Căutarea răspunsurilor la întrebările de natură spirituală
Întrebările noastre sincere despre Evanghelie pot oferi Tatălui Ceresc și lui Isus Hristos ocazii de a ne ajuta să progresăm.
Știu că acest lucru poate fi o surpriză, dar sunt destul de în vârstă să-mi amintesc că am fost învățați la școală că, în sistemul nostru solar, există nouă planete. Una dintre aceste planete, Pluto, și-a primit numele de la Venetia Burney, în vârstă de 11 ani, din Oxford, Anglia, după ce a fost descoperită în anul 1930. Și, până în anul 1992, Pluto a fost considerat a fi cel mai îndepărtat corp ceresc din sistemul nostru solar. În această perioadă, era ceva obișnuit să găsești machete din hârtie, făcute de copii, cu planetele din vecinătatea noastră, în sălile de clasă și la târgurile de știință, fiecare ilustrând poziția lui Pluto în frontiera cunoscută. Mulți oameni de știință credeau că dincolo de acea margine, sistemul solar exterior era spațiu gol.
Cu toate acestea, în cadrul comunității științifice rămăsese o întrebare nesoluționată cu privire la originea unui anumit tip de cometă pe care astronomii o urmăreau cu regularitate. Și, acea întrebare a rămas nesoluționată timp de decenii, până la descoperirea unei alte regiuni îndepărtate a sistemului nostru solar. Deși aveau cunoștințe limitate, oamenii de știință au folosit acele decenii intermediare pentru a realiza progrese tehnice importante care au permis continuarea studiilor și explorărilor. În cele din urmă, descoperirea lor importantă a reconfigurat zona noastră planetară și a dus la relocarea lui Pluto în această nouă regiune a spațiului și a sistemului nostru solar format din opt planete.
Un important om de știință în domeniul planetelor și cercetător principal în cadrul misiunii spațiale New Horizons, însărcinat cu explorarea de aproape a lui Pluto, a spus despre această experiență următoarele: „Noi am crezut că înțelegeam geografia sistemului nostru solar. Nu o înțelegeam. Am crezut că înțelegeam numărul planetelor din sistemul nostru solar. Și ne-am înșelat”.
Ceea ce mă uimește în legătură cu această perioadă a istoriei explorării spațiului sunt câteva paralele și deosebiri cheie între căutarea metaforică a extinderii orizonturilor științifice și călătoria pe care noi, în calitate de copii ai lui Dumnezeu, o întreprindem pentru a căuta răspunsuri la întrebările noastre de natură spirituală. Mai exact, ce putem face în privința limitelor înțelegerii noastre spirituale și cum ne putem pregăti pentru următoarea etapă a progresului personal – și unde putem apela pentru ajutor.
Rând după rând
Adresarea de întrebări și căutarea sensului sunt o parte firească și normală a experienței noastre din viața muritoare. Uneori, faptul de a nu avea cu ușurință răspunsuri complete ne poate aduce la limita înțelegerii noastre, iar acele limitări pot fi frustrante sau copleșitoare. În mod minunat, planul fericirii întocmit de Tatăl Ceresc pentru noi toți este menit să ne ajute să progresăm în pofida limitărilor noastre și să realizăm ceea ce nu putem realiza singuri, chiar și fără o cunoaștere completă a tuturor lucrurilor. Planul lui Dumnezeu este plin de milă față de limitările umanității noastre; ni-L oferă pe Salvatorul nostru, Isus Hristos, pentru a fi Păstorul nostru cel Bun; și ne inspiră să ne folosim libertatea de a alege pentru a-L alege.
Vârstnicul Dieter F. Uchtdorf ne-a învățat că „adresarea de întrebări nu este un semn de slăbiciune”, ci, mai degrabă „un prim pas al progresului”. Vorbind despre efortul nostru de căutători ai adevărului, profetul nostru, președintele Russell M. Nelson, ne-a învățat că trebuie să avem „o dorință profundă” și să „[întrebăm] cu inima sinceră [și] cu intenție adevărată, având credință în [Isus] Hristos”. Dânsul ne-a mai învățat că „«intenție adevărată» înseamnă faptul că intenționăm cu adevărat să urmăm îndrumarea divină care ne este oferită”.
Efortul nostru de a crește în înțelepciune ne poate determina să ne analizăm întrebările, complexe sau nu, prin lentila cauzei și efectului, căutând și recunoscând tipare și, apoi, formulând narațiuni pentru a da formă înțelegerii noastre și a umple golurile percepute în cunoaștere. Dar, când avem în vedere căutarea cunoașterii spirituale, aceste procese meticuloase pot fi uneori utile, dar, singure, pot fi incomplete atunci când căutăm să discernem lucruri referitoare la Tatăl Ceresc și Salvatorul nostru, Isus Hristos, Evanghelia Lor, Biserica Lor și planul Lor pentru noi toți.
Modul lui Dumnezeu Tatăl și al Fiului Său de a ne împărtăși înțelepciunea Lor acordă prioritate invitării puterii Duhului Sfânt pentru a fi învățătorul nostru pe măsură ce Îl punem pe Isus Hristos în centrul vieții noastre și în căutarea noastră cu credință a răspunsului Lor și a însemnătății Lor. Ei ne invită să descoperim adevărul printr-un timp dedicat studierii scripturilor sfinte și să căutăm adevărul revelat în zilele din urmă pentru zilele noastre și pentru timpul nostru, împărtășit de profeții și apostolii din zilele noastre. Ei ne roagă stăruitor să petrecem, cu regularitate, timp pentru a preaslăvi în casa Domnului și să îngenunchem în rugăciune „pentru a avea acces la informațiile primite din cer”. Promisiunea lui Isus făcută celor prezenți pentru a asculta cuvântarea Sa de pe munte este la fel de valabilă pentru noi în zilele noastre cum a fost în timpul slujirii Sale pe pământ: „Cereți, și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți, și vi se va deschide”. Salvatorul nostru ne asigură: „Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer”.
Metoda de predare a Domnului este „rând după rând, precept după precept”. S-ar putea să ni se ceară să ne „[încredem] în Domnul” în spațiul dintre rândul nostru actual de înțelegere și următorul care urmează să-l primim. Acest spațiu sacru poate fi un loc în care poate avea loc cea mai măreață instruire spirituală a noastră – locul în care putem „[suporta] cu răbdare” căutarea noastră sinceră și în care ne putem reîmprospăta tăria pentru a continua să ținem promisiunile sacre pe care I le-am făcut lui Dumnezeu prin legământ.
Relația noastră de legământ cu Tatăl Ceresc și cu Isus Hristos este un semn al faptului că punem pe primul loc calitatea noastră de cetățeni în împărăția lui Dumnezeu. Și rezidența noastră acolo necesită alinierea vieții noastre la principii divine și depunerea efortului de a progresa spiritual.
Supunere
Un principiu cheie propovăduit în tot cuprinsul Cărții lui Mormon este acela că, atunci când copiii lui Dumnezeu aleg să dea dovadă de supunere și să-și țină legămintele, ei primesc îndrumare și călăuzire spirituale continue. Domnul ne-a spus că, prin supunerea și sârguința noastră, putem dobândi cunoaștere și inteligență. Legile și poruncile lui Dumnezeu nu sunt menite să ne fie un obstacol în viață, ci o poartă puternică către revelația personală și educația spirituală. Președintele Nelson ne-a învățat adevărul crucial potrivit căruia „revelația de la Dumnezeu este mereu compatibilă cu legea Sa eternă” și, mai mult, că „aceasta nu este niciodată în contradicție cu doctrina Sa”. Supunerea dumneavoastră de bunăvoie față de poruncile lui Dumnezeu, în pofida faptului că nu aveți o cunoaștere completă a motivelor Sale, vă plasează în compania profeților Săi. Capitolul 5 din Moise ne învață despre o anumită interacțiune dintre Adam și un înger al Domnului.
După ce Domnul le-a dat lui Adam și Evei „porunci, pentru ca ei să-L slăvească pe Domnul, Dumnezeul lor, și să ofere pe primii născuți din turmele lor, drept ofrandă Domnului”, scripturile ne spun că „Adam s-a supus poruncilor Domnului”. Mai departe, citim că „după mai multe zile, un înger al Domnului i-a apărut lui Adam, spunând: De ce oferi tu sacrificii Domnului? Și Adam i-a spus: Eu nu știu, doar pentru că Domnul mi-a poruncit”.
Supunerea lui Adam a precedat înțelegerea lui și l-a pregătit să primească acea cunoaștere sacră că participa la un simbol sacru al ispășirii lui Isus Hristos. Supunerea noastră umilă ne va pava, de asemenea, calea pentru a discerne din punct de vedere spiritual căile lui Dumnezeu și scopul Său divin pentru fiecare dintre noi. Încercarea de a ne ridica nivelul de supunere ne aduce mai aproape de Salvatorul nostru, Isus Hristos, deoarece supunerea față de legile și poruncile Sale înseamnă, de fapt, că ne întindem brațele către El.
Mai mult, fidelitatea noastră față de cunoașterea și înțelepciunea pe care le-am moștenit deja prin aderarea noastră plină de credință la principiile Evangheliei și legămintele sacre este o pregătire crucială pentru disponibilitatea noastră de a primi comunicări de la Spiritul Sfânt și de a fi administratori ai acestora.
Tatăl Ceresc și Isus Hristos sunt sursa întregului adevăr și împărtășesc înțelepciunea Lor cu mână largă. De asemenea, înțelegerea faptului că nu avem nicio cunoaștere personală care să nu vină de la Dumnezeu ne poate ajuta să știm către Cine să ne îndreptăm și Cui să-I acordăm încrederea noastră cea mai mare.
Încredere profundă
Relatarea din Vechiul Testament despre Naaman, conducătorul militar care a fost vindecat de lepră de profetul Elisei, este una dintre preferatele mele. Relatarea ilustrează modul în care credința fermă a unei „fetițe” a schimbat cursul vieții unui om și, pentru toți credincioșii, a revelat măsura îndurării lui Dumnezeu față de cei care își pun încrederea în El și în profetul Său. Deși anonimă, această tânără fată ne-a ajutat, de asemenea, să ne aprofundăm înțelegerea. Iar credința lui Naaman în mărturia ei l-a inspirat să-și ducă cererea de vindecare la slujitorul ales al lui Dumnezeu.
Reacția lui Naaman la instrucțiunile profetului Elisei de a se spăla în râul Iordan a fost, la început, sceptică și plină de indignare. Dar invitația ca el să se supună sfatului profetului a făcut loc vindecării sale și înțelegerii sale spectaculoase că Dumnezeu este real.
Este posibil să ne dăm seama că unele dintre cererile noastre spirituale au răspunsuri ușor de identificat și este posibil să nu ne creeze un disconfort semnificativ. Sau, asemenea lui Naaman, este posibil să ne dăm seama că alte nevoi sunt mai dificile și pot crea în noi sentimente dificile și complexe. Sau, asemenea descrierii primelor concluzii ale astronomilor despre sistemul nostru solar, în căutarea noastră a adevărului spiritual, putem ajunge la interpretări mai puțin exacte dacă ne bizuim exclusiv pe propria înțelegere limitată, o consecință tristă și neintenționată care ne poate îndepărta de cărarea legămintelor. Și, mai mult, unele întrebări pot rămâne nesoluționate până când Dumnezeu, care „are toată puterea” și „toată înțelepciunea și toată înțelegerea”, Cel care „înțelege toate lucrurile” în mila Sa, ne luminează prin credința noastră în numele Său.
O avertizare importantă din relatarea lui Naaman este că faptul de a nu fi supuși față de legile și poruncile lui Dumnezeu ne poate amâna sau întârzia progresul. Suntem binecuvântați să-L avem pe Isus Hristos ca Învățătorul nostru Tămăduitor. Supunerea noastră față de legile și poruncile lui Dumnezeu poate deschide calea ca Salvatorul nostru să ne ofere înțelegerea și vindecarea de care El știe că avem nevoie, în acord cu planul Său de tratament prescris pentru noi.
Vârstnicul Richard G. Scott ne-a învățat: „Această viață este o experiență de încredere profundă – încredere în Isus Hristos, încredere în învățăturile Sale, încredere în capacitatea noastră de a fi conduși de Spiritul Sfânt pentru a ne supune acelor învățături care aduc fericire acum și o viață eternă cu un scop precis și fericire supremă. A avea încredere înseamnă a ne supune de bunăvoie, fără a cunoaște sfârșitul de la început (vedeți Proverbele 3:5-7). Pentru a da rod, încrederea dumneavoastră în Domnul trebuie să fie mai puternică și mai rezistentă decât încrederea în propriile sentimente și propria experiență”.
Vârstnicul Scott continuă: „A exercita credință înseamnă a avea încredere că Domnul știe ce face cu dumneavoastră și că El poate îndeplini acel lucru pentru binele dumneavoastră etern, chiar dacă nu puteți înțelege cum poate face El aceasta”.
Mărturie de încheiere
Dragi prieteni, depun mărturie că întrebările noastre sincere despre Evanghelie pot oferi Tatălui Ceresc și lui Isus Hristos ocazii de a ne ajuta să progresăm. Efortul meu de a căuta răspunsuri de la Domnul la propriile întrebări spirituale – din trecut și din prezent – mi-a permis să folosesc spațiul dintre liniile înțelegerii mele și cel al lui Dumnezeu pentru a pune în practică supunerea față de El și fidelitatea față de cunoașterea spirituală pe care o dețin în prezent.
Depun mărturie că faptul de a vă pune încrederea în Tatăl Ceresc și în profeții Săi, pe care El i-a trimis, vă va ajuta să vă înălțați spiritual și vă va împinge înainte către orizontul extins al lui Dumnezeu. Panorama dumneavoastră se va schimba pentru că dumneavoastră vă veți schimba. Dumnezeu știe că, cu cât sunteți mai sus, cu atât puteți vedea mai departe. Salvatorul nostru vă invită să urcați. În numele lui Isus Hristos, amin.