Sfințenie ca a Domnului în viața de zi cu zi

Vârstnicul Gerrit W. Gong

din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli

Sfințenia ca a Domnului face ca viața de zi cu zi să fie sacră. Ne face mai fericiți și ne apropie mai mult de Domnul și unul față de altul.

Reuniunea recentă a familiei noastre, Gong, a inclus un spectacol distractiv de talente, completat de un concurs cu glume de tată.

Dar acest concurs a fost neobișnuit. Dintr-o echipă făceau parte bunicul (eu) și două dintre nepoate, în vârstă de 12 și 11 ani. Cealaltă echipă a inclus inteligența artificială (IA) programată de un văr să spună glume de tată în stilul Gerrit W. Gong. Bunicul Gerrit Gong versus varianta IA a lui Gerrit Gong.

Nepoatele și cu mine am început jocul.

Cum se numește un dinozaur care își lovește mașina? Tyrannosaurus epavus.

Varianta IA a lui Gerrit Gong a primit comanda: Gândește ca Gerrit W. Gong. Vorbește ca el.

Varianta IA a lui Gerrit Gong: „Iată o glumă de tată ca și cum ar fi fost rostită de Gerrit W. Gong, adoptând stilul său cald, grijuliu și înălțător: De ce i-a făcut copacul umil pe oameni să zâmbească? Pentru că era înrădăcinat în dragoste și întindea ramuri pline de bunătate. Asemenea acelui copac, și noi putem găsi tărie în rădăcinile noastre și bucurie în a oferi bunătate altora”.

Ei bine, ce credeți? De aceea se numesc glume de tată.

Peste tot în jurul nostru sunt ocazii de a râde, a ne bucura, a vedea lucrurile cu ochi recunoscători. Evanghelia noastră este una a bucuriei și sfințeniei în viața de zi cu zi. Sfințenia caracterizează lucrurile care au un scop sacru. Dar sfințenia ne invită, de asemenea, să ne umplem viața de zi cu zi cu lucruri sacre – să ne bucurăm de pâinea cea de toate zilele în mijlocul ciulinilor și spinilor acestei lumi. Pentru a merge cu Domnul, trebuie să devenim sfinți, pentru că El este sfânt și, pentru a ne ajuta să devenim sfinți, Domnul ne invită să mergem cu El.

Fiecare dintre noi are o poveste. Când sora Gong și cu mine vă întâlnim pe dumneavoastră – membri ai Bisericii și prieteni din multe locuri și circumstanțe – povestirile dumneavoastră despre sfințenia ca a Domnului în viața de zi cu zi ne inspiră. Trăiți potrivit celor șase C-uri: comuniune cu Dumnezeu, comunitate și compasiune unul față de celălalt, credință față de și contracte (legăminte) cu Dumnezeu, familia și prietenii – concentrare asupra lui Isus Hristos.

Tot mai multe dovezi scot în evidență acest fapt remarcabil: credincioșii sunt, în general, mai fericiți, mai sănătoși și mai împliniți decât cei care nu și-au asumat un angajament spiritual sau nu au o legătură cu spiritualitatea. Fericirea și satisfacția în viață, sănătatea mintală și fizică, însemnătatea și scopul, caracterul și virtutea, relațiile sociale strânse, chiar și stabilitatea financiară și materială – toate aceste categorii menționate înfloresc la cei care practică religia.

Ei se bucură de o mai bună sănătate fizică și mintală și de o mai mare satisfacție în viață la toate vârstele și în toate grupurile demografice.

Ceea ce este numit de cercetători „stabilitate structurală religioasă” oferă claritate, scop și inspirație în mijlocul suișurilor și coborâșurilor vieții. Gospodăriile bazate pe credință și comunitatea de sfinți luptă împotriva izolării și singurătății în mijlocul mulțimii. Sfințenia ca a Domnului spune nu profanului, nu istețimii arțăgoase ce-i jignește pe alții, nu rețelelor de socializare care favorizează mânia și polarizarea. Sfințenia ca a Domnului spune da la ceea ce este sacru și plin de pioșenie, da la ceea ce ne ajută să devenim cât mai liberi, mai fericiți, mai autentici și cele mai bune versiuni ale noastre pe măsură ce Îl urmăm cu credință.

Cum arată sfințenia ca a Domnului în viața de zi cu zi?

Sfințenia ca a Domnului în viața de zi cu zi este ca atunci când doi tineri adulți credincioși, căsătoriți de un an, împărtășesc, cu autenticitate și vulnerabilitate, legăminte ale Evangheliei, sacrificiu și slujire în viața lor de zi cu zi.

Ea începe: „În liceu, a fost o perioadă întunecată. Am simțit că Dumnezeu nu-mi era alături. Într-o seară, o prietenă mi-a trimis acest mesaj: «Salut! Ai citit vreodată Alma 36?».

Când am început să citesc”, a spus ea, „am fost copleșită de pace și dragoste. M-am simțit ca și cum primeam o îmbrățișare puternică. Când am citit Alma 36:12, am știut că Tatăl Ceresc mă vedea și știa exact ce simt”.

Ea continuă: „Înainte de a ne căsători, am fost sinceră cu logodnicul meu spunându-i că nu aveam o mărturie mare despre zeciuială. De ce are nevoie Dumnezeu ca noi să dăm bani, când alții au atât de mulți de dat? Logodnicul meu m-a ajutat explicându-mi că nu este vorba despre bani, ci despre respectarea unei porunci care ne-a fost dată. El m-a îndemnat să încep să plătesc zeciuiala.

Am văzut cu adevărat cum mărturia mea creștea”, a spus ea. „Uneori avem puțini bani, dar am văzut atât de multe binecuvântări și, cumva, salariile au fost suficiente.”

De asemenea, „în clasa mea pentru asistente medicale”, a spus, „eram singura membră a Bisericii și singura căsătorită. De multe ori, plecam de la clasă dezamăgită sau plângând deoarece simțeam că toți colegii mei mă arătau cu degetul și făceau comentarii negative despre crezurile mele, faptul că purtam veșmintele sau că mă căsătorisem de tânără”.

Totuși, ea spune în continuare: „În ultimul semestru am învățat cum să-mi exprim mai bine crezurile și să fiu un bun exemplu în ce privește viața trăită potrivit Evangheliei. Cunoașterea și mărturia mea au crescut pentru că mi-a fost pusă la încercare capacitatea de a rezista singură și de a rămâne neclintită în ceea ce cred”.

Tânărul soț adaugă: „Înainte de misiunea mea, am primit oferte de a juca baseball la facultate. Luând o hotărâre dificilă, am lăsat deoparte acele oferte și am mers să-I slujesc Domnului. Nu aș schimba acei doi ani pentru nimic.

Când m-am întors acasă”, a spus el, „mă așteptam la o tranziție dificilă, dar am constatat că sunt mai puternic, mai rapid și mai sănătos. Aruncam mai tare decât atunci când am plecat. Am avut mai multe oferte de a juca decât atunci când am plecat, inclusiv de la școala visurilor mele. Și, cel mai important”, a spus el, „mă bizui pe Domnul mai mult ca niciodată”.

El încheie: „În calitate de misionar, am propovăduit că Tatăl Ceresc ne promite putere când ne rugăm, dar uneori uit că acest lucru este valabil și pentru mine”.

Vistieria noastră de binecuvântări misionare primite datorită sfințeniei ca a Domnului este bogată și plină. Probleme financiare, cele legate de program și alte circumstanțe nu sunt adesea ușoare. Dar, când misionari de toate vârstele și din toate mediile acționează cu sfințenie ca a Domnului, lucrurile se pot rezolva la timpul și în felul stabilite de Domnul.

Acum, având o perspectivă de 48 de ani, un misionar senior spune: „Tatăl meu a vrut ca eu să urmez o facultate, nu să merg în misiune La scurt timp după aceea, a avut un atac de cord și a murit la vârsta de 47 de ani. M-am simțit vinovat. Cum puteam îndrepta relația cu tatăl meu?

Mai târziu”, spune el în continuare, „după ce am hotărât să slujesc în misiune, l-am văzut pe tatăl meu într-un vis. În pace și mulțumit, era fericit că urma să slujesc”.

Acest misionar senior continuă: „Așa cum învățăm din Doctrină și legăminte 138, cred că, probabil, tatăl meu slujește ca misionar în lumea spiritelor. Mi-l imaginez pe tatăl meu ajutându-l pe străbunicul nostru, care a părăsit Germania la vârsta de 17 ani și s-a pierdut de familie, să fie regăsit”.

Soția lui adaugă: „Printre cei cinci frați din familia soțului meu, cei patru care au slujit în misiuni sunt cei care au studii superioare”.

Sfințenia ca a Domnului în viața de zi cu zi este exemplificată de un tânăr misionar întors din misiune, care a învățat să-L lase pe Dumnezeu să aibă întâietate în viața sa. Înainte de aceasta, când i s-a cerut să binecuvânteze pe cineva care era foarte bolnav, acest misionar a spus: „Eu am credință; îl voi binecuvânta să-și revină. Totuși”, spune fostul misionar, „am învățat în acel moment să mă rog nu pentru ceea ce doream eu, ci pentru ceea ce știa Domnul că avea nevoie persoana respectivă. L-am binecuvântat pe frate cu pace și alinare. Mai târziu a murit în pace”.

Sfințenia ca a Domnului în viața de zi cu zi este precum o scânteie care trece peste văl pentru a crea legături, a alina, a întări. Un administrator de la o universitate importantă spune că simte că persoane, pe care le cunoaște doar după reputație, se roagă pentru el. Aceste persoane și-au dedicat viața universității și continuă să le pese de misiunea și studenții ei.

O soră face tot ce poate în fiecare zi, după ce soțul ei a fost necredincios față de ea și copii. O admir profund pe ea și pe alții ca ea. Într-o zi, în timp ce împăturea rufele, cu mâna pe un teanc de veșminte, ea a oftat în sinea ei: „Ce rost are?”. Ea a simțit un glas blând care a asigurat-o: „Legămintele tale sunt făcute cu Mine”.

Timp de 50 de ani, o altă soră a dorit să aibă o relație bună cu tatăl ei. „În copilărie”, spune ea, „erau frații mei și tatăl meu și, abia apoi, eram eu – singura fiică. Tot ce mi-am dorit vreodată a fost să fiu «suficient de bună» pentru tatăl meu.

Apoi, mama mea a murit! Ea a fost singura legătură dintre mine și tatăl meu.

Într-o zi”, a spus sora, „am auzit un glas spunând: «Invită-l pe tatăl tău la templu cu tine». Acesta a fost începutul unui obicei de a mă întâlni de două ori pe lună cu tăticul meu în casa Domnului. I-am spus tatălui meu că-l iubesc. Mi-a spus că și el mă iubește.

Petrecerea timpului în casa Domnului ne-a vindecat. Mama mea nu ne-a putut ajuta pe pământ. A fost nevoie ca ea să se afle de cealaltă parte a vălului pentru a ajuta la repararea a ceea ce era frânt. Templul a desăvârșit călătoria noastră către întregire ca familie eternă”.

Tatăl spune: „Dedicarea templului a fost o experiență spirituală minunată pentru mine și pentru singura mea fiică. Acum participăm împreună și simțim cum dragostea noastră se întărește”.

Sfințenia ca a Domnului în viața de zi cu zi include momente dificile când cei dragi mor. La începutul acestui an, draga mea mamă, Jean Gong, a murit în pace înainte să împlinească 98 de ani.

Dacă ați fi întrebat-o pe mama: „Doriți înghețată de ciocolată cu nuci și bezele, de ciocolată albă cu ghimbir sau de căpșuni?”, mama ar fi spus: „Pot să gust din fiecare, vă rog?”. Cine i-ar putea spune „nu” mamei lui, mai ales când ea iubea toate aromele vieții?

Odată, am întrebat-o pe mama ce hotărâri i-au modelat cel mai mult viața.

Ea a spus: „Faptul de a fi botezată membră a Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă și a mă muta din Hawaii pe continent, unde l-am cunoscut pe tatăl tău”.

Botezată la vârsta de 15 ani, singura din familia ei numeroasă care s-a alăturat Bisericii noastre, mama mea a avut credință și încredere în Domnul, bazate pe legământ, care i-au binecuvântat viața și toate generațiile familiei noastre. Îmi este dor de mama mea, așa cum vă este dor de membri ai familiei dumneavoastră. Dar știu că mama mea nu a încetat să existe. Pur și simplu nu este aici acum. Aduc un omagiu ei și tuturor celor care mor fiind exemple curajoase de sfințenie ca a Domnului în viața de zi cu zi.

Desigur, sfințenia ca a Domnului în viața de zi cu zi include faptul de a veni mai des la Domnul în casa Sa sfântă. Acest lucru este adevărat, fie că suntem membri ai Bisericii, fie prieteni.

Trei prieteni au venit la casa deschisă a Templului Bangkok, Thailanda.

„Acesta este un loc de super vindecare”, a spus unul.

Un altul a spus în camera de botezuri: „Când sunt aici, vreau să fiu spălat și să nu mai păcătuiesc niciodată”.

Al treilea a spus: „Puteți simți puterea spirituală?”.

Folosind patru cuvinte sacre, templele noastre invită și proclamă:

„Sfințenie Domnului.

Casa Domnului.”

Sfințenia ca a Domnului face ca viața de zi cu zi să fie sacră. Ne face să fim mai aproape de Domnul și unii de alții și mai fericiți și ne pregătește să trăim alături de Dumnezeu, Tatăl nostru, Isus Hristos și cei dragi ai noștri.

Asemenea prietenei mele, vă puteți întreba dacă Tatăl dumneavoastră Ceresc vă iubește. Răspunsul este un da răsunător, absolut! Putem simți dragostea Sa când facem, fericiți, sfințenia ca a Domnului să existe în viața noastră în fiecare zi și veșnic. Fie ca noi să facem aceasta, mă rog în numele sacru al lui Isus Hristos, amin.

Note.

1. Din vremurile Vechiului Testament, suntem învățați: „Voi să vă sfințiți, și fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt” (Leviticul 11:44). Trebuie să umblăm în sfințenie înaintea Domnului (vedeți Doctrină și legăminte 20:69), să stăm în locuri sfinte (vedeți Doctrină și legăminte 45:32), să ținem ziua de sabat sfântă (vedeți Exodul 20:8), să purtăm veșminte sfinte (vedeți Exodul 29:29), să folosim untdelemnul sfânt pentru ungere (vedeți Exodul 30:25), să fim binecuvântați de profeți sfinți (vedeți Doctrină și legăminte 10:46) și să ne bizuim pe scripturile sfinte (vedeți Doctrină și legăminte 20:11), legile sfinte (vedeți Doctrină și legăminte 20:20) și îngerii sfinți (vedeți Doctrină și legăminte 20:6). Sfințenia față de Domnul este menită să binecuvânteze toate aspectele vieții noastre de zi cu zi.

2. Vedeți Moise 6:34.

3. Vedeți „Religion and Spirituality: Tools for Better Wellbeing?”, Gallup Blog, 10 oct. 2023, news.gallup.com. „În întreaga lume, oamenii dedicați în măsură mai mare spiritualității sau religie au o stare de bine mai bună în multe privințe” – inclusiv emoții pozitive, sentimentul că au un scop, implicarea în comunitate și crearea de legături sociale [Faith and Wellness: the Worldwide Connection Between Spirituality Wellbeing (2023), faithandmedia.com/research/gallup].

4. Fiecare experiență citată este împărtășită – având admirația și aprecierea mea – folosind cuvintele persoanelor implicate și cu permisiunea lor.

5. Astăzi, în Biserică, tinerii adulți cu vârste cuprinse între 18 și 35 de ani (atât tinerii necăsătoriți, cât și tinerii adulți căsătoriți) și adulții necăsătoriți (36-45 de ani) reprezintă o treime (32,5%) din numărul total de membri ai Bisericii. Dintre cei 5,623 de milioane de membri ai Bisericii, tinerii adulți cu vârste cuprinse între 18 și 35 de ani sunt în total 3,625 de milioane (dintre care 694.000 sunt căsătoriți) și adulții necăsătoriți cu vârste cuprinse între 36 și 45 de ani sunt în total 1.998 milioane. Adulții noștri tineri și necăsătoriți sunt remarcabili; fiecare este prețios. Fiecare are propria poveste despre credință, căutare, rezistență și compasiune. Exemplul împărtășit aici este reprezentativ pentru gama remarcabilă de relatări și experiențe pe care le trăiesc adulții tineri și necăsătoriți pe care-i întâlnesc în multe împrejurări și circumstanțe în întreaga Biserică.

6. În prezent, aproximativ 77.500 de misionari slujesc în 450 de misiuni din întreaga lume. Aici sunt incluși misionarii tineri care propovăduiesc, misionarii tineri care deservesc și cuplurile în vârstă, dar nu și 27.800 de misionari seniori care deservesc și voluntarii pe termen lung. Fiecare povestire a misionarilor, de la pregătire până la slujire și întoarcere, este personală și plină de sfințenie față de Domnul prin experiență personală.

   Multe experiențe misionare reflectă un tipar spiritual. Acesta include mărturia individuală despre faptul de a-i invita și ajuta pe alții în mod altruist să vină la Isus Hristos și despre faptul că misionarul a devenit ucenic al lui Isus Hristos și misionar care urmează principiile din Predicați Evanghelia Mea. Misionarii care urmează principiile din Predicați Evanghelia Mea sunt schimbați, chiar transformați, de experiențele care le clădesc mărturia. Ei învață să iubească persoane, locuri, limbi și culturi. Ei împlinesc profeția aducând veștile bune ale plenitudinii Evangheliei restaurate a lui Isus Hristos națiunilor, neamurilor și popoarelor din multe țări. Ei găsesc binele în fiecare coleg și învață să trăiască alături de fiecare. Ei lucrează cu membri, conducători și prieteni din multe circumstanțe și medii și multe altele.

   Misionarii care urmează principiile din Predicați Evanghelia Mea dezvoltă credință și încredere. Ei clădesc echipe devotate. Ei învață că supunerea aduce binecuvântări și miracole. Într-o multitudine de alte moduri personalizate, ei devin cu adevărat și știu prin legământ: „Sunt un ucenic al lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu” (3 Nefi 5:13).

7. Unii dintre cei mai credincioși și curajoși membri ai Bisericii noastre, surori și frați, se află în situații la care nu s-au așteptat niciodată și pe care nu le-ar fi ales niciodată. Acești sfinți adevărați merg înainte, zi de zi, nădăjduind în Domnul. Domnul îi cunoaște pe fiecare și, așa cum învățăm cu delicatețe din acest exemplu, dorește să ne încurajeze și să ne întărească pe fiecare la timpul ales de El și în felul Său.

8. Se dorește mult să existe relații bune între părinți și copii. Sunt profund recunoscător pentru fiecare situație în care, chiar și după mulți ani, împăcarea, iertarea și sentimentul de apartenență pe care îl oferă legămintele sunt dezvoltate sau restaurate. Această soră bună nu dorește ca nimeni să aibă o părere rea despre tatăl ei. Ea spune: „Este un conducător bun și credincios și un tată bun”.

9. Un paradox al creșterii copiilor este acela că aceștia sunt profund modelați de modul în care sunt îngrijiți, totuși, de obicei, ei își amintesc puțin din primii ani, când mamele lor îi îngrijesc neobosit și altruist. Cuvintele sunt insuficiente pentru a exprima truismul pe care înțelegerea, dragostea și aprecierea mea față de tatăl și mama mea l-au mărit și aprofundat pe măsură ce am devenit soț, părinte și bunic. Reflectând asupra faptului că planul fericirii se întinde pe generații, putem, în oglinzile eternității din templu, să ne vedem ca mamă, bunică, străbunică într-o direcție și ca fiică, nepoată, strănepoată în cealaltă direcție.

10. Astăzi, aproximativ 60% dintre membrii Bisericii din întreaga lume locuiesc la o distanță mai mică de 80 km (50 de mile sau, în multe lovuri, aproximativ o oră de călătorie) de o casă a Domnului. În anii care vor veni, când templele anunțate vor fi terminate, aproximativ trei sferturi dintre membrii Bisericii vor locui la o oră distanță de o casă a Domnului. În funcție de circumstanțe, sperăm că este suficient de aproape pentru ca noi să venim des la Domnul în casa Sa sfântă, binecuvântând astfel generații de membri prețioși ai familiei, precum și pe noi și pe urmașii noștri.

11. Pe templele noastre, inscripția standard este „Sfințenie Domnului, Casa Domnului”. Câteva temple includ mai mult decât această inscripție, cum ar fi adăugarea numelui Bisericii. Unele temple au inscripția inversată: „Casa Domnului, sfințenie Domnului” (în Atlanta, Los Angeles și San Diego din Statele Unite). Inscripția de pe Templul Logan este, simplu, „Sfințenie Domnului”.