Mâinile Sale pregătite să ne ajute
Când Îi vom cere ajutorul lui Isus Hristos cu credință, El va fi întotdeauna acolo.
Când eram copil, am mers împreună cu familia în vacanță la o plajă de pe litoralul țării mele natale, Chile. Eram entuziasmat să petrec câteva zile bucurându-mă de vară alături de familia mea. Eram, de asemenea, încântat pentru că mă gândeam că, în sfârșit, puteam să particip la ce făceau de obicei cei doi frați mai mari ai mei pentru a se distra în apă.
Într-o zi, frații mei s-au dus să se joace unde se spărgeau valurile iar eu m-am simțit suficient de mare și matur să-i urmez. Când am înaintat spre acea zonă, mi-am dat seama că valurile erau mai mari decât păreau să fie de pe țărm. Dintr-o dată, un val s-a apropiat rapid de mine luându-mă prin surprindere. Am simțit că puterea naturii preluase controlul asupra mea și am fost târât în adâncul mării. În timp ce eram aruncat încoace și încolo, nu puteam să văd sau să simt niciun punct de sprijin. Chiar când mă gândeam că aventura mea pe pământ era posibil să ia sfârșit, am simțit o mână trăgându-mă spre suprafață. În cele din urmă, am putut să văd soarele și să-mi recapăt respirația.
Fratele meu Claudio văzuse încercarea mea de a mă purta ca un adult și venise să mă salveze. Nu eram departe de țărm. Chiar dacă apa era puțin adâncă, am fost dezorientat și nu mi-am dat seama că aș fi putut să mă ajut singur. Claudio mi-a spus că trebuia să fiu atent și că, dacă doream, el mă putea învăța. În pofida litrilor mulți de apă pe care îi înghițisem, mândria și dorința mea de a fi băiat mare erau mai puternice și am spus: „Sigur”.
Claudio mi-a spus că trebuia să atac valurile. Eu mi-am zis că, în mod sigur, voi pierde bătălia cu ceea ce părea un zid uriaș de apă.
Cum se apropia un val mare, Claudio a spus repede: „Uită-te la mine, așa se face”. Claudio a alergat spre valul care se apropia și a plonjat în el înainte ca acesta să se spargă. Am fost atât de impresionat de scufundarea lui, încât am pierdut din vedere următorul val care se apropia. Așa că, din nou, am fost trimis în adâncul mării și răsucit de forțele naturii. Câteva secunde mai târziu, o mână m-a apucat și am fost tras din nou spre suprafață și aer. Entuziasmul și mândria mea erau pe sfârșite.
De data aceasta, fratele meu m-a invitat să plonjez împreună cu el. Conform invitației lui, l-am urmat și am plonjat împreună. M-am simțit de parcă aș fi cucerit cea mai complicată provocare. Cu siguranță, nu a fost ușor, dar am făcut-o, mulțumită ajutorului și exemplului date de fratele meu. Mâna lui m-a salvat de două ori; exemplul lui mi-a arătat cum să abordez provocarea mea și să fiu victorios în acea zi.
Președintele Russell M. Nelson ne-a invitat să gândim din perspectivă celestială și doresc să urmez sfatul său și să-l aplic poveștii mele din acea vară.
Puterea Salvatorului asupra dușmanului
Dacă gândim din perspectivă celestială, vom înțelege că, în viață, ne vom confrunta cu încercări care par mai mari decât capacitatea noastră de a le birui. În timpul vieții muritoare, suntem supuși atacurilor dușmanului. Așa cum valurile au avut putere asupra mea în acea zi de vară, ne putem simți fără putere și putem dori să ne predăm unei sorți care este mai puternică. Acele atacuri răutăcioase ale dușmanului ne pot împinge dintr-o parte în alta. Dar nu uitați cine are putere asupra acelor valuri și, de fapt, asupra tuturor lucrurilor. Acesta este Salvatorul nostru, Isus Hristos. El are puterea de a ne ajuta să ieșim din fiecare stare cu totul nefericită sau situație potrivnică. Indiferent dacă ne simțim sau nu aproape de El, El tot poate ajunge la noi în starea în care ne aflăm și în situația în care ne aflăm.
Când Îi cerem ajutorul cu credință, El va fi întotdeauna acolo și, la timpul ales de El, va fi pregătit și dornic să ne prindă de mână și să ne tragă în sus, spre un loc sigur.
Salvatorul și exemplul Său de slujire
Dacă gândim din perspectivă celestială, ne vom da seama că Isus Hristos este un exemplu perfect de slujire. În scripturi, găsim un tipar pentru noi, în care El sau ucenicii Săi ajută pe cineva care are nevoie de ajutor, salvare sau o binecuvântare oferind ajutor cu propriile mâini. Ca în povestea mea, în care eu știam că fratele meu era acolo, dar să fie acolo pentru mine nu era de ajuns. Claudio știa că aveam probleme și el a venit să mă ajute ridicându-mă din apă.
Uneori, credem că doar trebuie să fim acolo pentru cineva aflat la nevoie și, de multe ori, ar trebui să facem mai mult. Faptul de a avea o perspectivă eternă ne poate ajuta să primim revelație pentru a oferi la timp ajutor altora care au nevoie. Ne putem baza pe îndrumare și inspirație de la Duhul Sfânt pentru a discerne ce fel de ajutor este necesar, fie că este sprijin temporal, precum alinare emoțională, hrană ori ajutor la sarcinile zilnice, fie îndrumare spirituală pentru a-i ajuta pe alții în călătoria lor de a pregăti, face și onora legăminte sacre.
Salvatorul este pregătit să ne salveze
Când Petru, apostolul senior, „a început să umble pe ape ca să meargă la Isus… s-a temut; și fiindcă începea să se afunde, a strigat: «Doamne, scapă-mă!»”. Isus cunoștea credința pe care Petru o exercitase pentru a veni la El pe ape. Știa, de asemenea, despre teama lui Petru. Potrivit relatării, Isus „îndată… a întins mâna, l-a apucat”, spunând următoarele cuvinte: „«Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?»”. Cuvintele Sale nu au fost pentru a-l certa pe Petru, ci pentru a-i aminti că El, Mesia, era cu el și cu ucenicii.
Dacă gândim din perspectivă celestială, vom primi confirmarea, în inima noastră, că Isus Hristos este, într-adevăr, Salvatorul nostru, Avocatul nostru la Tatăl și Mântuitorul nostru. Pe măsură ce exercităm credință în El, El ne va salva din starea noastră decăzută, în pofida încercărilor, infirmităților și nevoilor noastre din această viață muritoare și ne va da cel mai mare dintre toate darurile, care este viața eternă.
Salvatorul nu ne abandonează
Fratele meu nu m-a abandonat în acea zi, ci a stăruit, astfel încât eu să pot învăța cum să mă descurc singur. El a stăruit, chiar dacă aceasta a necesitat să mă salveze de două ori. A stăruit, chiar dacă, la început, eu nu am putut să înțeleg. A stăruit, astfel încât eu să pot birui acea provocare și să reușesc. Dacă gândim din perspectivă celestială, ne vom da seama că Salvatorul nostru va fi acolo ori de câte ori este necesar să ne ofere ajutor dacă dorim să învățăm, să ne schimbăm, să biruim, să facem față sau să reușim în orice va aduce fericire adevărată și nepieritoare în viața noastră.
Mâinile Salvatorului
Scripturile imortalizează simbolul și semnificația mâinilor Salvatorului. În sacrificiul Său ispășitor, mâinile Sale au fost străpunse de cuie pentru a-L țintui pe cruce. După învierea Sa, El le-a apărut ucenicilor Săi într-un trup perfect, dar urmele din mâinile Sale au rămas ca un memento al sacrificiului Său infinit. Mâna Sa va fi întotdeauna acolo pentru noi, chiar dacă noi nu o putem vedea sau simți la început, pentru că El a fost ales de Tatăl nostru Ceresc să fie Salvatorul și Mântuitorul nostru, al întregii omeniri.
Within Our Grasp, de Jay Bryant Ward.
The Hand of God, de Yongsung Kim.
Dacă gândesc din perspectivă celestială, eu știu că nu suntem lăsați singuri în această viață. În timp ce trebuie să ne confruntăm cu provocări și încercări, Tatăl nostru Ceresc ne cunoaște capacitățile și știe că ne putem purta sau ne putem birui greutățile. Trebuie să ne facem partea și să ne întoarcem spre El cu credință. Fiul Său Preaiubit, Isus Hristos, este Salvatorul nostru și va fi întotdeauna acolo. În numele Său, numele sacru al lui Isus Hristos, amin.