Bucuria mântuirii noastre
Dragostea și puterea lui Isus Hristos ne pot salva pe fiecare în parte de greșelile, slăbiciunile și păcatele noastre și ne ajută să devenim ceva mai mult.
În urmă cu aproximativ 10 ani, am simțit îndemnul de a picta un portret al Salvatorului. Deși sunt artistă, acest lucru era puțin copleșitor. Cum aveam eu să pictez un portret al lui Isus Hristos care să redea spiritul Său? Cu ce trebuia să încep? Și cum urma să-mi fac timp?
În pofida întrebărilor mele, am hotărât să merg mai departe și să am încredere că Domnul avea să mă ajute. Dar trebuia să merg înainte și să las posibilitățile în seama Sa. M-am rugat, am cugetat, am cercetat și am schițat și am fost binecuvântată să găsesc ajutor și resurse. Și, ceea ce fusese o pânză albă a început să devină ceva mai mult.
Procesul nu a fost ușor. Uneori nu arăta așa cum speram. Alteori, au existat momente în care am trasat tușe și am avut idei inspirate. Și, de multe ori, a trebuit să încerc din nou și din nou și din nou.
Când am crezut că pictura în ulei era în sfârșit completă și uscată, am început să aplic un lac transparent pentru a o proteja de murdărie și praf. În timp ce făceam aceasta, am observat că părul din pictură începuse să se schimbe, să se împrăștie și să se dizolve. Mi-am dat seama repede că aplicasem lacul prea devreme, că o parte a picturii era încă umedă!
Efectiv, ștersesem o parte din pictura mea cu lacul. O, cât de mult m-am întristat! Am simțit că tocmai distrusesem ceea ce Dumnezeu mă ajutase să fac. Am plâns și m-am simțit rău în sinea mea. În disperare, am făcut ceea ce oricine ar face într-o astfel de situație: am sunat-o pe mama. Cu înțelepciune și calm, ea a spus: „Nu vei primi înapoi ceea ce ai avut, dar fă tot ce poți cu ceea ce ai”.
And I Partook (Și Eu am luat), de Kristin Yee.
Așa că m-am rugat și am implorat să primesc ajutor și am pictat toată noaptea pentru a repara lucrurile. Și îmi amintesc că m-am uitat la tablou dimineață – arăta mai bine decât înainte. Cum a fost posibil acest lucru? Ceea ce am crezut că era o greșeală care nu putea fi reparată a fost o ocazie ca mâna Sa milostivă să se manifeste. El nu terminase cu pictura și El nu terminase cu mine. Ce bucurie și alinare mi-au umplut inima! L-am lăudat pe Domnul pentru mila Sa, pentru acest miracol care nu doar că a salvat pictura, dar m-a învățat mai multe despre dragostea și puterea Sa de a ne salva pe fiecare în parte de greșelile, slăbiciunile și păcatele noastre și de a ne ajuta să devenim ceva mai mult.
Așa cum recunoștința mea profundă față de Salvator a crescut pe măsură ce m-a ajutat, cu milă, să repar pictura „ireparabilă”, tot așa dragostea și recunoștința mea față de Salvator s-au intensificat pe măsură ce am căutat să lucrez cu El la slăbiciunile mele și să fiu iertată de greșelile mele. Voi fi mereu recunoscătoare Salvatorului meu că mă pot schimba și că pot fi curățată. El are inima mea și sper ca eu să fac orice îmi va cere să fac și să devin.
Pocăința ne permite să simțim dragostea lui Dumnezeu și să-L cunoaștem și să-L iubim în moduri pe care altfel nu le-am cunoaște niciodată. Despre femeia care a uns picioarele Salvatorului, El a spus: „Păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate; căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puțin, iubește puțin”. Ea L-a iubit mult pe Isus, căci El i-a iertat ei mult.
Există atâta alinare și speranță știind că putem încerca din nou – că, așa cum ne-a învățat vârstnicul David A. Bednar, putem primi o iertare continuă a păcatelor noastre prin puterea care sfințește a Duhului Sfânt pe măsură ce ne pocăim sincer și cu adevărat.
Puterea mântuitoare a lui Isus Hristos este una dintre cele mai mari binecuvântări promise ale legămintelor noastre. Cugetați asupra acestui lucru când participați la rânduieli sacre. Fără ea, nu ne-am putea întoarce acasă, în prezența Tatălui nostru din Cer și a celor pe care-i iubim.
Eu știu că Domnul și Salvatorul nostru, Isus Hristos, are puterea de a salva. În calitate de Fiu al lui Dumnezeu, care a ispășit pentru păcatele lumii și Și-a dat viața și a luat-o înapoi, El deține puterea mântuirii și învierii. El a făcut posibile nemurirea pentru toți și viața eternă pentru cei care Îl aleg. Știu că, prin intermediul sacrificiului Său ispășitor, ne putem pocăi și putem fi într-adevăr curățați și mântuiți. Este un miracol că El ne iubește, pe dumneavoastră și pe mine, în acest mod.
El a spus: „Nu vă veți întoarce voi acum către Mine și nu vă veți pocăi voi de păcatele voastre și nu vă veți converti voi pentru ca Eu să vă pot vindeca?”. El poate vindeca „dărâmăturile” sufletului dumneavoastră – locurile uscate, împietrite și părăsite în urma păcatului și tristeții – și „[vă poate] face pustia ca un Rai”.
Așa cum nu putem înțelege agonia și profunzimea suferinței lui Hristos în Ghetsimani și pe cruce, tot așa „nu putem măsura limitele, nici nu putem pătrunde în profunzimea iertării [Sale] divine”, nici a milei și dragostei Sale.
S-ar putea ca, uneori, să simțiți că nu este posibil să fiți mântuiți, că poate sunteți o excepție de la dragostea lui Dumnezeu și de la puterea ispășitoare a Salvatorului din cauza problemelor cu care vă confruntați sau din cauza a ceea ce ați făcut. Dar depun mărturie că nu sunteți dincolo de sfera de acțiune a Învățătorului. Salvatorul „a coborât sub toate lucrurile” și Se află într-o poziție divină pentru a vă ridica și a vă scoate din cel mai întunecat abis și a vă aduce în „lumina Sa minunată”. Prin suferințele Sale, El a creat calea prin care noi, fiecare în parte, să ne biruim slăbiciunile și păcatele. „El are toată puterea ca să salveze pe fiecare om care crede în numele Lui și care produce fructul pocăinței.”
Așa cum a fost nevoie de muncă și de implorarea ajutorului cerului pentru a repara pictura, tot așa este nevoie de muncă, o inimă sinceră și umilință pentru a produce „fructul pocăinței”. Printre aceste fructe se numără exercitarea credinței și încrederii noastre în Isus Hristos și în sacrificiul Său ispășitor, oferirea unei inimi frânte și a unui spirit smerit lui Dumnezeu, mărturisirea și abandonarea păcatului, repararea pe cât de bine putem a ceea ce am stricat și străduința de a trăi în mod neprihănit.
Pentru a ne pocăi și a ne schimba cu adevărat, trebuie, mai întâi, să fim „convinși de păcatele noastre”. O persoană nu vede nevoia de a lua medicamente decât dacă înțelege că este bolnavă. Pot exista momente în care nu dorim să ne cercetăm lăuntrul și să vedem ceea ce are cu adevărat nevoie de vindecare și remediere.
În scrierile lui C. S. Lewis, Aslan adresează aceste cuvinte unui om care s-a încurcat în propriile intenții: „O, [omenire], cât de inteligent vă apărați [împotriva] a tot ceea ce v-ar putea face bine!”.
În ce privință ne-am putea apăra, dumneavoastră și cu mine, împotriva acelor lucruri care ne-ar putea face bine?
Fie ca noi să nu ne apărăm împotriva binelui cu care Dumnezeu dorește să ne binecuvânteze! Împotriva dragostei și milei pe care El dorește ca noi să le simțim! Împotriva luminii și cunoașterii pe care El dorește să le reverse asupra noastră! Împotriva vindecării de care El știe că avem atât de mare nevoie! Împotriva relației de legământ mai profunde pe care El o dorește pentru toți fiii și toate fiicele Sale!
Mă rog să putem lăsa deoparte orice „[armă] de război” pe care, conștient sau chiar inconștient, le-am ridicat pentru a ne apăra împotriva binecuvântărilor dragostei lui Dumnezeu. Armele mândriei, egoismului, temii, urii, jignirii, automulțumirii, judecatei nedrepte, geloziei – orice ne-ar împiedica să-L iubim pe Dumnezeu cu toată inima și să ținem toate legămintele pe care le-am făcut cu El.
Pe măsură ce trăim potrivit legămintelor pe care le-am făcut, Domnul ne poate oferi ajutorul și puterea de care avem nevoie atât pentru a ne recunoaște, cât și pentru a ne birui slăbiciunile, inclusiv parazitul spiritual reprezentat de mândrie. Profetul nostru a spus:
„Pocăința… este calea către puritate, iar puritatea aduce cu sine putere”.
„Și, o, cât de mult vom avea nevoie de puterea Sa în zilele care vor urma!”
Ca în cazul picturii mele, Domnul nu a terminat cu noi când facem o greșeală, nici nu fuge când șovăim. Nevoia noastră de vindecare și ajutor nu este o povară pentru El, ci chiar motivul pentru care El a venit. Salvatorul Însuși a spus:
„Iată, Eu am venit în lume ca să aduc mântuire în lume, pentru ca să salvez lumea de la păcat”;
„Brațul milei Mele este întins către voi și oricine va veni, pe acela Eu îl voi primi; și binecuvântați sunt aceia care vin la Mine”.
Așadar, veniți – veniți voi care sunteți obosiți, istoviți și triști; veniți și lăsați muncile voastre și găsiți odihnă în El, Cel care vă iubește cel mai mult! Luați jugul Său asupra dumneavoastră, căci El este blând și smerit cu inima.
Tatăl nostru Ceresc și Salvatorul vă văd. Ei vă cunosc inima. Lor le pasă de ceea ce vă pasă, inclusiv de cei pe care îi iubiți.
Salvatorul poate salva ceea ce a fost pierdut, inclusiv relațiile rupte și frânte. El a creat o cale pentru ca toți cei care au căzut să fie mântuiți – să sufle suflare de viață în cei care se simt morți și fără speranță.
Dacă vă confruntați cu o situație pe care credeți că ar fi trebuit să o fi biruit până acum, nu renunțați. Aveți răbdare cu propria persoană, țineți-vă legămintele, pocăiți-vă des, căutați ajutorul conducătorilor dumneavoastră, dacă este necesar, și duceți-vă la casa Domnului cât de des puteți. Ascultați și dați atenție îndemnurilor pe care El vi le trimite. El nu va abandona relația Sa de legământ cu dumneavoastră.
Au existat relații dificile și complexe în viața mea cu care m-am luptat și pe care am căutat sincer să le îmbunătățesc. Uneori, simțeam că, cel mai adesea, eșuam. Mă întrebam: „Nu am reparat lucrurile data trecută? Nu mi-am biruit cu adevărat slăbiciunea?”. Am învățat, de-a lungul timpului, că nu sunt neapărat defectă; ci, adesea, este mai mult de lucrat și este nevoie de mai multă vindecare.
Vârstnicul D. Todd Christofferson ne-a învățat: „Cu siguranță, Domnul binecuvântează persoana care dorește să ajungă la judecată fiind demnă, care se străduiește cu hotărâre, zi după zi, să înlocuiască slăbiciunea cu tăria. Pocăința adevărată, schimbarea adevărată ar putea necesita încercări repetate, dar există ceva purificator și sfânt într-o astfel de strădanie. Iertarea și vindecarea divine se revarsă fără opreliști asupra unui astfel de suflet”.
Fiecare zi este o zi nouă plină de speranță și posibilități datorită lui Isus Hristos. În fiecare zi, dumneavoastră și cu mine putem ajunge să cunoaștem, așa cum a proclamat mama Eva, „bucuria mântuirii noastre”, bucuria de a fi făcuți întregi, bucuria de a simți dragostea nestrămutată a lui Dumnezeu pentru dumneavoastră.
Știu că Tatăl nostru din Cer și Salvatorul vă iubesc. Isus Hristos este Salvatorul și Mântuitorul întregii omeniri. El trăiește! Prin sacrifiul Său ispășitor, legăturile păcatului și ale morții au fost rupte pentru totdeauna pentru ca noi să putem fi liberi să alegem vindecarea, mântuirea și viața eternă alături de cei pe care îi iubim. Și, eu depun mărturie despre aceste lucruri în numele Său, al lui Isus Hristos, amin.