În timp de numai câțiva ani
Dacă nu suntem credincioși și supuși, putem transforma binecuvântarea de prosperitate dată de Dumnezeu într-un blestem al mândriei care ne abate și ne distrage.
Preaiubiții mei frați și preaiubitele mele surori, stând în prezidiu astăzi, am văzut acest Centru de conferințe umplându-se de trei ori, pentru prima dată după COVID. Sunteți ucenici devotați ai lui Isus Hristos care sunt dornici să învețe. Vă felicit pentru credincioșia dumneavoastră! Și vă iubesc!
Ezra Taft Benson a slujit în calitate de președinte al Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă din noiembrie 1985 până în mai 1994. Aveam 33 de ani când președintele Benson a devenit președintele Bisericii și 42 de ani când a decedat. Învățăturile și mărturia sa au avut asupra mea efecte profunde și puternice.
Una dintre caracteristicile slujirii președintelui Benson a fost concentrarea lui asupra scopului și importanței Cărții lui Mormon. El a subliniat în repetate rânduri că volumul de scripturi „Cartea lui Mormon este cheia de boltă a religiei noastre – cheia de boltă a mărturiei noastre, cheia de boltă a doctrinei noastre și cheia de boltă în mărturia despre Domnul și Salvatorul nostru”. De asemenea, el a subliniat adesea învățăturile și avertizările despre păcatul reprezentat de mândrie, care se găsesc în acest testament din zilele din urmă al lui Isus Hristos.
O învățătură anume a președintelui Benson a avut o influență deosebită asupra mea și continuă să aibă influență asupra studiului meu din Cartea lui Mormon. El a spus:
„Cartea lui Mormon… a fost scrisă pentru zilele noastre. Nefiții nu au avut niciodată cartea, nici lamaniții din timpurile străvechi. Ea [ne-a fost] destinată nouă. Mormon a scris aproape de sfârșitul civilizației nefite. Sub inspirația lui Dumnezeu, care vede toate lucrurile de la început, [Mormon] a prescurtat cronici de sute de ani alegând povestirile, cuvântările și evenimentele care urmau să ne fie de cel mai mare ajutor”.
Președintele Benson a continuat: „Fiecare dintre scriitorii importanți din Cartea lui Mormon a mărturisit că el scria pentru generațiile viitoare… Dacă ei au văzut zilele noastre și au ales acele lucruri care urmau să fie de cea mai mare valoare pentru noi, nu așa ar trebui noi să studiem Cartea lui Mormon? Trebuie să ne întrebăm constant: «De ce l-a inspirat Domnul pe Mormon… să includă [această relatare] în cronica lui? Ce lecție pot să învăț din [această avertizare] care să mă ajute să trăiesc în aceste zile și în această epocă?»”.
Afirmațiile președintelui Benson ne ajută să înțelegem că volumul de scripturi Cartea lui Mormon nu este doar o cronică istorică ce privește trecutul. Mai degrabă, acest volum de scripturi privește viitorul și conține principii, avertizări și lecții importante menite pentru circumstanțele și încercările zilelor noastre. Așadar, Cartea lui Mormon este o carte despre viitorul nostru și despre timpurile în care trăim acum și în care vom mai trăi.
Mă rog să am parte de ajutorul Duhului Sfânt în timp ce analizăm acum lecții relevante pentru noi astăzi din cartea lui Helaman din Cartea lui Mormon.
Nefiții și lamaniții
Cronica lui Helaman și a fiilor lui descrie un popor care aștepta nașterea lui Isus Hristos. Jumătatea de secol relatată în cronica scripturală evidențiază convertirea și neprihănirea lamaniților și ticăloșia, apostazia și lucrurile abominabile ale nefiților.
O serie de comparații și antiteze între nefiții și lamaniții din această cronică străveche sunt pline de învățăminte pentru noi astăzi.
„Lamaniții, cea mai mare parte dintre ei, au devenit un popor drept, într-atât, încât dreptatea lor era mai mare decât aceea a nefiților, datorită credinței lor ferme și neclintite.
[Și], erau mulți dintre nefiți care deveniseră duri și fără pocăință și foarte ticăloși, într-atât, încât ei au respins cuvântul lui Dumnezeu și toate predicile și profețiile care veniseră printre ei.”
„Și astfel, noi vedem că nefiții au început să rătăcească în necredință și să crească în ticăloșie și în lucruri abominabile, în timp ce lamaniții au început să se întărească nespus de mult în cunoașterea Dumnezeului lor; da, ei au început să țină legile și poruncile Lui și să pășească în adevăr și în dreptate în fața Lui.
Și astfel, noi vedem că Spiritul Domnului a început să se retragă de la nefiți, din cauza ticăloșiei și a împietririi inimilor lor.
Și astfel, noi vedem că Domnul a început să-Și verse Spiritul Său peste lamaniți, datorită ușurinței lor și a dorinței lor de a crede în cuvintele Lui.”
Poate că aspectul cel mai uimitor și care ne dă de gândit al acestui declin al nefiților către apostazie este faptul că „toate aceste nedreptăți li s-au întâmplat lor în timp de numai câțiva ani”.
Nefiții s-au îndepărtat de Dumnezeu
Cum a putut un popor cândva neprihănit să devină unul cu inima împietrită și ticălos într-o perioadă atât de scurtă? Cum au putut oamenii să-L uite atât de repede pe Dumnezeul care îi binecuvântase atât de mult?
Într-un mod puternic și profund, exemplul negativ al nefiților este plin de învățăminte pentru noi astăzi.
„[Mândria]… a început să pătrundă… în inimile oamenilor care pretindeau cum că aparțineau de Biserica lui Dumnezeu… din cauza bogățiilor lor nespus de mari și a prosperității lor în țară.”
„[Ei și-au] îndreptat inimile către [bogățiile] și către lucrurile deșarte ale acestei lumi” „din cauza acelei mândrii pe care [ei au lăsat-o] să intre în inimile [lor], care [i-a] ridicat dincolo de ceea ce este bun, din cauza bogățiilor [lor] foarte mari!”
Glasuri din vechime care strigă din țărână ne imploră astăzi să învățăm această lecție nepieritoare: prosperitatea, posesiunile și ușurința constituie o combinație puternică ce îi poate face chiar și pe cei neprihăniți să bea otrava spirituală reprezentată de mândrie.
Faptul de a permite mândriei să ne pătrundă în inimă ne poate face să ne batem joc de ceea ce este sacru; să nu credem în spiritul profeției și al revelației; să călcăm în picioare poruncile lui Dumnezeu; să tăgăduim cuvântul lui Dumnezeu; să alungăm, să ne batem joc și să ne ridicăm împotriva profeților; să-L uităm pe Domnul, Dumnezeul nostru și „să nu [dorim] ca Domnul, Dumnezeul [nostru], care [ne-a făcut pe noi], să domnească și să împărățească asupra [noastră]”.
Prin urmare, dacă nu suntem credincioși și supuși, putem transforma binecuvântarea de prosperitate dată de Dumnezeu într-un blestem al mândriei care ne abate și ne distrage de la adevărurile eterne și prioritățile spirituale vitale. Trebuie să fim mereu în gardă împotriva sentimentului exagerat de importanță de sine indus de mândrie, a evaluării greșite a propriei noastre capacități de a ne asigura tot ce avem nevoie și a căutării valorificării de sine în loc de a le sluji altora.
Pe măsură ce ne concentrăm cu mândrie asupra noastră, suntem, de asemenea, afectați de orbire spirituală și pierdem mult, majoritatea sau poate tot ceea ce se întâmplă în noi și în jurul nostru. Nu putem să privim către Isus Hristos și să ne concentrăm asupra Sa ca fiind „[limita]”, dacă ne vedem doar pe noi înșine.
O astfel de orbire spirituală ne poate face, de asemenea, să ne îndepărtăm de calea neprihănirii, să pornim pe căi nepermise și să ne pierdem. Pe măsură ce ne „[întoarcem orbește] către [căile noastre] proprii” și urmăm ocolișuri distructive, suntem înclinați să ne bizuim pe propria înțelegere, să ne lăudăm cu propria tărie și să ne bazăm pe propria înțelepciune.
Samuel Lamanitul a rezumat succint îndepărtarea nefiților de Dumnezeu: „În toate zilele voastre ați căutat ceea ce nu puteți obține; și voi ați căutat fericire făcând nedreptate, care lucru este împotriva naturii acelei dreptăți care este în Conducătorul nostru cel Mare și Veșnic”.
Profetul Mormon a remarcat: „Cea mai mare parte a poporului [a rămas] în mândria și în ticăloșia lui, iar cea mai mică parte [a călcat] cu mai multă grijă în fața lui Dumnezeu”.
Lamaniții s-au întors către Dumnezeu
În cartea lui Helaman, neprihănirea din ce în ce mai mare a lamaniților oferă o antiteză clară declinului spiritual rapid al nefiților.
Lamaniții s-au întors către Dumnezeu și au fost aduși la cunoașterea adevărului crezând învățăturile din scripturile sfinte și ale profeților, exercitând credință în Domnul Isus Hristos, pocăindu-se de păcatele lor și având parte de o mare schimbare în inimă.
„De aceea, toți cei care au venit la aceasta, voi știți singuri, sunt fermi și nestrămutați în credință și în lucrul prin care ei au fost făcuți liberi.”
„Voi să vedeți că cea mai mare parte dintre [lamaniți] sunt pe drumul datoriei lor; și ei [pășesc] cu grijă înaintea lui Dumnezeu; și au grijă să țină poruncile Lui și legile Lui și judecățile Lui…
Ei se străduiesc cu o hărnicie neobosită ca să poată aduce pe ceilalți frați ai lor la cunoașterea adevărului.”
Drept urmare, „dreptatea [lamaniților] era mai mare decât aceea a nefiților, datorită credinței lor ferme și neclintite”.
O avertizare și o promisiune
Moroni a declarat: „Iată, Domnul mi-a arătat mie lucruri mari și minunate despre ceea ce va trebui să se întâmple în curând, în ziua aceea când aceste lucruri se vor întâmpla printre voi.
Iată, eu vorbesc către voi ca și cum voi ați fi prezenți; și totuși voi nu sunteți. Dar iată, Isus Hristos mi-a arătat mie, iar eu cunosc faptele voastre”.
Vă rog să vă amintiți că volumul de scripturi Cartea lui Mormon privește viitorul și conține principii, avertizări și lecții importante menite mie și dumneavoastră în circumstanțele și încercările zilelor noastre actuale.
Apostazia poate să apară la două niveluri de bază – instituțional și individual. La nivel instituțional, Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă nu se va pierde prin apostazie și nici nu va fi luată de pe pământ.
Profetul Joseph Smith a declarat: „Nicio mână nesfințită nu poate să oprească lucrarea din progres… adevărul lui Dumnezeu va merge înainte fără teamă, cu noblețe și liber, până când va pătrunde pe fiecare continent, va vizita fiecare regiune, va trece peste fiecare țară și va răsuna în fiecare ureche, până când scopurile lui Dumnezeu vor fi realizate și Marele Iehova va spune că lucrarea este terminată”.
La nivel individual, fiecare dintre noi trebuie „[să ne ferim] de mândrie, ca nu cumva să [devenim] ca nefiții din vechime”.
Permiteți-mi să sugerez că, dacă dumneavoastră sau eu credem că suntem suficient de puternici și de fermi pentru a evita aroganța mândriei, atunci probabil că suferim deja de această boală spirituală mortală. Simplu spus, dacă dumneavoastră sau eu nu credem că putem suferi de mândrie, atunci suntem vulnerabili și în pericol spiritual. În timp de numai câteva zile, săptămâni, luni sau de numai câțiva ani, este posibil să renunțăm la dreptul nostru spiritual de întâi născuți pentru mult mai puțin decât o porție de ciorbă.
Dar, dacă dumneavoastră sau eu credem că putem suferi de mândrie, atunci vom face în mod consecvent lucrurile mici și simple care ne vor proteja și ajuta să devenim „ca un copil, ascultător, blând, umil, răbdător, plin de dragoste, dornic să se supună tuturor lucrurilor pe care Domnul are grijă să i le trimită”. „Binecuvântați sunt aceia care se umilesc ei înșiși fără să fie forțați să fie umili!”
Pe măsură ce urmăm sfatul președintelui Benson și ne întrebăm de ce l-a inspirat Domnul pe Mormon să includă în prescurtarea pe care el a făcut-o cărții lui Helaman relatările, îndemnurile și avertizările pe care le-a inclus, vă promit că vom discerne modul în care aceste învățături se aplică la condițiile concrete ale vieții personale și ale familiilor noastre de astăzi. Pe măsură ce studiem această cronică inspirată și cugetăm asupra ei, vom fi binecuvântați cu ochi să vedem, urechi să auzim, minți să pricepem și inimi să înțelegem lecțiile pe care trebuie să le învățăm pentru a ne „[feri] de mândrie, ca nu cumva să [cădem] în ispită”.
Depun mărturie cu bucurie că Dumnezeu Tatăl Etern este Tatăl nostru. Isus Hristos este Singurul Său Născut și Preaiubitul Său Fiu. El este Salvatorul nostru. Și depun mărturie că, pe măsură ce umblăm în umilința ce vine din Spiritul Domnului, vom evita și birui mândria și vom avea pace în El. Depun astfel mărturie în numele sacru al Domnului Isus Hristos, amin.