţinem ceea ce doream. În consecinţă, s-a retras de lângă noi şi am îngenuncheat din nou şi nu trecuseră mai mult de câteva minute de când am început să ne rugăm, când… un înger [Moroni] stătea în faţa noastră. Ţinea plăcile în mâinile sale… El a întors paginile, una câte una, pentru ca noi să le putem vedea şi să distingem inscripţiile de pe ele în mod clar… Am auzit un glas care venea dinspre lumina de deasupra noastră, spunând: «Aceste plăci au fost revelate prin puterea lui Dumnezeu şi au fost traduse prin puterea lui Dumnezeu. Traducerea lor, pe care aţi văzut-o, este corectă şi Eu vă poruncesc să depuneţi mărturie despre ceea ce vedeţi şi auziţi acum».

În acel moment, i-am lăsat pe David şi pe Oliver şi m-am dus în căutarea lui Martin Harris, pe care l-am găsit la o distanţă considerabilă, rugându-se cu ardoare. Mi-a spus îndată că, totuşi, nu reuşise încă să-L convingă pe Domnul şi mi-a cerut cu sinceritate să mă alătur lui în rugăciune, pentru ca el să poată obţine aceeaşi binecuvântare pe care tocmai o primisem. În consecinţă, ne-am unit în rugăciune şi, în cele din urmă, dorinţele noastre s-au împlinit, deoarece înainte de a termina, aceeaşi viziune s-a deschis în faţa noastră, cel puţin pentru mine s-a deschis din nou, şi eu încă odată am văzut şi am auzit aceleaşi lucruri; în timp ce, în acelaşi moment, Martin Harris a exclamat, aparent într-o stare de bucurie copleşitoare: «De ajuns; este de ajuns pentru mine: ochii mei au văzut; ochii mei au văzut»” (în History of the Church, 1:54-55).

Joseph s-a întors la casa familiei Whitmer şi le-a spus părinţilor săi: „Domnul a permis ca plăcile să fie văzute de alţi trei martori în afară de mine, aceştia au văzut, de asemenea, un înger şi ei trebuie să depună mărturie despre adevărul celor spuse de mine, deoarece acum ei ştiu că eu nu încerc să înşel oamenii şi mă simt ca şi cum aş fi fost eliberat de o povară care era aproape prea grea pentru mine… şi sufletul meu se bucură, pentru că nu voi mai fi în totalitate singur în această lume» (din Lucy Mack Smith, History, 1844-1845, cartea a 8-a, p. 11, josephsmithpapers.org/paperSummarylucy-mack-smith-history-1844-1845).

  • De ce credeţi că s-a bucurat Joseph Smith după ce a avut această experienţă? (Nu mai era singurul martor al plăcilor şi al mesagerului ceresc.)

Explicaţi faptul că altor opt martori li s-a oferit, de asemenea, ocazia de a vedea plăcile.

Invitaţi jumătate dintre membrii clasei să citească „Mărturia a trei martori” şi cealaltă jumătate a membrilor clasei să citească „Mărturia a opt martori”, amândouă găsindu-se în paginile de introducere ale Cărţii lui Mormon. Rugaţi cursanţii să caute elemente importante cu privire la experienţa martorilor. După ce le-aţi acordat suficient timp, invitaţi cursanţii să împărtăşească ce au aflat.

  • În ce mod a fost diferită experienţa celor trei martori faţă de cea a celor opt martori? (Cei trei martori au auzit glasul lui Dumnezeu şi au văzut un înger, dar nu au atins plăcile. Joseph Smith le-a arătat plăcile celor opt martori şi ei au putut să le atingă. Cei opt martori au avut parte de o mărturie mai mult fizică despre realitatea plăcilor iar cei trei martori au avut parte de o experienţă mai spirituală.)

  • De ce credeţi că faptul de a avea mai mulţi martori a fost important pentru apariţia Cărţii lui Mormon?

O parte dintre cursanţi s-ar putea să nu cunoască faptul că fiecare dintre cei trei martori şi unii dintre cei opt martori au părăsit, în cele din urmă, Biserica. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, declaraţia de mai jos a vârstnicului Dallin H. Oaks, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:

Imagine
Vârstnicul Dallin H. Oaks

În pofida tuturor… obiecţiilor posibile, mărturia celor trei martori despre Cartea lui Mormon rămâne în continuare foarte puternică… După cum este bine cunoscut, din cauza neînţelegerilor sau geloziei în care au fost implicaţi alţi conducători ai Bisericii, fiecare dintre cei trei martori a fost excomunicat din Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă după aproximtiv opt ani de la data publicării mărturiei lor… Cu toate acestea, până la sfârşitul vieţii lor… nici unul dintre aceşti martori nu şi-a schimbat în vreun fel mărturia, comparativ cu cea publicată, şi nu a spus ceva care să arunce o umbră de îndoială asupra adevărului ei.

Mai mult, mărturia lor nu este contrazisă de alţi martori. Cineva o poate respinge, dar cum poate explica că trei bărbaţi cu un caracter bun, au rămas uniţi şi stăruitori asupra mărturiei publicate până la sfârşitul vieţii, deşi au avut parte de multă batjocură şi alte dezavantaje? Asemenea Cărţii lui Mormon, nu există o explicaţie mai bună decât cea care este oferită chiar în acea mărturie, declaraţia oferită în mod solemn de oameni buni şi oneşti care au spus ceea ce au văzut” („The Witness: Martin Harris”, Ensign, mai 1999, p. 36).

  • În ce mod credeţi că este întărită mărturia celor trei martori de faptul că nu şi-au negat niciodată mărturia, chiar şi după ce au fost excomunicaţi din Biserică? (Explicaţi faptul că Oliver Cowdery şi Martin Harris au fost botezaţi din nou ulterior.)

Faceţi referire din nou la Doctrină şi legăminte 17:6 şi subliniaţi faptul că acest verset conţine cea mai măreaţă mărturie posibilă despre adevărul Cărţii lui Mormon. Acest verset conţine mărturia lui Dumnezeu Însuşi, oferită cu un jurământ şi un legământ, despre faptul că scriptura numită Cartea lui Mormon este adevărată.

Rugaţi cursanţii să-şi imagineze că mărturia lor despre Cartea lui Mormon ar putea fi adăugată la fiecare exemplar al Cărţii lui Mormon. Invitaţi cursanţii să împărtăşească ceea ce ar include în mărturia sau depoziţia lor.

Invitaţi cursanţii să-şi împărtăşească mărturia despre Cartea lui Mormon cu cineva înainte de următoarea lecţie.

Materiale de citit pentru cursanţi

Tipărește