Pe parcursul secolului 20, pe măsură ce munca misionară s-a răspândit pe tot pământul, conducătorii Bisericii s-au rugat pentru îndrumare cu privire la restricţiile legate de rânduirea la preoţie şi la rânduielile templului pentru membrii Bisericii cu origini africane. O revelaţie hotărâtoare i-a fost dată lui Spencer W. Kimball, preşedintele Bisericii, iar consilierii săi din Prima Preşedinţie şi membrii Cvorumului celor Doisprezece Apostoli au primit confirmarea acestui lucru în Templul Salt Lake, la data de 1 iunie 1978. Participând la această lecţie, cursanţii vor obţine o înţelegere mai bună a modului în care să răspundă la întrebările despre Evanghelie cu credinţă şi vor învăţa, de asemenea, despre circumstanţele şi adevărurile ce privesc această revelaţie hotărâtoare.
Lecturi suplimentare
Gordon B. Hinckley, „Priesthood Restoration”, Ensign, oct. 1988, p. 69-72.
„Race and the Priesthood”, Gospel Topics, lds.org/topics.
Să răspundem la întrebările despre Evanghelie cu credinţă
Prezentaţi membrilor clasei următorul scenariu:
Într-o zi, după terminarea orelor de curs, Scott a fost abordat de un alt membru al Bisericii care avea câteva întrebări despre doctrina Bisericii care îl preocupau de curând. Scott a simţit că putea să-l ajute întrucâtva pe prietenul său, însă, după aceea s-a gândit ce ar fi putut să facă diferit data viitoare când un membru al Bisericii, aflat într-o situaţia similară, l-ar fi abordat.
Rugaţi cursanţii să spună ce au făcut atunci când au fost abordaţi de membri ai Bisericii care aveau întrebări sincere despre Biserică sau doctrina ei.
Expuneţi şi citiţi următoarea declaraţie a preşedintelui Dieter F. Uchtdorf, din Prima Preşedinţie:
Imagine
Preşedintele Dieter F. Uchtdorf
„Întrebarea este locul de origine al mărturiei. Unii se pot simţi jenaţi sau nedemni deoarece au întrebări serioase despre Evanghelie, dar ei nu trebuie să se simtă astfel. Să pui întrebări nu este un semn de slăbiciune; este un precursor al creşterii.
Dumnezeu ne porunceşte să căutăm răspunsuri la întrebările noastre şi cere numai ca noi să căutăm «cu inima sinceră, cu intenţie adevărată, având credinţă în Hristos» [Moroni 10:4]. Când facem astfel, adevărul tuturor lucrurilor ne poate fi arătat «prin puterea Duhului Sfânt» [Moroni 10:5].
Nu vă temeţi! Puneţi întrebări! Fiţi curioşi, dar nu vă îndoiţi! Ţineţi-vă întotdeauna strâns de credinţă şi de lumina pe care aţi primit-o deja” („Reflexia din apă” [seară la gura sobei pentru tinerii adulţi, organizată de Sistemul Educaţional al Bisericii, 1 nov. 2009], ldschurchnewsarchive.com).
Ce ne-a învăţat preşedintele Uchtdorf care ar putea ajuta pe cineva care are întrebări de natură doctrinară, istorică sau socială despre Biserică? (Ajutaţi cursanţii să înţeleagă următorul principiu: Dacă dovedim credinţă în Isus Hristos, atunci putem să primim răspunsuri de la Tatăl Ceresc la întrebările noastre sincere.)
Explicaţi faptul că una dintre probleme de natură istorică, despre care unii dintre membrii au întrebări, provine dintr-o regulă a Bisericii care a fost instituită începând cu mijlocul anilor 1800 şi până în anul 1978, care limita accesul la rânduiala preoţiei pentru bărbaţii de culoare de origine africană. Nu permitea, de asemenea, ca femeile şi bărbaţii de culoare să participe la rânduielile înzestrării şi pecetluirii făcute în temple. Rugaţi un cursant să citească următoarea declaraţie, cu glas tare, care reprezintă un fragment din introducerea la Declaraţia oficială – 2 (care se găseşte în Doctrină şi legăminte). Rugaţi cursanţii să se gândească la modul în care această informaţie îi poate ajuta pe cei care au nelămuriri în legătură cu această problemă de natură istorică.
„Cartea lui Mormon ne învaţă că «toţi sunt egali în faţa lui Dumnezeu», «negri şi albi, sclavi şi liberi, bărbaţi şi femei» (2 Nefi 26:33). De-a lungul istoriei Bisericii, oamenii de toate rasele şi etniile din multe ţări au fost botezaţi şi au trăit în calitate de membri credincioşi ai Bisericii. În timpul vieţii lui Joseph Smith, câţiva membri ai Bisericii, bărbaţi de culoare, au fost rânduiţi la preoţie. La începutul istoriei sale, conducătorii Bisericii au încetat să mai confere preoţia bărbaţilor de culoare de origine africană. Înregistrările Bisericii nu oferă informaţii clare despre originea acestei practici” (introducerea la Declaraţia oficială – 2).
Ce adevăruri importante conţine această declaraţie pentru cei care se confruntă cu această problemă?
Subliniaţi fraza care afirmă: „Înregistrările Bisericii nu oferă informaţii clare despre originea acestei practici”. Deşi unii oameni ar putea sugera motive pentru care bărbaţii de origine africană nu au fost rânduiţi la preoţie pentru o perioadă, acele motive s-ar putea să nu fie corecte. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, declaraţia de mai jos a vârstnicului Dallin H. Oaks, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:
Imagine
Vârstnicul Dallin H. Oaks
„Dacă veţi citi scripturile cu această întrebare în minte: «De ce a poruncit Domnul acest lucru sau acel lucru», veţi descoperi că în mai puţin de una dintre o sută de porunci a fost oferit un motiv anume. Nu este ceva obişnuit ca Domnul să ofere motive. Noi, [muritorii], putem face o asociere între un motiv şi o revelaţie. Putem face o asociere între un motiv şi o poruncă. Când facem acest lucru, suntem pe cont propriu. Unii oameni au oferit motive pentru revelaţia despre care vorbim aici [rasa şi preoţia] şi s-a dovedit că s-au înşelat foarte tare …
Haideţi să nu facem aceeaşi greşeală care s-a făcut în trecut, aici şi în alte aspecte, încercând să asociem motive unei revelaţii. Motivele se dovedesc, într-o mare măsură, a fi elaborate de om” (Life’s Lessons Learned [2011], p. 68-69).
De ce este înţelept să evităm speculaţiile cu privire la motivele pentru care persoanelor de origine africană nu le-a fost conferită preoţia sau accesul la rânduielile templului înainte de anul 1978? (Omul se pronunţă având o perspectivă limitată iar Dumnezeu nu ne-a spus motivele.)
Subliniaţi faptul că astăzi Biserica dezminte teoriile formulate în trecut despre această problemă: pielea neagră reprezintă un semn al blestemului sau dezaprobării divine; pielea neagră se datorează unor acţiuni nedrepte din lumea premuritoare; căsătoriile între rase reprezintă un păcat sau faptul că oamenii de culoare sau de oricare altă rasă sau etnie sunt inferiori în orice fel celorlalţi. În zilele noastre, conducătorii Bisericii condamnă, fără echivoc, orice formă de rasism, din trecut şi din prezent. (Vezi „Race and the Priesthood”, Gospel Topics, lds.org/topics.)
În ce mod îi poate ajuta pe oameni credinţa în Isus Hristos pentru a răspunde la întrebările ce privesc restricţia la preoţie care a existat înainte de anul 1978?
Preoţia şi binecuvântările templului au fost oferite fiecărui membru demn al Bisericii
Explicaţi că, până în anul 1978, mii de oameni cu origini africane, din diferite naţiuni, au ajuns la cunoaşterea adevărului Evangheliei restaurate. Conducătorii Bisericii din oraşul Salt Lake au primit o mulţime de scrisori de la convertiţi nebotezaţi din Nigeria şi Ghana care cereau să le fie trimişi misionari în Africa. Ani la rândul, conducătorii Bisericii s-au gândit la această problemă, rugându-se, dar au simţit că nu sosise încă timpul pentru a trimite misionari în Africa. În Brazilia, membri credincioşi de culoare au ajutat la construirea Templului Sao Paulo, care a fost anunţat în anul 1975, chiar dacă ştiau că nu vor putea să intre în templu.
Informaţi cursanţii că Declaraţia oficială – 2 conţine anunţul oficial al unei revelaţii primită de preşedintele Spencer W. Kimball, consilierii săi din Prima Preşedinţie şi zece membrii ai Cvorumului celor Doisprezece Apostoli. Revelaţia a fost primită la data de 1 iunie 1978. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, primul paragraf de sub expresia „Dragi fraţi”. Rugaţi membrii clasei să urmărească şi să afle la ce au spus conducătorii Bisericii că au fost martori.
La ce au fost conducătorii Bisericii martori pe întreg pământul?
Ce inspiraţie au primit conducătorii Bisericii pe măsură ce erau martori la expansiunea lucrării Domnului?
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, următorul paragraf, care începe cu expresia „Conştienţi de promisiunile”. Invitaţi membrii clasei să afle cum au acţionat conducătorii Bisericii cu privire la dorinţele lor inspirate. Adresaţi întrebările:
În ce mod au acţionat preşedintele Spencer W. Kimball şi alţi conducători ai Bisericii cu privire la dorinţele lor inspirate?
Potrivit primelor trei rânduri ale acestui paragraf, ce ştiau conducătorii Bisericii despre restricţia legată de preoţie? (Ei ştiau că, la un moment dat, toţi bărbaţii demni urmau să aibă ocazia de a primi preoţia.)
Explicaţi că, timp de mulţi ani înainte de anul 1978, membrii Primei Preşedinţie şi cei ai Cvorumului celor Doisprezece Apostoli au discutat şi s-au rugat în legătură cu restricţia legată de preoţie. Expuneţi următoarea declaraţie a preşedintelui Spencer W. Kimball (1895-1985) şi rugaţi un cursant să o citească cu glas tare:
Imagine
Preşedintele Spencer W. Kimball
„Zi după zi am mers singur, cu mare seriozitate şi solemnitate, în camerele de sus ale templului, şi acolo mi-am oferit sufletul şi eforturile pentru ca munca să înainteze. Doream să fac ceea ce El dorea să fac. Am vorbit cu El despre acest lucru şi i-am spus: «Doamne, doresc doar ceea ce este drept. Nu facem niciun fel de planuri pentru că dorim să impresionăm. Dorim doar ceea ce Tu doreşti şi dorim aceasta atunci când Tu o doreşti şi nu înainte»” (Teachings of Presidents of the Church: Spencer W. Kimball [2006], p. 238).
Ce ne învaţă cuvintele preşedintelui Kimball despre modul în care profeţii caută să primească revelaţie? (După ce cursanţii răspund, scrieţi, pe tablă, următorul adevăr: Profeţii caută îndrumarea Domnului pentru a conduce Biserica.)
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarele două paragrafe din Declaraţia oficială – 2, începând cu „El a auzit rugăciunile noastre”. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturi şi să afle ce răspuns a oferit Domnul la rugăciunile preşedintelui Kimball, consilierilor săi din Prima Preşedinţie şi membrilor Cvorumului celor Doisprezece Apostoli.
Care a fost răspunsul Domnului la rugăciunile profetului Său? (Subliniaţi mesajul Domnului din această revelaţie: Binecuvântările Evangheliei lui Isus Hristos sunt disponibile tuturor copiilor Tatălui Ceresc.)
Pentru a ajuta cursanţii să înţeleagă cum a fost primită revelaţia consemnată în Declaraţia oficială – 2, împărtăşiţi următoarea declaraţie a preşedintelui Gordon B. Hinckley (1910-2008), care a fost prezent în templu în ziua în care revelaţia a fost primită:
Imagine
Preşedintele Gordon B. Hinckley
„În încăpere a fost o atmosferă sfântă şi sacră. Pentru mine, a fost ca şi cum o cale directă s-a deschis între tronul ceresc şi profetul lui Dumnezeu, care îngenunchease şi se ruga împreună cu fraţii săi. Spiritul lui Dumnezeu a fost acolo. Şi prin puterea Duhului Sfânt, profetul a primit atunci o asigurare că lucrul pentru care s-a rugat era corect, că timpul sosise şi că, acum, binecuvântările minunate ale preoţiei trebuiau să fie acordate bărbaţilor demni de peste tot, indiferent de descendenţa lor …
Noi toţi am ştiut că sosise timpul pentru o schimbare şi că decizia venise din ceruri. Răspunsul a fost clar. A fost o unitate perfectă printre noi cu privire la expeprienţa şi înţelegerea noastră” („Priesthood Restoration”, Ensign, oct. 1988, p. 70).
Explicaţi că, imediat după ce a fost primită revelaţia care anula restricţia legată de preoţie, au fost trimişi misionari în Africa. De atunci, pe acest continent au fost construite temple şi sute de mii de oameni de acolo au primit rânduielile Evangheliei, atât pentru ei înşişi, cât şi pentru strămoşii lor decedaţi. (Vezi, de exemplu, „Mormons in Africa: A Bright Land of Hope”, mormonnewsroom.org; „Emerging with Faith in Africa”, părţile 1-3, lds.org/prophets-and-apostles/unto-all-the-world.)
Expuneţi următoarea declaraţie a vârstnicului Russell M. Nelson, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, şi rugaţi un cursant să o citească cu glas tare:
Imagine
Vârstnicul Russell M. Nelson
„Pe fiecare continent şi de-a lungul insulelor mării, cei credincioşi sunt adunaţi în Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă. Diferenţele în ceea ce privesc cultura, limba, sexul şi trăsăturile feţei devin nesemnificative pe măsură ce membrii se pierd pe sine în slujirea Salvatorului lor iubit. Declaraţia lui Pavel este împlinită: «Toţi care aţi fost botezaţi pentru Hristos v-aţi îmbrăcat cu Hristos.
Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus» [Galateni 3:27-28].
Doar înţelegerea calităţii de Părinte a lui Dumnezeu poate oferi o apreciere deplină a frăţiei dintre oameni. Această înţelegere inspiră dorinţa de a construi poduri de cooperare în loc de ziduri care despart” („Teach Us Tolerance and Love”, Ensign, mai 1994, p. 70).
În ce mod ne pregăteşte Evanghelia pentru a fi uniţi cu oameni care provin din medii diferite?
Ce exemple aţi văzut de membri ai Bisericii care provin din medii diferite, dar care au crescut împreună în unitatea şi cooperare?
În încheiere, rugaţi cursanţii să se gândească la modul în care ar răspunde dacă ar fi întrebaţi de ce Biserica nu a rânduit la preoţie, pentru o vreme, bărbaţi de origine africană. Afirmaţi că este potrivit să explicăm altora că nu ştim de ce a fost pusă în practică această restricţie legată de preoţie şi că ar trebui să depunem mărturie despre adevărurile pe care le cunoaştem.