Preferatul lui Dumnezeu
Faptul de a fi plini de dragostea lui Dumnezeu ne apără împotriva furtunilor vieții, dar, de asemenea, face ca momentele fericite să fie mai fericite.
Înainte de a începe, ar trebui să vă spun că doi dintre copiii mei au leșinat în timp ce vorbeau la pupitru și nu am simțit niciodată o legătură cu ei mai puternică decât în acest moment. Am mai multe în minte decât trapa.
În familia noastră sunt șase copii care uneori se tachinează unul pe altul spunând, fiecare, că este copilul preferat. Fiecare are motive diferite pentru a se considera preferatul. Dragostea noastră pentru fiecare dintre copiii noștri este pură, completă și ne aduce împlinire. Nu-l putem iubi pe niciunul dintre ei mai mult decât pe altul – odată cu nașterea fiecărui copil am avut parte de cea mai frumoasă creștere a dragostei noastre. Înțeleg cel mai bine dragostea Tatălui meu Ceresc pentru mine prin dragostea pe care o simt pentru copiii mei.
Pe măsură ce fiecare repetă motivele pentru care este cel mai iubit copil, ați putea crede că, în casa noastră, nu a existat niciodată un dormitor dezordonat. Sentimentul dat de imperfecțiunile din relația dintre părinte și copil este diminuat dacă se pune accent pe dragoste.
La un moment dat, poate pentru că văd că ne îndreptăm spre o luptă inevitabilă între membrii familiei, voi spune ceva de genul „Bine, m-ați epuizat, dar nu am de gând să anunț rezultatul; știți care dintre voi este preferatul meu”. Scopul meu este ca fiecare dintre cei șase să se simtă victorios și să fie evitat un război total – cel puțin până data viitoare!
În Evanghelia după Ioan, acesta se descrie pe sine ca fiind ucenicul „pe care-l iubea Isus” ca și cum ar fi fost cumva unicul pe care-l iubea Isus. Îmi place să cred că acest lucru s-a întâmplat deoarece Ioan s-a simțit iubit în mod perfect de Isus. Nefi mi-a insuflat un sentiment asemănător când a scris: „Mă bucur de-al meu Isus”. Desigur, Isus este Salvatorul lui Nefi în aceeași măsură în care este Salvatorul lui Ioan și, totuși, natura personală a relației lui Nefi cu Isus „al său” l-a condus la acea descriere gingașă.
Nu este minunat că există momente în care ne putem simți remarcați și iubiți într-un mod atât de complet și personal? Nefi Îl poate numi Isus „al său” și la fel putem și noi. Dragostea Salvatorului nostru este „cea mai înaltă, cea mai nobilă și cea mai puternică dragoste” și El ne-o oferă până când suntem „[sătui]”. Dragostea divină nu se epuizează niciodată și fiecare dintre noi suntem un preferat prețuit. Dragostea lui Dumnezeu este locul în care, ca cercurile dintr-o diagramă Venn, ne suprapunem cu toții. Chiar dacă în anumite aspecte suntem diferiți, dragostea Sa este punctul în care devenim uniți.
Este o surpriză faptul că cele mai mari porunci sunt să-L iubim pe Dumnezeu și să-i iubim pe cei din jurul nostru? Când văd oameni arătând unii față de alții dragoste asemănătoare celei a lui Hristos, mi se pare că acea dragoste conține mai mult decât dragostea lor; acea dragoste are și divinitate în ea. Când ne iubim unii pe alții în acest fel, cât de desăvârșit și deplin putem, și cerul este implicat.
Așadar, dacă o persoană la care ținem pare departe de a simți dragostea divină, putem urma acest tipar – făcând lucruri care ne aduc mai aproape de Dumnezeu și, apoi, făcând lucruri care ne aduc mai aproape de ea – un îndemn nerostit de a veni la Hristos.
Mi-aș dori să pot sta lângă dumneavoastră și să vă întreb ce circumstanțe vă fac să simțiți dragostea lui Dumnezeu. Ce versete din scripturi, ce acte de slujire? Unde v-ați afla? Ce muzică ați asculta? În compania cui ați fi? Conferința generală este un loc în care puteți învăța din plin despre dezvoltarea unei legături cu dragostea cerului.
Dar poate vă simțiți departe de dragostea lui Dumnezeu. Poate că există un cor de voci descurajatoare și aducătoare de întuneric care vă apasă gândurile, mesaje care vă spun că sunteți prea răniți, confuzi, prea slabi și trecuți cu vederea, prea diferiți sau dezorientați pentru a fi îndreptățiți să aveți dragostea cerească în vreun mod real. Dacă auziți aceste idei, vă rog să auziți următorul lucru: acele glasuri pur și simplu se înșală. Putem ignora, cu încredere, orice fel de frângere interioară despre care credem că ne face nedemni de dragostea cerească – de fiecare dată când cântăm imnul care ne amintește că al nostru Salvator iubit și fără cusur a ales să fie „[lovit, frânt și] chinuit [pentru noi]”, de fiecare dată când luăm pâine frântă. Cu siguranță, Isus îndepărtează orice rușine a celui frânt. Prin frângerea Sa, El a devenit desăvârșit și El ne poate face desăvârșiți în pofida faptului că suntem frânți. Frânt, singur, chinuit și lovit a fost El – și am putea simți și noi că suntem – dar nu suntem despărțiți de dragostea lui Dumnezeu. „Oameni frânți; dragoste perfectă”, după cum spune cântecul.
S-ar putea să știți ceva secret despre dumneavoastră care vă face să vă simțiți nedemni de a fi iubiți. Oricât de multă dreptate ați avea cu privire la ceea ce știți despre dumneavoastră, greșiți crezând că nu puteți fi atinși de dragostea lui Dumnezeu. Uneori, suntem cruzi și nerăbdători cu noi înșine în moduri în care nu ne-am putea imagina niciodată să fim cu altcineva. Avem multe de făcut în această viață, dar disprețul de sine și condamnarea de sine nu sunt pe listă. Oricât de imperfecți am simți că suntem, brațele Sale nu sunt prea scurte. Nu. Ele sunt întotdeauna suficient de lungi pentru a ne „[ocroti]” și a ne îmbrățișa pe fiecare dintre noi.
Când nu simțim căldura dragostei divine, nu înseamnă că aceasta a dispărut. Dumnezeu Însuși a spus aceste cuvinte: „Pot să se mute munții, pot să se clatine dealurile, dar dragostea [Sa] nu se va muta de la [noi]”. Deci, pentru a fi clar, ideea că Dumnezeu a încetat să iubească ar trebui să fie atât de jos pe lista posibilelor explicații în viață, încât să nu ajungem la ea decât după ce munții s-au mutat și dealurile s-au clătinat!
Îmi place foarte mult acest simbol al munților drept dovadă a certitudinii dragostei lui Dumnezeu. Acest simbol puternic se împletește cu relatări despre cei care merg în munți pentru a primi revelație și descrierea lui Isaia despre „muntele casei Domnului” fiind „întemeiat ca cel mai înalt munte”. Casa Domnului este căminul celor mai prețioase legăminte ale noastre și un loc în care noi, toți, să ne retragem și să ne cufundăm adânc în dovada dragostei Tatălui nostru față de noi. M-am bucurat, de asemenea, de alinarea care îmi pătrunde în suflet când mă înfășor mai bine în legământul făcut la botez și găsesc pe cineva care jelește o pierdere sau suferă din cauza unei dezamăgiri și încerc să-l ajut să reziste și să-și înțeleagă sentimentele. Sunt acestea moduri prin care putem deveni mai cufundați în prețioasa dragoste ce caracterizează legământul, hesed?
Așadar, dacă dragostea lui Dumnezeu nu ne părăsește, de ce nu o simțim întotdeauna? Să nu credeți că am un răspuns satisfăcător: nu știu. Dar a fi iubit cu siguranță nu este același lucru cu a te simți iubit și am câteva gânduri care v-ar putea ajuta în timp ce căutați răspunsurile dumneavoastră la acea întrebare.
Poate că vă luptați cu mâhnire, depresie, trădare, singurătate, dezamăgire sau altă intruziune puternică în capacitatea dumneavoastră de a simți dragostea lui Dumnezeu pentru dumneavoastră. Dacă da, aceste lucruri ne pot diminua sau opri capacitatea de a simți altceva. Cel puțin o perioadă, poate că nu veți putea simți dragostea Sa și va trebui să fie de ajuns doar cunoașterea acestui lucru. Dar mă întreb dacă ați putea încerca – cu răbdare – diferite moduri de a exprima și a primi dragoste divină. Puteți face un pas înapoi de la ceea ce este în fața dumneavoastră și poate încă un pas și altul, până când aveți o imagine de ansamblu mai mare, din ce în ce mai mare, dacă este necesar, până când literalmente „gândiți din perspectivă celestială” pentru că vă uitați la stele și vă amintiți de lumile fără număr și, prin ele, de Creatorul lor?
Cântecul păsărilor, faptul de a simți soarele sau briza sau ploaia pe pielea mea și momentele în care natura îmi inspiră sentimente de venerație față de Dumnezeu – toate au avut un rol în a-mi oferi o legătură cu cerul. Poate că alinarea prietenilor credincioși va ajuta. Poate muzica. Sau slujirea. Ați ținut o consemnare sau un jurnal despre momentele în care legătura dumneavoastră cu Dumnezeu v-a fost mai clară? Îi puteți invita pe cei în care aveți încredere să vă împărtășească sursele lor de legătură cu Divinitatea în timp ce căutați alinare și înțelegere.
Mă întreb, dacă Isus ar alege un loc în care dumneavoastră și cu El v-ați putea întâlni, un loc privat în care ați putea să vă concentrați doar asupra Sa, ar alege El locul dumneavoastră unic de suferință personală, locul nevoii dumneavoastră celei mai profunde, unde nimeni altcineva nu poate merge? Undeva unde vă simțiți atât de singuri, încât trebuie să fiți cu adevărat singuri, dar nu sunteți cu adevărat, un loc în care poate doar El a călătorit, dar de fapt S-a pregătit deja să vă întâlnească acolo când veți ajunge? Dacă Îl așteptați să vină, ar pute fi El deja acolo și ați putea ajunge la El?
Dacă vă simțiți plini de dragoste în această perioadă a vieții dumneavoastră, vă rog să încercați să o împărtășiți tuturor. Stropiți cu dragoste oriunde mergeți. Unul dintre miracolele economiei divine este că, atunci când încercăm să împărtășim dragostea lui Isus, ne trezim plini de o formă a principiului conform căruia „oricine își va pierde viața pentru Mine, o va câștiga”.
Faptul de a fi plini de dragostea lui Dumnezeu ne apără împotriva furtunilor vieții, dar, de asemenea, face ca momentele fericite să fie mai fericite – zilele noastre pline de bucurie, când este soare pe cer, sunt făcute mai luminoase de lumina soarelui din sufletul nostru.
Haideți să avem „rădăcina și temelia” puse în Isus al nostru și dragostea Sa. Haideți să căutăm și să prețuim experiențele prin care simțim dragostea și puterea Sa în viața noastră. Bucuria Evangheliei este disponibilă tuturor: nu doar celor fericiți, nu doar celor descurajați. Bucuria este scopul nostru, nu darul oferit de circumstanțele noastre. Avem toate motivele întemeiate să „[ne bucurăm] și [să fim] plini de dragoste față de Dumnezeu și de toți oamenii”. Să ne umplem de ea. În numele lui Isus Hristos, amin.