În ziua în care Biserica a fost organizată, Domnul a promis protecţie spirituală acelora care vor asculta de cuvintele profetului (vezi D&L 21:4-6). La scurt timp după aceea, pentru a-i ajuta pe membrii Bisericii să evite a fi înşelaţi, Domnul a revelat, în continuare, că doar profetul este autorizat să primească revelaţie pentru întreaga Biserică (vezi D&L 28:1-7). Profetul are, de asemnea, autoritatea de a clarifica scripturile. Înţelegerea acestor adevăruri aduce protecţie spirituală suplimentară în aceste zile din urmă.
Ezra Taft Benson, „Fourteen Fundamentals in Following the Prophet” [Adunare de devoţiune desfăşurată în cadrul Universităţii Brigham Young, 26 febr. 1980], speeches.byu.edu; vezi, de asemenea, Tambuli, iunie 1981, p. 1-8.
Întrebaţi cursanţii ce titluri folosim uneori pentru a face referire la preşedintele Bisericii. Scrieţi răspunsurile cursanţilor pe tablă. Apoi, rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină şi legăminte 21:1, în timp ce membrii clasei umăresc în scripturile lor. Enumeraţi titlurile suplimentare pe tablă. Apoi, adresaţi întrebarea:
În ce mod titlurile din acest verset descriu munca preşedintelui Bisericii?
Ajutaţi cursanţii să înţeleagă contextul din Doctrină şi legăminte 21, explicând faptul că revelaţia consemnată în această secţiune a fost primită în ziua în care Biserica a fost organizată. (Notă. Atunci când cursanţii învaţă să înţeleagă contextul unei scripturi, este mult mai probabil ca ei să înţeleagă sensul şi importanţa a ceea ce citesc.) Apoi, adresaţi întrebarea:
De ce ar fi fost important pentru membrii din perioada de început a Bisericii să recunoască diferenţa semnificativă dintre chemarea lui Joseph Smith ca profet şi rolurile îndeplinite de conducătorii altor biserici?
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină şi legăminte 21:4-5 în timp ce membrii clasei urmăreasc în scripturile lor. Apoi, discutaţi următoarele întrebări:
De ce este nevoie uneori de răbdare şi credinţă pentru a asculta de sfatul profetului?
Dacă este necesar, împărtăşiţi cursanţilor următoarea declaraţie a preşedintelui Harold B. Lee (1899-1973).
Imagine
Preşedintele Harold B. Lee
„Trebuie să învăţăm să dăm ascultare cuvintelor şi poruncilor pe care Domnul le va da prin intermediul profetului său… S-ar putea să nu vă placă ceea ce vine din partea autorităţii Bisericii. Ar putea să contrazică concepţiile dumneavoastră politice. Ar putea să contrazică concepţiile dumneavoastră sociale. Ar putea să intervină în viaţa dumneavoastră socială. Dar dacă ascultaţi aceste lucruri, ca şi când ar veni din gura Domnului Însuşi, cu răbdare şi credinţă, promisiunea este că «porţile iadului nu vă vor birui; da, şi Domnul Dumnezeu va dispersa puterile întunericului din faţa voastră şi va clătina cerurile pentru binele vostru şi pentru slava numelui Său» (D&L 21:6)” (Teachings of Presidents of the Church: Harold B. Lee [2000], p. 84).
Dacă sunteţi îndemnaţi de Spirit, explicaţi următoarele lucruri:
În calitate de sfinţi din zilele din urmă, nu trebuie să credem că profeţii sunt oameni perfecţi. Cu toate acestea, Domnul nu le va permite să conducă Biserica pe un drum greşit (vezi Declaraţia oficială – 1, „Fragmente din trei discursuri ale preşedintelui Wilford Woodruff cu privire la Manifest”).
Noi credem în revelaţia continuă şi ne bucurăm de aceasta. Au fost cazuri în istoria Bisericii în care un profet a clarificat sfaturi profetice oferite anterior sau a identificat învăţături sau practici care au fost odată acceptate de către majoritatea oamenilor şi care, ulterior, au trebuit schimbate. De exemplu, în primii ani ai Bisericii, membrii au fost încurajaţi să se adune într-un loc central, precum Kirtland, Ohio, sau ţinutul Jackson, Missouri. Astăzi, membrii Bisericii sunt încurajaţi să se adune în ţăruşii sau în districtele din zona lor.
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină şi legăminte 21:6. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să identifice promisiunile oferite celor care ascultă de cuvintele profetului. Le puteți sugera cursanţilor să marcheze ceea ce vor afla. Apoi, adresaţi întrebarea:
Cum aţi rezuma promisiunile date acelora care ascultă de cuvintele profetului? (Deşi cursanţii pot folosi cuvinte diferite, ei trebuie să înţeleagă următorul principiu: Dacă noi vom da ascultare cuvintelor profetului, vom fi protejaţi împotriva duşmanului. (Puteţi explica faptul că un înţeles al cuvântului clătina este a disloca sau a elibera ceva dintr-un suport sau un recipient. Astfel, o interpretare a versetului 6 poate fi că, atunci când cerurile se clatină «pentru binele [nostru]», revelaţii şi binecuvântări sunt eliberate şi revărsate asupra noastră.)
Expuneţi următoarea declaraţie a preşedintelui Henry B. Eyring, din Prima Preşedinţie, şi invitaţi un cursant să o citească cu glas tare:
Imagine
Preşedintele Henry B. Eyring
„Căutarea drumului către siguranţă în sfatul profeţilor are sens pentru cei care au o credinţă puternică. Când un profet vorbeşte, cei care au puţină credinţă pot gândi că ascultă un bărbat înţelept dând un sfat bun …
Însă alegerea de a nu lua în seamnă sfatul profeţilor schimbă însăşi temelia pe care ne bizuim. Devine mai instabilă. Eşecul de a asculta de sfatul profeţilor slăbeşte puterea noastră de a asculta de sfaturi inspirate în viitor” („Finding Safety in Counsel”, Ensign, mai 1997, p. 25).
De ce «însăşi temelia pe care ne bizuim» devine «mai instabilă» dacă respingem sfatul profeţilor? Ce exemple ne arată că acest lucru este adevărat?
Când aţi fost, voi sau o persoană pe care o cunoaşteţi, binecuvântaţi pentru că aţi dat ascultare sfaturilor profetului în viaţă?
În ce mod se aplică principiul de a da ascultare sfatului profetului în privinţa întrebărilor cu caracter religios, moral şi social ale zilelor noastre?
Încurajaţi cursanţii să mediteze asupra lucrurilor pe care pot să le facă pentru a obţine binecuvântările promise în Doctrină şi legăminte 21:6. Asiguraţi-i că, atunci când, cu sinceritate, dau ascultare cuvintelor profetului, vor primi mari binecuvântări acum şi în eternitate. Explicaţi că, a asculta de sfatul profeţilor, nu presupune că ne supunem în mod orbeşte cuvintelor lor.
Citiţi, cu glas tare, următoarea declaraţie a preşedintelui Harold B.Lee:
Imagine
Preşedintele Harold B. Lee
“În calitate de sfinţi din zilele din urmă, nu este suficient să îi urmăm pe conducătorii noştri şi să acceptăm sfatul lor dar, avem obligaţia mai mare de a obţine pentru noi înşine o mărturie de nezdruncinat în legătură cu rânduirea divină a acestor oameni şi asupra faptului că ceea ce ne-au spus reprezintă voia Tatălui nostru Ceresc” (Teachings: Harold B. Lee, p. 45).
Explicaţi că, la scurt timp după ce Biserica a fost organizată, unii membrii ai Bisericii au fost înşelaţi de eforturile duşmanului de a da îndrumări profetice false. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, introducerea secţiunii 28 din Doctrină şi legăminte, în timp ce membrii clasei urmăresc în scripturile lor (vezi, de asemenea, Jeffrey G. Cannon, „All Things Must Be Done in Order: D&C 28, 43”, Revelations in Context series, 4 apr. 2013, history.lds.org). Apoi, adresaţi întrebarea:
Dacă membrii Bisericii ar fi continuat să creadă în presupusele revelaţii pe care le-a primit Hiram Page, ce probleme ar fi putut apărea?
În ce mod aceste mesaje de la de Domnul clarifică rolul preşedintelui Bisericii? (Cursanţii trebuie să înţeleagă următoarea doctrină: Preşedintele Bisericii deţine cheile pentru a primi revelaţie pentru întreaga Biserică.
Pentru a-i ajuta pe cursanţi să-şi aprofundeze înţelegerea acestei doctrine, rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, următorul context istoric privind Doctrină şi legăminte 43:
În luna februarie a anului 1831, o femeie căreia i se spunea dna. Hubble s-a alăturat sfinţilor din Kirtland, Ohio. Ea susţinea că era o profetesă, că a primit revelaţii pentru Biserică, că ştia faptul că scriptura Cartea lui Mormon este adevărată şi că ea trebuie să devină o învăţătoare în Biserică. Ea a putut să înşele pe unii dintre sfinţi. Joseph Smith şi alţii erau îngrijoraţi de influenţa pe care o avea ea şi de alte revelaţii false din rândul sfinţilor. Profetul a decis să-L întrebe pe Domnul în legătură cu ce era de făcut şi a primit o revelaţie care este consemnată acum în Doctrină şi legăminte 43 (vezi Documents, Volume 1: July 1828 – June 1831, vol. 1 din seria Documente din The Joseph Smith Papers [2013], p. 257).
Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Doctrină şi legăminte 43:1-7 şi să identifice doctrine pe care Domnul le-a prezentat în acea perioadă. Le puteți sugera cursanţilor să marcheze ceea ce vor afla. De asemenea, le puteţi sugera să scrie aceste versete ca referinţe lângă Doctrină şi legăminte 28:2. Subliniaţi că revelaţia care este consemnată în secţiunea 28 a fost dată sfinţilor din New York şi revelaţia consemnată în secţiunea 43 a fost dată sfinţilor din Kirtland. Apoi, adresaţi întrebarea:
În momentul în care a fost dată revelaţia care este consemnată în Doctrină şi legăminte 43, cine a fost desemnat să primească poruncile şi revelaţiile pentru întreaga Biserică?
Ce doctrine putem învăţa din aceste versete? (Cursanţii pot folosi cuvinte diferite, dar trebuie să înţeleagă următoarea doctrină: Există o singură persoană desemnată, pentru o anumită perioadă, pentru a primi revelaţii pentru întreaga Biserică. Aceia care ascultă de preşedintelui Bisericii nu vor fi înşelaţi.)
Puteţi împărtăşi următoarea afirmaţie făcută de vârstnicul L. Tom Perry, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:
Imagine
Vârstnicul L. Tom Perry
„Există ordine în modul în care Domnul revelează dorinţa Sa omenirii. Toţi avem dreptul de a ne ruga Domnului şi de a primi inspiraţie, prin Spiritul Său, pentru cei aflaţi în grija noastră. Părinţii pot primi revelaţie pentru propriile lor familii, un episcop pentru congregaţia de care răspunde şi tot aşa până la Prima Preşedinţie, care poate primi revelaţie pentru întreaga Biserică… Profetul Joseph Smith a declarat:
„«Este contrar ordinii lui Dumnezeu ca orice membru al Bisericii sau oricine altcineva să primească instrucţiuni pentru cei care au autoritate, autoritate mai mare decât au ei» [Învăţături ale preşedinţilor Bisericii: Joseph Smtih (2007), p. 208]” („Noi credem tot ceea ce revelează Dumnezeu”, Ensign sau Liahona, nov. 2003, p. 86).
Cum vă ajută să evitaţi să fiţi înşelaţi cunoaşterea faptului că revelaţia de la Dumnezeu vine întotdeauna prin canalele consacrate ale preoţiei? Cum vă poate aduce pace în viaţa voastră această cunoaştere?
În ce mod păstrează ordine în Biserică modelul pe care Domnul l-a dat în ceea ce priveşte revelaţia?
Explicaţi că, pe măsură ce Biserica a crescut, Domnul l-a îndrumat pe profetul Joseph Smith cum să organizeze preoţia şi i-a oferit indicaţii privind calitatea de membru al Bisericii.
Citiţi, cu glas tare, următoarea declaraţie sau faceţi un rezumat al acesteia:
„Pe măsură ce numărul de membri ai Bisericii a crescut, profetul a continuat să primească revelaţii despre oficiile preoţiei. Conform îndrumărilor oferite de Domnul, Joseph Smith a organizat Prima Preşedinţie, care era alcătuită din el, în calitate de preşedinte, şi din Sidney Rigdon şi Frederick G. Williams, în calitate de consilieri ai săi. A organizat, de asemenea, Cvorumul celor Doisprezece Apostoli şi Primul Cvorum al celor Şaptezeci. A chemat şi rânduit episcopi şi pe consilierii lor, înalţi preoţi, patriarhi, înalţi consilieri, membrii ai Cvorumurilor celor Şaptezeci şi vârstnici. A organizat primii ţăruşi ai Bisericii” (Our Heritage: A Brief History of The Church of Jesus Christ of Latter-day Saints [1996], p. 26).
Explicaţi că Prima Preşedinţie deţine o poziţie unică în Biserică. Invitaţi cursanţii să citească Doctrină şi legăminte 90:1-6 şi să identifice îndatoriri specifice ale Primei Preşedinţii. (Prima Preşedinţie «[deţine] cheile împărăţiei» [versetul 2] şi este mijlocul prin care «oracolele vor fi date» Bisericii [versetul 4]). În timp ce cursanţii răspund, aţi putea să explicaţi faptul că acest cuvânt, «oracole», se referă la revelaţiile oferite de Dumnezeu prin intermediul profeţilor Săi.
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, declaraţia de mai jos a vârstnicului D. Todd Christofferson, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli. Rugaţi membrii clasei să caute două modalităţi diferite prin care doctrina este stabilită în Biserică.
Imagine
Vârstnicul D. Todd Christofferson
„În anul 1954, preşedintele J. Reuben Clark Jr., pe atunci consilier în Prima Preşedinţie, a explicat felul în care se face cunoscută doctrina în Biserică şi rolul vital al preşedintelui Bisericii. Vorbind despre membrii Primei Preşedinţii şi Cvorumului celor Doisprezece Apostoli, el a afirmat: «[Noi] ar trebui să [ţinem] minte că unora dintre autorităţile generale li s-a dat o chemare specială; ei au un dar aparte; ei sunt susţinuţi ca profeţi, văzători şi revelatori, fapt care le conferă o binecuvântare spirituală specială cu privire la învăţăturile pe care le transmit oamenilor. Ei au dreptul, puterea şi autoritatea să declare gândul şi voinţa lui Dumnezeu către poporul Său, supunându-se puterii şi autorităţii depline ale preşedintelui Bisericii …»
Preşedintele Bisericii poate anunţa sau interpreta doctrine care au la bază revelaţie primită de el (vezi, de exemplu, D&L 138). Interpretarea doctrinară poate fi transmisă, de asemenea, prin consiliul unit al Primei Preşedinţii şi Cvorumului celor Doisprezece Apostoli (vezi, de exemplu, Declaraţia Oficială 2)” („Doctrina lui Hristos”, Ensign sau Liahona, mai 2012, p. 86-88).
De ce este important să ne amintim cine are autoritatea să declare «gândul şi voinţa lui Dumnezeu» către lume?
Încheiaţi lecţia rugându-i pe cursanţi să se gândească la lucrurile pe care le-au învăţat din mesajele profeţilor şi apostolilor în viaţă. Invitaţi cursanţii să-şi împărtăşească mărturia despre modul în care aceste mesaje i-au binecuvântat.