Primiți darul pocăinței oferit de Domnul
Să nu așteptăm ca lucrurile să devină grele înainte de a ne întoarce către Dumnezeu. Să nu așteptăm până la sfârșitul vieții noastre muritoare pentru a ne pocăi cu adevărat.
Depun mărturie despre un Tată Ceresc iubitor. În cadrul Conferinței Generale din luna aprilie a anului 2019, la câteva momente după ce am fost susținut în noua mea responsabilitate în calitate de autoritate generală-Cei Șaptezeci, corul a cântat imnul „Eu mă minunez”, care a pătruns în inima și sufletul meu.
Când am auzit aceste cuvinte, eu m-am minunat. Am simțit că, în pofida sentimentelor de nepotrivire și a defectelor mele, Domnul m-a binecuvântat să știu că „în puterea Lui pot eu să fac toate lucrurile”.
Sentimentul des întâlnit de nepotrivire, slăbiciune sau chiar de a nu fi demn este ceva cu care mulți dintre noi ne confruntăm uneori. Încă mă confrunt cu aceste lucruri; le-am simțit în ziua în care am fost chemat. Am avut aceste sentimente de multe ori și le am chiar și acum, în timp ce vă vorbesc. Cu toate acestea, am învățat că nu sunt singurul care are aceste sentimente. De fapt, există multe relatări în scripturi despre cei care par să fi avut astfel de sentimente. De exemplu, ne amintim de Nefi ca fiind un slujitor credincios și curajos al Domnului. Uneori, chiar și el s-a confruntat cu sentimentul că nu era demn și cu sentimente de slăbiciune și nepotrivire.
El a spus: „În ciuda bunătății mari a Domnului, care mi-a arătat lucrările Lui cele mari și minunate, inima mea exclamă: O, ce om ticălos sunt! Da, inima mea se întristează din cauza trupului meu; sufletul meu jelește din cauza nedreptăților mele”.
Profetul Joseph Smith a spus că se simțea adesea „condamnat din cauza slăbiciunilor și imperfecțiunilor [sale]”. Dar sentimentele lui Joseph de nepotrivire și îngrijorare au făcut parte din ceea ce l-a determinat să cugete, să studieze, să învețe și să se roage. După cum probabil vă aduceți aminte, el s-a dus să se roage în dumbrava din apropierea casei sale pentru a găsi adevăr, pace și iertare. L-a auzit pe Domnul spunând: „Joseph, fiul meu, păcatele tale îți sunt iertate. Du-te, urmează legile Mele și ține poruncile Mele. Iată, Eu sunt Domnul Slavei. Am fost răstignit pentru lume, ca toți cei care cred în numele Meu să poată avea viață veșnică”.
Dorința sinceră a lui Joseph de a se pocăi și de a căuta salvarea sufletului său l-a ajutat să vină la Isus Hristos și să primească iertarea păcatelor sale. Acest efort continuu a deschis ușa pentru restaurarea continuă a Evangheliei lui Isus Hristos.
Această experiență remarcabilă a profetului Joseph Smith ilustrează cum ne pot ajuta sentimentele de slăbiciune și nepotrivire să ne recunoaștem natura decăzută. Dacă suntem umili, ele ne vor ajuta să ajungem să recunoaștem dependența noastră de Isus Hristos și pot trezi în inima noastră dorința sinceră de a ne întoarce către Salvator și de a ne pocăi de păcatele noastre.
Dragi prieteni, pocăința este o bucurie! Dulcea pocăință face parte dintr-un proces zilnic prin care, „rând după rând, precept după precept”, Domnul ne învață să trăim o viață concentrată asupra învățăturilor Sale. Asemenea lui Joseph și Nefi, și noi putem „[să-L implorăm] pe El pentru milă; căci El are puterea să salveze”. El poate îndeplini orice dorință sau năzuință neprihănită și poate vindeca orice rană din viața noastră.
În Cartea lui Mormon: un alt testament al lui Isus Hristos, dumneavoastră și cu mine putem găsi nenumărate relatări despre persoane care au învățat cum să vină la Hristos prin pocăință sinceră.
Doresc să vă împărtășesc un exemplu privind îndurarea blândă a Domnului printr-o experiență care a avut loc pe insula mea natală, Puerto Rico.
În orașul meu natal, Ponce, o soră din Biserică, Célia Cruz Ayala, a hotărât să-i dea un exemplar al Cărții lui Mormon unei prietene. L-a împachetat și s-a dus să ducă acest dar, mai prețios pentru ea decât diamantele sau rubinele. Pe drum, un hoț s-a apropiat de ea, i-a luat poșeta și a fugit cu darul special care era în ea.
Când a relatat această întâmplare la Biserică, prietena ei a spus: „Cine știe? Poate că aceasta a fost ocazia ta de a împărtăși Evanghelia!”.
Ei bine, câteva zile mai târziu, știți ce s-a întâmplat? Célia a primit o scrisoare. Acea scrisoare, pe care Célia mi-a împărtășit-o, este astăzi în mâna mea. În ea, scrie:
„Doamnă Cruz,
Iertați-mă, iertați-mă! Nu veți ști niciodată cât de rău îmi pare că v-am atacat. Dar, datorită acestui lucru, viața mea s-a schimbat și va continua să se schimbe.
Acea carte [Cartea lui Mormon] m-a ajutat în viață. Visul acelui om al lui Dumnezeu m-a cutremurat… Vă înapoiez cei cinci [dolari], pentru că nu-i pot cheltui. Vreau să știți că păreați să aveți o strălucire în jurul dumneavoastră. Acea lumină părea să mă oprească [de la a vă face rău, așa că], în schimb, am fugit.
Vreau să știți că mă veți vedea din nou, dar când o veți face, nu mă veți recunoaște, pentru că voi fi fratele dumneavoastră… Aici, unde locuiesc, trebuie să-L găsesc pe Domnul și să mă duc la biserica din care faceți parte.
Mesajul pe care l-ați scris în această carte m-a făcut să lăcrimez. De miercuri seara, nu m-am putut opri din citit. M-am rugat și L-am rugat pe Dumnezeu să mă ierte [și] vă rog și pe dumneavoastră să mă iertați… Am crezut că darul dumneavoastră împachetat era ceva ce puteam vinde. [În schimb], m-a făcut să îmi doresc să îmi [schimb] viața… Iertați-mă, iertați-mă, vă implor!
Prietenul dumneavoastră necunoscut”.
Frați și surori, lumina Salvatorului poate ajunge la noi, toți, indiferent de circumstanțele noastre. „Nu puteți să vă scufundați mai adânc decât poate străluci lumina infinită a ispășirii lui Hristos”, a spus președintele Jeffrey R. Holland.
Cât despre destinatarul neintenționat al darului Céliei, Cartea lui Mormon, acest frate a continuat să fie martor la și mai multă îndurare din partea Domnului. Deși acestui frate i-a luat timp să se ierte pe sine, el a găsit bucurie în pocăință. Ce miracol! O soră credincioasă, un exemplar al Cărții lui Mormon, pocăință sinceră și puterea Salvatorului au dus la bucuria plenitudinii binecuvântărilor Evangheliei și la legăminte sacre în casa Domnului. Alți membri ai familiei au urmat și au acceptat responsabilități sacre în via Domnului, inclusiv slujirea în misiune cu timp deplin.
Pe măsură ce venim la Isus Hristos, calea noastră spre pocăință sinceră ne va conduce în cele din urmă la templul sfânt al Salvatorului.
Ce motiv neprihănit pentru a ne strădui să fim curați – să fim demni de plenitudinea binecuvântărilor făcute posibile de Tatăl nostru Ceresc și de Fiul Său prin legămintele sacre din templu! Slujirea cu regularitate în casa Domnului și străduința de a ține legămintele sacre pe care le facem acolo ne vor mări atât dorința, cât și capacitatea de a avea parte de o schimbare în inimă, minte, cuget și suflet necesară pentru ca noi să devenim mai asemănători Salvatorului nostru. Președintele Russell M. Nelson a mărturisit: „Nimic nu va deschide cerurile mai mult [decât preaslăvirea în templu]. Nimic!”.
Dragii mei prieteni, vă simțiți nepotriviți? Vă simțiți nedemni? Vă îndoiți de propria persoană? Poate vă faceți griji și vă întrebați: Mă ridic eu la înălțimea așteptărilor? Este prea târziu pentru mine? De ce continui să eșuez când fac tot ce pot?
Frați și surori, cu siguranță vom face greșeli de-a lungul vieții noastre. Dar, vă rog, aduceți-vă aminte că, așa cum ne-a învățat vârstnicul Gerrit W. Gong, „ispășirea Salvatorului nostru este infinită și eternă. Fiecare dintre noi se depărtează de cărare și face greșeli. Poate că, pentru o perioadă, ne depărtăm de cărare. Dumnezeu ne încredințează cu dragoste că, indiferent unde ne aflăm sau ce am făcut, există întotdeauna o cale de întoarcere la El. El este pregătit să ne primească”.
Așa cum și draga mea soție, Cari Lu, m-a învățat, noi, toți, trebuie să ne pocăim, să facem schimbări și să o luăm de la capăt în fiecare zi.
Obstacole vor veni. Să nu așteptăm ca lucrurile să devină grele înainte de a ne întoarce către Dumnezeu. Să nu așteptăm până la sfârșitul vieții noastre muritoare pentru a ne pocăi cu adevărat. În schimb, fie ca acum, indiferent pe care parte a cărării legămintelor ne aflăm, să ne concentrăm asupra puterii mântuitoare a lui Isus Hristos și asupra dorinței Tatălui Ceresc ca noi să ne întoarcem la El.
Casa Domnului, scripturile Sale sfinte, profeții și apostolii Săi sfinți ne inspiră să tindem spre sfințenie personală prin doctrina lui Hristos.
Și Nefi a spus: „Și acum iată, frații mei preaiubiți, aceasta este calea; și nu este nici o altă cale și nici un alt nume dat sub cer prin care omul să poată fi salvat în împărăția lui Dumnezeu. Și acum, aceasta este doctrina lui Hristos, singura și adevărata doctrină a Tatălui și a Fiului și a Duhului Sfânt, care este un Dumnezeu, fără de sfârșit”.
Este posibil ca procesul nostru de a deveni una cu Dumnezeu să fie greu. Dar dumneavoastră și cu mine putem să ne oprim, să fim liniștiți, să privim spre Salvator și să căutăm să găsim și să acționăm pentru a schimba ceea ce El dorește să schimbăm. Dacă facem aceste lucruri cu intenție deplină, vom avea parte de vindecarea Sa. Și gândiți-vă la cum vor fi binecuvântați urmașii noștri dacă vom primi darul pocăinței oferit de Domnul!
Olarul Suprem, m-a învățat tatăl meu, ne va modela și ne va perfecționa, ceea ce poate fi greu. Cu toate acestea, Vindecătorul Suprem ne va curăța. Am simțit și continui să simt acea putere vindecătoare. Depun mărturie că aceasta vine prin credință în Isus Hristos și prin pocăință zilnică.
Depun mărturie despre dragostea lui Dumnezeu și despre puterea infinită a ispășirii Fiului Său. O putem simți profund pe măsură ce ne pocăim sincer și din toată inima.
Dragii mei prieteni, sunt martor al glorioasei restaurări a Evangheliei prin profetul Joseph Smith și al îndrumării divine actuale a Salvatorului prin profetul și purtătorul Său de cuvânt, președintele Russell M. Nelson. Eu știu că Isus Hristos trăiește și că El este Vindecătorul Suprem al sufletelor noastre. Știu și depun mărturie că aceste lucruri sunt adevărate, în numele sfânt al lui Isus Hristos, amin.