Să-L urmăm pe Hristos
În calitate de ucenici ai lui Hristos, noi propovăduim și depunem mărturie despre Isus Hristos, Exemplul nostru Perfect. Așadar, fie ca noi să-L urmăm evitând cearta.
În acest an, milioane de oameni au fost inspirați de planul pentru studiul Evangheliei, cunoscut sub numele invitației făcute de Salvator, „Vino și urmează-Mă”. Să-L urmăm pe Hristos nu este un act banal sau ocazional. Este un angajament continuu și un mod de viață care trebuie să ne îndrume în toate timpurile și în toate locurile. Învățăturile Sale și exemplul Său definesc calea fiecărui ucenic al lui Isus Hristos. Și toți sunt invitați să meargă pe această cale, pentru că El îi invită pe toți să vină la El, „negri și albi, sclavi și liberi, bărbați și femei… și toți sunt egali în fața lui Dumnezeu”.
I.
Primul pas în a-L urma pe Hristos este să ne supunem celei pe care El a definit-o ca „cea mai mare poruncă din lege”:
„«Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău».
Aceasta este cea dintâi, și cea mai mare poruncă.
Iar a doua, asemenea ei, este: «Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți».
„În aceste două porunci se cuprinde toată legea și prorocii”.
Poruncile lui Dumnezeu ne asigură, în viața noastră, forța care ne îndrumă și ne dă stabilitate. Experiențele pe care le trăim în viața muritoare sunt asemenea celei a micului băiat și a tatălui său care înălțau un zmeu într-o zi cu vânt. Cu cât zmeul se înălța mai sus, cu atât vântul îl făcea să smucească sfoara cu care era legat din mâna băiețelului. Neavând experiență cu forța vânturilor ucigătoare, el a propus ca sfoara să fie tăiată, pentru ca zmeul să se poată înălța mai sus. Înțeleptul său tată l-a sfătuit să nu o facă, explicând că sfoara era cea care făcea ca zmeul să reziste în fața vânturilor ucigătoare. Dacă slăbim forța cu care ținem sfoara, zmeul nu se va ridica mai sus. Va fi purtat încoace și încolo de aceste vânturi și, inevitabil, se va prăbuși la pământ.
Această sfoară esențială reprezintă legămintele care ne leagă de Dumnezeu, Tatăl nostru Ceresc, și Fiul Său, Isus Hristos. Când onorăm acele legăminte prin tinerea poruncilor Lor și urmarea planului Lor al mântuirii, binecuvântările Lor promise ne dau putere să ne avântăm spre înălțimi celeste.
Cartea lui Mormon declară frecvent că Hristos este „lumina lumii”. În timpul în care S-a arătat nefiților, Domnul înviat a explicat această învățătură spunându-le: „Eu am dat un exemplu pentru voi”. „Iată, Eu sunt lumina pe care voi o veți ține înălțată – ceea ce voi M-ați văzut pe Mine că fac.” El este exemplul nostru. Noi învățăm ce a spus și a făcut El studiind scripturile și urmând învățăturile profetice, așa cum ne-a îndemnat președintele Russell M. Nelson să facem. În cadrul rânduielii împărtășaniei, noi facem legământ, în fiecare zi de sabat, că „[ne vom aminti] totdeauna de El și [vom ține] poruncile pe care El [ni] le-a dat”.
II.
În Cartea lui Mormon, Domnul ne-a dat principiile fundamentale în ceea ce El a numit „doctrina lui Hristos”. Acestea sunt credința în Domnul Isus Hristos, pocăința, botezul, primirea darului Duhului Sfânt, îndurarea până la sfârșit și devenirea ca un copilaș, ceea ce înseamnă să ne încredem în Domnul și să ne supunem la tot ce ne cere El.
Poruncile Domnului sunt de două tipuri: permanente, precum doctrina lui Hristos, și temporare. Poruncile temporare sunt cele necesare pentru a împlini nevoile Bisericii Domnului sau ale celor credincioși în circumstanțe temporare, dar care nu mai sunt aplicate când nevoile dispar. Un exemplu de porunci temporare sunt îndrumările, pe care le-a dat Domnul conducătorilor de la începuturi ai Bisericii, de a muta sfinții din New York în Ohio, în Missouri, în Illinois și, în final, de a conduce exodul pionierilor spre Vestul Intramontan. Deși doar temporare, cât timp au fost în vigoare, aceste porunci au fost date pentru a fi împlinite.
În cazul unora dintre poruncile permanente, a fost nevoie de timp considerabil pentru a fi respectate la nivel general. De exemplu, în faimoasa lui cuvântare despre legea zeciuielii, președintele Lorenzo Snow a subliniat o poruncă dată anterior, dar nerespectată în general de membrii Bisericii. A fost necesar ca importanța ei să fie subliniată din nou în circumstanțele cu care se confruntau atunci Biserica și membrii ei. Mai recent, circumstanțele curente ale sfinților din zilele din urmă sau ale Bisericii au făcut necesară sublinierea din nou și a altor porunci. Printre acestea se află proclamația privind familia, emisă de președintele Gordon B. Hinckley cu o generație în urmă, și apelul recent, făcut de președintele Russell M. Nelson, ca Biserica să fie cunoscută cu numele ei revelat, și anume, Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă.
III.
O altă învățătură a Salvatorului pare să necesite a fi subliniată din nou în circumstanțele zilelor noastre.
Aceasta este o perioadă în care, în comunicarea noastră publică și, uneori, chiar în familiile noastre, se folosesc multe cuvinte dure și care rănesc. Diferende acute în probleme privind politicile publice au, deseori, ca rezultat atitudini ostile – chiar ură – în relațiile publice și personale. Această atmosferă de dușmănie paralizează, uneori, chiar mijloacele de adoptare a unor legi privind aspecte importante față de care majoritatea cetățenilor consideră că trebuie luate urgent unele măsuri în interesul public.
Ce trebuie să propovăduiască și să facă ucenicii lui Hristos în aceste vremuri de comunicare toxică? Care au fost învățăturile și exemplele Sale?
Este semnificativ că, printre primele principii propovăduite de Isus când S-a arătat nefiților, a fost evitarea certurilor. Deși El a propovăduit aceasta în contextul disputelor privind doctrina religioasă, motivele pe care El le-a explicat clar se aplică și comunicării și relațiilor din sfera politică, politicilor publice și relațiilor de familie. Isus ne-a învățat:
„Cel care are spiritul de ceartă nu este de-al Meu, ci este de-al diavolului, care este tatăl certurilor; și el agită inimile oamenilor ca să se certe cu mânie unul cu altul.
Iată, aceasta nu este doctrina Mea să ațâțe inimile oamenilor la mânie unul împotriva altuia; ci doctrina Mea este ca asemenea lucruri să se termine”.
În ultima parte a slujirii Sale printre nefiți, Isus a propovăduit alte porunci strâns legate de interzicerea certurilor. Știm din Biblie că El le propovăduise pe fiecare dintre acestea în măreața Sa Cuvântare de pe munte, folosind, în general, exact același limbaj pe care l-a folosit mai târziu vorbind nefiților. Voi cita cunoscutele fragmente din Biblie.
„Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă asupresc și vă prigonesc.”
Aceasta este una dintre cele mai cunoscute porunci ale lui Hristos – cea mai revoluționară și mai greu de urmat. Totuși, este o parte fundamentală a invitației Sale, făcută tuturor, de a-L urma. Președintele David O. McKay ne-a învățat: „Nu există o cale mai bună de a ne manifesta dragostea pentru Dumnezeu decât a arăta dragoste altruistă semenilor”.
Și iată o altă învățătură fundamentală a Celui care este exemplul nostru: „Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemați fii ai lui Dumnezeu!”.
Împăciuitori! Cum s-ar schimba relațiile personale, dacă ucenicii lui Hristos nu ar folosi cuvinte dure și care rănesc în niciuna dintre comunicările lor?
În conferința generală de anul trecut, președintele Russell M. Nelson ne-a dat aceste învățături:
„Unul dintre cele mai ușoare moduri de a identifica un adevărat ucenic al lui Isus Hristos este de a vedea cu câtă compasiune tratează acea persoană alți oameni…
Adevărații ucenici ai lui Isus Hristos sunt împăciuitori…
Unul dintre cele mai bune moduri prin care putem arăta Salvatorului prețuirea noastră este acela de a deveni împăciuitori.”
În încheierea învățăturilor sale, dânsul a spus: „Cearta este o alegere. A fi împăciuitor este o alegere. Aveți libertatea de a alege cearta sau împăcarea. Vă îndemn să alegeți să fiți împăciuitori, acum și întotdeauna”.
În discuții, potențialii adversari ar trebui să înceapă prin a identifica elementele comune cu care sunt toți de acord.
Pentru a-L urma pe Exemplul nostru Perfect și pe profetul Său, este necesar ca noi să exersăm ceea ce este numit popular legea de aur: „Tot ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel; căci în aceasta sunt cuprinse legea și prorocii”. Trebuie să-i iubim pe toți și să fim buni cu toți. Trebuie să evităm cearta și să fim împăciuitori în toate comunicările noastre. Aceasta nu înseamnă să facem compromisuri în ce privește principiile și prioritățile noastre, ci să încetăm a-i ataca dur pe alții cu privire la ale lor. Aceasta este ce a făcut Exemplul nostru Perfect în slujirea Sa. Acesta este exemplul pe care ni l-a dat când ne-a invitat să-L urmăm.
În cadrul conferinței de acum patru ani, președintele Nelson ne-a lansat o provocare profetică chiar pentru zilele noastre:
„Sunteți dumneavoastră dornici să-L lăsați pe Dumnezeu să aibă întâietate în viața dumneavoastră? Sunteți dumneavoastră dornici să-L lăsați pe Dumnezeu să aibă cea mai importantă influență în viața dumneavoastră? Veți permite cuvintelor Sale, poruncilor Sale și legămintelor Sale să influențeze ce faceți în fiecare zi? Veți permite glasului Său să aibă prioritate față de oricare altul?”.
În calitate de ucenici ai lui Hristos, noi propovăduim și depunem mărturie despre Isus Hristos, Exemplul nostru Perfect. Așadar, fie ca noi să-L urmăm evitând cearta. Când ne urmărim obiectivele în acțiuni publice, fie ca noi să fim demni de binecuvântările Sale folosind limbajul și metodele celor împăciuitori. În familia noastră și alte relații personale, fie ca noi să evităm ce este dur și creează ură. Fie ca noi să căutăm să fim sfinți precum Salvatorul nostru, în al cărui nume sfânt depun mărturie și pe ale cărui binecuvântări le invoc pentru a ne ajuta să fim sfinți. În numele lui Isus Hristos, amin.