Lecţia 19 Doctrina despre căsătoria eternă şi familie
Lecţia 19
Doctrina despre căsătoria eternă şi familie
Introducere
Evanghelia lui Isus Hristos subliniază doctrina conform căreia căsătoria şi familia sunt rânduite de Dumnezeu. Profetul Joseph Smith ne-a învăţat că un bărbat şi o femeie căsătoriţi pot continua relaţia de soţ şi soţie după înviere. Revelaţia dată de Domnul explică faptul că „noul şi nepieritorul legământ al căsătoriei” (D&L 131:2) este necesar pentru a putea primi exaltarea. Această lecţie va clarifica pentru cursanţi faptul că, pentru ca o căsătorie să dureze pentru eternitate, un cuplu trebuie să fie pecetluit de cineva care deţine chei ale preoţiei şi, apoi, trebuie să trăiască în neprihănire.
Lecturi suplimentare
Russell M. Nelson, „Căsătoria celestă”, Ensign sau Liahona, nov. 2008, p. 92-95.
David A. Bednar, „Marriage Is Essential to His Eternal Plan”, Ensign, iunie 2006, p. 82-87.
Joshua J. Perkey, „Why Temple Marriage?” New Era, aug. 2013, p. 30-32).
Notă. În timp ce predaţi această lecţie, fiţi conştienţi de faptul că puteţi avea cursanţi care au probleme în familiile lor sau care au avut parte de experienţe legate de căsătorie şi de faptul de a avea copii care le-au frânt inimile sau le-au provocat durere. Aveţi în vedere nevoile acestor cursanţi atunci când pregătiţi şi predaţi lecţia.
Spuneţi cursanţilor că Leman Copley s-a alăturat Bisericii în anul 1831 în Kirtland, Ohio. El fusese un membru al United Society of Believers in Christ’s Second Appearing (Societatea unită a celor care cred în a doua apariţie a lui Hristos), care erau numiţi, în mod obişnuit, shakeri, datorită modului în care preaslăveau, mod care implica scuturarea trupurilor lor în timp ce cântau, dansau şi băteau din palme acompaniaţi de muzică. Cu toate că Leman Copley credea în Evanghelie, credea, de asemenea, în unele dintre învăţăturile shakerilor. El l-a vizitat pe Joseph Smith şi un rezultat al acelei vizite a fost revelaţia oferită de Domnul lui Joseph la data de 18 mai 1831 şi consemnată acum în Doctrină şi legăminte. (În ediţiile mai vechi ale cărţii Doctrină şi legăminte, introducerea secţiunii indică luna martie a anului 1831 drept momentul în care acestă revelaţie a fost primită.) Istoricii au stabilit că data de 7 mai 1831 este una mai exactă.
Shakerii respingeau căsătoria şi credeau în viaţa celibatară totală (abţinerea de la relaţiile sexuale). Domnul a corectat această doctrină falsă în cadrul revelaţiei şi le-a poruncit lui Leman Copley şi altora să propovăduiască Evanghelia shakerilor.
Rugaţi cursanţii să citească Doctrină şi legăminte 49:15-17 pentru a afla ce a spus Domnul în legătură cu importanţa căsătoriei şi a familiei. Adresaţi întrebările:
Potrivit acestor versete, ce ne învaţă Domnul despre căsătorie? (Cursanţii trebuie să înţeleagă următorul adevăr: Căsătoria dintre un bărbat şi o femeie este rânduită de Dumnezeu.)
Ce credeţi că înseamnă faptul că instituţia căsătoriei este rânduită de Dumnezeu „pentru ca pământul să poată răspunde scopului pentru care a fost creat”? (Răspunsurile cursanţilor trebuie să includă următorul adevăr: Soţilor şi soţiilor le este poruncit să aibă copii. Pământul a fost creat pentru a asigura un loc în care copiii lui Dumnezeu pot trăi ca familii.)
În ce mod ne poate ajuta înţelegerea adevărurilor propovăduite în aceste versete să explicăm învăţăturile Bisericii privind căsătoria?
Explicaţi că, în anii ce au urmat, înţelegerea sfinţilor privind importanţa doctrinei despre căsătoria eternă şi familie a crescut în mod substanţial. În data de 16 mai 1843, Joseph Smith a călătorit la Ramus, Illinois. În timp ce stătea în casa lui Beniamin şi a Melissei Johnson, profetul i-a învăţat despre căsătoria eternă. Unele dintre instrucţiunile profetului oferite la Ramus sunt consemnate în Doctrină şi legăminte 131. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină şi legăminte 131:1-4 şi, apoi, adresaţi întrebarea:
Ce trebuie să facem pentru a obţine cel mai înalt grad din împărăţia celestială? (Cursanţii trebuie să înţeleagă următoarea doctrină: Pentru a obţine exaltarea în cel mai înalt grad de glorie din împărăţia celestială, trebuie să intrăm în noul şi nepieritorul legământ al căsătoriei. Explicaţi că, în acest context, termenul nou înseamnă că acest legământ a fost restaurat din nou în dispensaţia noastră. Termenul nepieritorul înseamnă că acest legământ a existat din totdeauna şi va dăinui de-a lungul eternităţii. Le puteţi sugera cursanţilor să scrie aceste definiţii pe marginea scripturilor lor.)
Cum intră un bărbat şi o femeie în acest „nou şi nepieritor legământ al căsătorie” în zilele noastre?
Subliniaţi faptul că un bărbat şi o femeie pot intra în acest nou şi nepieritor legământ al căsătoriei doar în templele sfinte. Persoanele care se căsătoresc în afara templului pot să includă expresii precum „căsătoriţi pentru timp şi eternitate” în cadrul jurămintelor lor de căsătorie, însă Dumnezeu nu va onora aceste căsătorii în eternitate.
Expuneţi declaraţia de mai jos a vârstnicului Russell M. Nelson, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, şi invitaţi un cursant să o citească cu glas tare: Încurajaţi cursanţii să caute ceea ce vârstnicul Nelson ne-a învăţat despre motivele pentru care căsătoria eternă este atât de importantă:
Imagine
Vârstnicul Russell M. Nelson
„Subiectul căsătoriei este dezbătut peste tot în lume, unde există aranjamente diferite privind convieţuirea conjugală. Scopul discursului meu despre acest subiect este de a declara, în calitate de apostol al Domnului, sacralitatea căsătoriei dintre un bărbat şi o femeie – căsătoria fiind rânduită de Dumnezeu. De asemnea, susţin excelenţa morală a unei căsătorii în templu. Acesta este cel mai înalt şi mai durabil model de căsătorie pe care Creatorul îl poate oferi copiilor Săi.
În timp ce salvarea este o problemă personală, exaltarea este o problemă de familie …
Pentru a ne califica pentru viaţa eternă, trebuie să facem un legământ etern şi nepieritor cu Tatăl nostru Ceresc [vezi D&L 132:19]. Aceasta înseamnă că o căsătorie în templu are loc nu doar între bărbat şi femeie; ea este un parteneriat cu Dumnezeu [vezi Matei 19:6]” („Căsătoria celestă”, Ensign sau Liahona, nov. 2008, 92-93).
Ce credeţi că înseamnă această frază: „În timp ce salvarea este o problemă personală, exaltarea este o problemă de familie”?
Ce înseamnă să îmbrăţişezi „un parteneriat cu Dumnezeu” în cadrul unei căsătorii eterne? De ce credeţi că a avea un parteneriat cu Dumnezeu în cadrul unei căsătorii este important? (Doar în cadrul unei căsătorii o persoană face un legământ cu o altă persoană şi cu Dumnezeu. Toate celelalte rânduieli ale Evangheliei se realizează între o persoană şi Dumnezeu.)
Cum poate doctrina restaurată despre căsătoria eternă şi familie să ajute o persoană să aibă dorinţa de a clădi o căsnicie plină de dragoste care să dureze?
Vârstnicul Parley P. Pratt (1807-1857), din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a explicat efectul pe care l-a avut asupra lui cunoaşterea acestei doctrine restaurate. Invitaţi un cursant să citească următoarele:
Imagine
Vârstnicul Parley P. Pratt
„De la [Joseph Smith] am învăţat că soţia inimii mele poate să-mi fie asigurată pentru timp şi toată eternitatea… De la el am învăţat că trebuie să cultivăm aceste sentimente de afecţiune şi să le mărim în toată eternitatea; în timp, rezultatul uniunii noastre fără de sfârşit vor fi urmaşi la fel de numeroşi ca stelele de pe cer sau ca nisipul de pe malul mării… Am iubit înainte, dar nu am ştiut de ce. Însă acum am iubit – cu puritate – cu intensitatea unui sentiment înălţător, care te exaltează” (Autobiografia lui Parley P. Pratt, redactată de Parley P. Pratt Jr. [1938], p. 297-298).
Înainte de a continua lecţia, ar fi bine să discutaţi, pe scurt, următoarele:
„Unii membri ai Bisericii rămân, fără vina lor, necăsătoriţi, chiar dacă vor să se căsătorească. Dacă vă aflaţi în această situaţie, fiţi siguri că «toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu» (Romani 8:28). Dacă rămâneţi demni, într-o zi, în această viaţă sau în cealaltă, veţi primi toate binecuvântările unei relaţii eterne de familie” (Fideli credinţei: referinţe pentru Evanghelie [2004], p. 39).
Căsătoria celestială este esențială pentru exaltare
Explicaţi că, la aproximativ două luni după ce Joseph Smith a oferit instrucţiunile consemnate în Doctrină şi legăminte 131, el a primit revelaţia care este consemnată acum în Doctrină şi legăminte 132. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, introducerea secţiunii Doctrină şi legăminte 132. Explicaţi că tema referitoare la căsătoria pluralistă va fi discutată în lecţia următoare. Invitaţi un alt cursant să citească, cu glas tare, Doctrină şi legăminte 132:3-6. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să identifice cuvinte şi expresii care ne arată importanţa de a intra în noul şi nepieritorul legământ al căsătoriei. Discutaţi următoarele întrebări:
Ce cuvinte şi expresii din aceste versete clarifică importanţa căsătoriei eterne?
Care sunt consecinţele respingerii acestei doctrine? (Explicaţi că termenul condamnat înseamnă că o persoană este oprită din progresul ei etern.)
Notă. Acordaţi câteva minute pentru a sublinia pentru cursanţi importanţa abilităţii privind studiul scripturilor de a observa cuvinte şi expresii cheie, abilitate pe care tocmai au pus-o în practică în cazul versetelor Doctrină şi legăminte 132:3-6. Este important să observaţi şi să înţelegeţi cuvinte şi expresii cheie atunci când studiaţi scripturile. În cazul versetelor 3-6, este important să înţelegem următoarele expresii: „să primeşti şi să te supui”, „trebuie să i se supună”, „dacă nu trăieşti potrivit acestui legământ, atunci eşti condamnat”, „nimeni nu poate să respingă”, „trebuie să trăiască şi va trăi legea”. Unele dintre aceste expresii reprezintă, de asemenea, exemple de asocieri între idei din scripturi. Asocierile indică o relaţie sau legătură între idei. De exemplu, versetul 3 indică legătura între ideea de pregătire, cea de supunere şi cea de primire.
Rugaţi cursanţii să citească, în gând, Doctrină şi legăminte 132:7-8 şi să caute condiţiile legii Domnului care fac posibil ca un soţ şi o soţie să trăiască în calitate de cuplu căsătorit după această viaţă.
Potrivit acestor versete, ce condiţii sunt necesare pentru ca o căsătorie să fie eternă? (În timp ce cursanţii răspund, scrieţi, pe tablă, următorul adevăr: Atunci când un legământ este făcut prin autoritatea corespunzătoare a preoţiei şi este pecetluit de Spiritul Sfânt al făgăduinţei, acesta va dura pentru totdeauna.)
Împărtăşiţi următoarea definiţie a Spiritului Sfânt al făgăduinţei: „Duhul Sfânt este Spiritul Sfânt al făgăduinţei (Faptele apostolilor 2:33). El confirmă ca fiind acceptate de Dumnezeu faptele drepte, rânduielile şi legămintele oamenilor. Spiritul Sfânt al făgăduinţei mărturiseşte Tatălui că rânduielile necesare salvării au fost îndeplinite cum se cuvine şi că au fost ţinute legămintele care le însoţesc” (Ghid pentru scripturi, „Spiritul Sfânt al făgăduinţei”, scriptures.lds.org).
Pentru a-i ajuta pe cursanţi să aibă o înţelegere mai bună a acestui principiu, expuneţi următoarea declaraţie a vârstnicului Bruce R. McConkie (1915-1985), din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:
Imagine
Vârstnicul Bruce R. McConkie
„A pecetlui înseamnă a ratifica, a îndreptăţi sau a aproba. Prin urmare, o faptă care este pecetluită de Spiritul Sfânt al făgăduinţei este una care este ratificată de Duhul Sfânt, este una care este aprobată de Domnul; şi persoana care a luat asupra sa anumite obligaţii este îndreptăţită de Spirit în ceea ce a înfăptuit. Ratificarea peceţii de aprobare este acordată unei fapte doar dacă cei care intră în legământ sunt demni, datorită neprihănirii personale, pentru a primi aprobarea divină” (Mormon Doctrine, a 2-a ediţie [1966], p. 361-362).
Domnul a continuat să arate care sunt condiţiile necesare şi care sunt binecuvântările căsătoriei eterne, aşa cum este consemnat în Doctrină şi legăminte 132:19-21. Desemnaţi cursanţilor să studieze, în echipe de câte doi, acest fragment. Rugaţi echipele să facă două liste: (1) condiţii pentru ca o căsătorie să fie eternă şi (2) binecuvântări care sunt primite atunci când aceste condiţii sunt îndeplinite. Când sunt completate, listele pot include următoarele lucruri:
Condiţii pentru ca o căsătorie să fie eternă
Căsătoria trebuie să fie oficiată potrivit legii Domnului şi a „noului şi nepieritorului legământ”.
Căsătoria trebuie să fie pecetluită de Spiritul Sfânt al făgăduinţei.
Căsătoria trebuie să fie oficiată de cineva care deţine cheile preoţiei.
Cuplul căsătorit trebuie să rămână în legământul lui Dumnezeu.
Binecuvântări care vor fi primite
Cuplul căsătorit va învia la prima înviere.
Cuplul căsătorit va moşteni tronuri, împărăţii, principate, puteri, stăpâniri, toate înălţimile şi adâncimile.
Căsătoria va rămâne valabilă în întregime după moarte.
Cuplul căsătorit va trece de îngeri.
Cuplul căsătorit va fi exaltat şi va avea slavă în toate lucrurile.
Cuplul căsătorit va avea o „continuare a seminţiei în vecii vecilor” (familia şi urmaşii lor vor continua de-a lungul eternităţii; ei vor avea parte de un progres etern).
Cuplul căsătorit vor fi dumnezei şi nu vor avea sfârşit.
Cuplul căsătorit va fi deasupra tuturor lucrurilor şi va avea toată puterea şi toate lucrurile vor fi supuse lor.
Discutaţi următoarele întrebări pentru a-i ajuta pe cursanţi să aibă o înţelegere mai bună a condiţiilor necesare căsătoriei eterne şi a binecuvântărilor promise:
Ce credeţi că înseamnă să „trăiască” în legământul căsătoriei? (Explicaţi faptul că un înţeles al cuvântului să rămână este să păstreze sau să continue. Înseamnă, de asemnea, să trăiască potrivit acelui legământ.)
De ce faptul de a fi pecetluit în templu nu este suficient pentru a avea o căsătorie eternă?
Ce gânduri şi sentimente aveţi în timp ce vă gândiţi la ceea ce Tatăl Ceresc vă promite?
Expuneţi următoarea declaraţie a vârstnicului Russell M. Nelson, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:
Imagine
Vârstnicul Russell M. Nelson
„Căsătoria celestă este o parte importantă a pregătirii pentru viaţa eternă. Este nevoie ca cineva să fie căsătorit cu persoana potrivită, în locul potrivit, prin autoritatea potrivită şi să se supună cu credinţă legământului sacru. Atunci, acea persoană poate fi sigură că va fi exaltată în împărăţia celestă a lui Dumnezeu” („Căsătoria celestă”, Ensign sau Liahona, nov. 2008, p. 94).
Cum i-aţi explica unei persoane care nu este membră a Bisericii importanţa faptului de a fi căsătorit „în locul potrivit, prin autoritatea potrivită”?
Ţinând cont de importanţa doctrinei despre căsătoria eternă şi familie, ce puteţi să faceţi acum pentru a vă pregăti pentru o căsătorie eternă şi pentru a clădi relaţii puternice?
Invitaţi cursanţii să se gândească la ce ar putea fi nevoie să schimbe în vieţile lor pentru a fi mai bine pregătiţi pentru a fi pecetluiţi în templu sau pentru a ţine legămintele asociate cu acea pecetluire. Împărtăşiţi-vă mărturia despre faptul că o căsătorie eternă merită toate sacrificiile şi eforturile noastre.