Viața muritoare își împlinește scopul!
În pofida încercărilor cu care ne confruntăm cu toții, Tatăl nostru Ceresc iubitor a întocmit planul fericirii astfel încât să nu fim sortiți eșecului.
Timp de mulți ani am fost desemnat să fiu învățătorul de acasă al unei surori mai în vârstă din episcopia mea. Ea nu a avut o viață ușoară. A avut diverse probleme de sănătate și a dus o viață plină de durere din cauza unui accident avut în copilărie pe un teren de joacă. Divorțată la vârsta de 32 de ani și având patru copii mici de crescut și îngrijit, ea s-a recăsătorit la vârsta de 50 de ani. Al doilea său soț a decedat când ea avea 66 de ani, iar această soră a mai trăit încă 26 de ani ca văduvă.
În pofida încercărilor cu care s-a confruntat de-a lungul vieții, a fost fidelă legămintelor sale până la final. Această soră a fost foarte pasionată de genealogie, a mers la templu și a colecționat și a scris istorii de familie. Deși a avut parte de multe încercări grele și, fără îndoială, a simțit, uneori, tristețe și singurătate, ea avea o înfățișare veselă și o personalitate blândă și plăcută.
La nouă luni după moartea ei, unul dintre fiii săi a avut o experiență remarcabilă în templu. El a aflat prin puterea Duhului Sfânt că mama sa avea un mesaj pentru el. Ea a comunicat cu el, dar nu prin viziune sau cuvinte care pot fi auzite. Următorul mesaj clar a venit în mintea fiului de la mama sa: „Vreau să știi că viața muritoare își împlinește scopul și vreau să știi că acum înțeleg de ce s-au întâmplat toate [în viața mea] așa cum s-au întâmplat – și totul este în regulă”.
Acest mesaj este și mai remarcabil când ne gândim la situația ei și la greutățile pe care această soră le-a îndurat și biruit.
Frați și surori, viața muritoare își împlinește scopul! Este concepută astfel încât să-și împlinească scopul! În pofida încercărilor, suferințelor și greutăților cu care ne confruntăm cu toții, Tatăl nostru Ceresc iubitor, înțelept și perfect a întocmit planul fericirii astfel încât să nu fim sortiți eșecului. Planul Său ne oferă o cale de a ne ridica deasupra eșecurilor noastre din viața muritoare. Domnul a spus: „Aceasta este lucrarea Mea și slava Mea – să realizez nemurirea și viața veșnică a omului”.
Cu toate acestea, dacă dorim să avem parte de „lucrarea… și slava” Domnului, chiar „nemurirea și viața veșnică”, trebuie să ne așteptăm să fim instruiți și învățați și să trecem prin focul topitorului – uneori până la limitele noastre extreme. A evita în totalitate problemele, încercările și greutățile acestei lumi ar însemna să evităm procesul care este cu adevărat necesar pentru ca viața muritoare să-și împlinească scopul.
Și astfel, nu ar trebui să fim surprinși când vin peste noi vremuri grele. Vom întâlni situații care ne vor pune la încercare și oameni care ne vor ajuta să punem în practică adevărata caritate și răbdare. Dar trebuie să ne îndurăm greutățile și să ne amintim ceea ce a spus Domnul:
„Și oricine își va da viața pentru cauza Mea, pentru numele Meu, o va găsi din nou, chiar viața veșnică.
De aceea, nu vă temeți de dușmanii voștri [sau de problemele sau provocările dumneavoastră sau de încercările acestei vieți], pentru că am hotărât… spune Domnul, să vă încerc în toate lucrurile pentru a vedea dacă rămâneți în legământul Meu… pentru ca să fiți găsiți demni”.
Când ne simțim tulburați sau neliniștiți în legătură cu problemele noastre sau simțim că s-ar putea să primim mai mult decât partea noastră echitabilă din greutățile vieții, ne putem aminti ce le-a spus Domnul copiilor lui Israel:
„Adu-ți aminte de [toate drumurile] pe care te-a călăuzit Domnul, Dumnezeul tău, în timpul acestor patruzeci de ani în pustie, ca să te smerească și să te încerce, ca să-ți cunoască pornirile inimii și să vadă dacă ai să păzești sau nu poruncile Lui”.
Așa cum Lehi l-a învățat pe fiul său Iacov:
„Ai suferit multe necazuri și multă întristare… Totuși… [Dumnezeu] va sfinți suferințele tale spre binele tău… Prin urmare, știu că ești mântuit datorită dreptății Mântuitorului tău”.
Deoarece această viață este un loc de încercare și „nori grei spre noi se îndreaptă [și amenință să ne distrugă pacea]”, este util să ne amintim acest sfat și această promisiune care se găsesc în Mosia 23 cu privire la încercările vieții: „Cu toate acestea… oricine își pune nădejdea în [Domnul], acela va fi înălțat în [ultima zi]”
Când eram tânăr, am simțit personal o mare durere emoțională și rușine în urma acțiunilor nedrepte ale unei alte persoane, care, timp de mulți ani, mi-au afectat stima de sine și sentimentul demnității în fața Domnului. Cu toate acestea, eu depun mărturie personală că Domnul ne poate întări și susține în orice greutăți prin care suntem nevoiți să trecem în timpul șederii noastre în această vale a plângerii.
Cunoaștem experiența lui Pavel:
„Și ca să nu mă umflu de mândrie, din pricina strălucirii acestor descoperiri [pe care le primisem], mi-a fost pus un țepuș în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască, și să mă împiedice să mă îngâmf.
De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia.
Și El mi-a zis: «Harul Meu îți este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită». Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine”.
Nu știm cum era „[țepușul] în carne” al lui Pavel. El a ales să nu descrie dacă era o boală fizică, o infirmitate mintală sau emoțională sau o ispită. Dar nu trebuie să cunoaștem acest detaliu pentru a ști că el s-a chinuit și L-a implorat pe Domnul să-l ajute și că, în cele din urmă, tăria și puterea Domnului sunt cele care l-au ajutat să treacă peste aceasta.
Asemenea lui Pavel, ajutorul Domnului a fost cel care, în cele din urmă, m-a întărit emoțional și spiritual și, astfel, după mulți ani, am acceptat că am fost întotdeauna o persoană valoroasă și demnă de binecuvântările Evangheliei. Salvatorul m-a ajutat să-mi biruiesc sentimentele că nu eram demn și să ofer iertare sinceră celui care mi-a greșit. Am înțeles, în cele din urmă, că ispășirea Salvatorului este un dar personal pentru mine și că Tatăl meu Ceresc și Fiul Său mă iubesc în mod perfect. Datorită ispășirii Salvatorului, viața muritoare își împlinește scopul.
Deși, în cele din urmă, am fost binecuvântat să înțeleg modul în care Salvatorul m-a salvat și mi-a fost alături în timpul acelor experiențe, înțeleg clar că situația nefericită din adolescența mea a reprezentat călătoria și experiența mea personală, a căror rezolvare și rezultat final nu pot fi extrapolate la cei care au suferit și continuă să sufere din cauza comportamentului nedrept al altora.
Înțeleg că experiențele vieții – bune și rele – ne pot învăța lecții importante. Acum știu și depun mărturie că viața muritoare își împlinește scopul! Sper ca, datorită tuturor experiențelor din viața mea – bune și rele – să am compasiune pentru victimele nevinovate ale acțiunilor altora și empatie pentru cei asupriți.
Sper sincer ca, în urma experiențelor din viața mea – bune și rele – să fiu mai bun cu alții, să-i tratez pe alții așa cum i-ar trata Salvatorul și să am o înțelegere mai mare față de cel păcătos și să am o integritate deplină. Pe măsură ce ajungem să ne bizuim pe harul Salvatorului și ne ținem legămintele, putem fi exemple privind efectele de mare amploare ale ispășirii Salvatorului.
Vă împărtășesc un ultim exemplu care arată că viața muritoare își împlinește scopul.
Mătușa vârstnicului Hales, Lois VandenBosch, și mama dânsului, Klea VandenBosch.
Mama mea nu a avut o călătorie ușoară prin viața muritoare. Nu a primit nicio distincție sau onoruri lumești și nu a avut ocazii educaționale după terminarea liceului. Ea s-a îmbolnăvit de poliomielită în copilărie, ceea ce i-a provocat o viață întreagă durere și disconfort la piciorul stâng. Ca adultă, ea a avut parte de multe circumstanțe de natură fizică și financiară grele și istovitoare, dar a fost credincioasă legămintelor ei și L-a iubit pe Domnul.
Când mama avea 55 de ani, sora mea mai mare a decedat, lăsând o fetiță de opt luni, nepoata mea, fără mamă. Din diverse motive, mama a ajuns să-mi crească nepoata în următorii 17 ani, adesea în circumstanțe foarte dificile. Totuși, în pofida acestor experiențe, ea și-a slujit cu bucurie și de bunăvoie familia, vecinii și membrii episcopiei și a slujit ca lucrătoare în templu care înfăptuiește rânduieli timp de mulți ani. În ultimii ani ai vieții sale, mama a suferit de o formă de demență, era adesea confuză și a fost internată într-o unitate de îngrijire medicală. Din nefericire, era singură când a murit pe neașteptate.
La câteva luni după moartea sa, am avut un vis pe care nu-l voi putea uita niciodată. În visul meu, stăteam în biroul meu din clădirea administrativă a Bisericii. Mama a intrat în birou. Am știut că venise din lumea spiritelor. Îmi voi aminti întotdeauna sentimentele pe care le-am avut. Ea nu a spus nimic, dar radia o frumusețe spirituală pe care nu o mai văzusem vreodată și pe care mi-e greu să o descriu.
Înfățișarea și ființa ei erau cu adevărat uimitoare! Îmi aduc aminte că i-am spus: „Mamă, ești atât de frumoasă!”, făcând referire la puterea și frumusețea ei spirituale. M-a recunoscut – din nou, fără să vorbească. Am simțit dragostea ei pentru mine și, atunci, am știut că este fericită și vindecată de grijile și încercările lumii și așteaptă cu nerăbdare „[o înviere glorioasă]”. Știu că pentru mama, viața muritoare și-a împlinit scopul – și că și-l împlinește și pentru noi.
Lucrarea și slava lui Dumnezeu sunt de a realiza nemurirea și viața eternă a omului. Experiențele din viața muritoare fac parte din călătoria care ne permite să creștem și să progresăm spre nemurire și viața eternă. Nu am fost trimiși aici pentru a eșua, ci pentru a reuși în planul lui Dumnezeu pentru noi.
Regele Beniamin ne-a învățat: „Și mai mult, aș dori ca voi să vă gândiți la starea binecuvântată și fericită a acelora care țin poruncile lui Dumnezeu. Căci iată, ei sunt binecuvântați în toate lucrurile, atât cele lumești, cât și cele spirituale; și dacă ei se mențin cu credință până la sfârșit, atunci sunt primiți în cer pentru ca să poată locui cu Dumnezeu într-o stare de fericire fără de sfârșit”. Cu alte cuvinte, viața muritoare își împlinește scopul!
Depun mărturie că, pe măsură ce primim rânduielile Evangheliei, facem legăminte cu Dumnezeu și, apoi, ținem acele legăminte, ne pocăim, slujim altora și îndurăm până la sfârșit, și noi putem avea confirmarea și încrederea deplină în Domnul că viața muritoare își împlinește scopul! Depun mărturie despre Isus Hristos și că viitorul nostru glorios alături de Tatăl nostru Ceresc este posibil prin harul și ispășirea Salvatorului. În numele lui Isus Hristos, amin.