Fii și fiice ai lui Dumnezeu
Noi credem cu adevărat că suntem cu toții copiii lui Dumnezeu și, din acest motiv, avem potențialul de a deveni ca El.
Astăzi, aș dori să vorbesc despre unul dintre cele mai glorioase, pline de bucurie și puternice adevăruri ale Evangheliei pe care le-a revelat Dumnezeu. În același timp, în mod ironic, este unul pentru care am fost criticați. O experiență pe care am avut-o în urmă cu câțiva ani mi-a mărit mult aprecierea pentru acest adevăr al Evangheliei.
Odată, în calitate de reprezentant al Bisericii, am fost invitat la o conferință religioasă unde s-a anunțat că, din acel moment, biserica respectivă va recunoaște ca fiind valabile toate botezurile înfăptuite de aproape toate celelalte biserici creștine, cât timp rânduiala era înfăptuită cu apă și în numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt. Apoi, s-a explicat că această regulă nu se aplica botezurilor înfăptuite de Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă.
După conferință, am putut să încerc să înțeleg motivele acestei obiecții vorbind cu acel conducător care făcuse anunțul. Am avut o conversație minunată și profundă.
Pe scurt, el mi-a explicat că acea excepție avea de-a face, în primul rând, cu crezurile noastre despre Dumnezeire, pe care celelalte religii creștine o numesc deseori Sfânta Treime. Mi-am exprimat aprecierea pentru faptul că și-a făcut timp să-mi explice crezurile sale și regulile bisericii sale. La sfârșitul conversației noastre, ne-am îmbrățișat și ne-am luat rămas-bun.
Ulterior, în timp ce mă gândeam la discuția noastră, mi-a rămas în minte ceea ce a spus acest conducător despre faptul că sfinții din zilele din urmă nu înțeleg ceea ce el numea „taina Sfintei Treimi”. La ce se referea? Ei bine, avea legătură cu înțelegerea noastră privind natura lui Dumnezeu. Noi credem că Dumnezeu Tatăl „este un om care a fost exaltat” cu „un trup [glorificat] din carne și oase tot atât de tangibil ca și cel al omului; [și] Fiul, de asemenea”. Astfel, de fiecare dată când vorbim despre natura lui Dumnezeu, într-un fel vorbim, cumva, de asemenea, despre natura noastră.
Și, acest lucru este adevărat nu numai pentru că noi, toți, am fost făcuți „după chipul [Său], după asemănarea [Sa]”, ci și pentru că, așa cum a consemnat psalmistul, Dumnezeu a spus: „Sunteți dumnezei, toți sunteți fii ai Celui Preaînalt”. Pentru noi, acesta este un principiu doctrinar prețios care a fost recuperat acum, odată cu începutul restaurării. Pe scurt, nu este nimic mai mult sau mai puțin decât ceea ce misionarii noștri propovăduiesc ca prima lecție, primul paragraf, primul rând: „Dumnezeu este Tatăl nostru Ceresc iar noi suntem copiii Săi”.
Acum, ați putea spune: „Dar mulți oameni cred că suntem copii ai lui Dumnezeu”. Da, este adevărat, dar înțelegerea lor poate fi puțin diferită de implicația semnificației profunde a acestui fapt, pe care o afirmăm noi. Pentru sfinții din zilele din urmă, această învățătură nu este metaforică. Ci credem cu adevărat că noi, toți, suntem literalmente copiii lui Dumnezeu. El este „[Tatăl spiritelor noastre]”6 și, datorită acestui lucru, noi avem potențialul de a deveni ca El, ceea ce pare de neconceput pentru unii.
Au trecut peste 200 de ani de când Prima Viziune a deschis porțile restaurării. La acea vreme, tânărul Joseph Smith a căutat îndrumare din cer pentru a ști cărei biserici să se alăture. Prin revelația pe care a primit-o în acea zi și prin revelațiile ulterioare care i-au fost date, profetul Joseph a dobândit cunoaștere despre natura lui Dumnezeu și despre relația noastră cu El, în calitate de copii ai Săi.
Datorită acestui lucru, învățăm mai clar că Tatăl nostru Ceresc a propovăduit acest principiu doctrinar prețios încă de la început. Permiteți-mi să menționez cel puțin două relatări din scripturi pentru a ilustra acest lucru.
Poate vă amintiți instrucțiunile date de Dumnezeu lui Moise, așa cum sunt consemnate în Perla de mare preț.
Citim că „Dumnezeu i-a vorbit lui Moise, spunând: Iată, Eu sunt Domnul, Dumnezeul Atotputernic și Fără de Sfârșit este numele Meu”. Cu alte cuvinte, Moise, vreau să știi cine sunt Eu. Apoi, El a adăugat: „Și, iată, tu ești fiul Meu”. Ulterior, El a spus: „Eu am o lucrare pentru tine, Moise, fiul Meu și tu ești asemănător Singurului Meu Născut”. Și, apoi, în cele din urmă, El a încheiat spunând: „Și acum, iată, îți arăt un lucru ție, Moise, fiul Meu”.
Se pare că Dumnezeu era hotărât să-l învețe pe Moise cel puțin o lecție: „Ești copilul Meu”, lucru pe care l-a repetat de cel puțin trei ori. El nici măcar nu a putut menționa numele lui Moise fără să adauge imediat că este fiul Său.
Totuși, după ce Moise a fost lăsat singur, el s-a simțit slab, deoarece nu mai era în prezența lui Dumnezeu. Atunci a venit Satana să îl ispitească. Dumneavoastră puteți vedea un tipar aici? Primul lucru pe care l-a spus a fost: „Moise, fiul omului, preaslăvește-mă pe mine”.
În acest context, este posibil ca cererea lui Satana de a-l preaslăvi să fi fost doar o distragere a atenției. O ispită importantă pentru Moise în acel moment de slăbiciune a fost aceea de a deveni confuz și de a crede că era doar un „[fiu al] omului”, nu un copil al lui Dumnezeu.
„Și s-a întâmplat că Moise s-a uitat la Satana și a spus: Cine ești tu? Pentru că, iată, eu sunt un fiu al lui Dumnezeu, asemănător cu Singurul Său Fiu Născut.” Din fericire, Moise nu era confuz și nu s-a lăsat distras. Învățase lecția despre cine era cu adevărat.
Următoarea relatare se găsește în Matei 4. Erudiții au intitulat-o „cele trei ispitiri ale lui Isus” de parcă Domnul ar fi fost ispitit doar de trei ori, ceea ce, desigur, nu este cazul.
Sute de litri de cerneală au fost folosiți pentru a explica înțelesul și conținutul acestor ispite. După cum știm, capitolul începe prin a explica faptul că Isus S-a dus în pustiu: „Acolo a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți; la urmă a flămânzit”.
Prima ispită a lui Satana a avut aparent de-a face doar cu împlinirea nevoilor fizice ale Domnului. „Poruncește ca pietrele acestea să se facă pâini”, L-a provocat el pe Salvator.
Este posibil ca o a doua ispită să fi avut de-a face cu ispitirea lui Dumnezeu: „Aruncă-te jos, căci este scris: «El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra ta»”.
În cele din urmă, a treia ispită a lui Satana a avut legătură cu aspirațiile și slava lumii. După ce i-a arătat lui Isus „toate împărățiile lumii… [Satana I-a spus:] Toate aceste lucruri Ți le voi da Ție, dacă Te vei arunca cu fața la pământ și Te vei închina mie”.
De fapt, este posibil ca ispita supremă a lui Satana să fi avut mai puțin de-a face cu acele trei provocări anume și mai mult cu ispitirea lui Isus Hristos de a pune la îndoială natura Sa divină. Cel puțin de două ori, ispitirea a fost precedată de abordarea sfidătoare din partea lui Satana: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu” – dacă într-adevăr crezi asta, atunci fă asta sau aia.
Vă rog să observați ce s-a întâmplat chiar înainte ca Isus să Se ducă în pustiu pentru a posti și a Se ruga: găsim relatarea despre botezul lui Hristos. Și când El a ieșit din apă, s-a auzit „un glas [din cer] care zicea: „Acesta este Fiul Meu Preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea”.
Vedem legătura? Putem recunoaște un tipar aici?
Nu este de mirare că, de fiecare dată când suntem învățați despre natura și destinul nostru divine, dușmanul întregii neprihăniri ne ispitește să le punem la îndoială.
Cât de diferite ar fi hotărârile noastre dacă într-adevăr am ști cine suntem cu adevărat.
Trăim într-o lume plină de încercări, o lume din ce în ce mai tulburată, în care oamenii onorabili se străduiesc să sublinieze cel puțin demnitatea noastră umană, în timp ce noi facem parte dintr-o biserică și acceptăm o Evanghelie care ne înalță viziunea și ne invită la divin.
Porunca lui Isus de a fi „desăvârșiți, după cum și Tatăl [nostru] cel Ceresc este desăvârșit” reflectă clar așteptările Sale înalte și posibilitățile noastre eterne. Acum, nimic din toate acestea nu se va întâmpla peste noapte. În cuvintele președintelui Jeffrey R. Holland, acestea se vor întâmpla „în cele din urmă”. Dar promisiunea este că, dacă „[venim] la Hristos”, vom fi „[desăvârșiți în] El”. Aceasta necesită multă muncă – nu o muncă oarecare, ci o muncă divină. Munca Sa!
Acum, vestea bună este că tocmai Tatăl nostru din Cer a spus: „Pentru că, iată, aceasta este lucrarea Mea și slava mea – să realizez nemurirea și viața veșnică a omului”.
Invitația președintelui Nelson de a „gândi din perspectivă celestială” implică un memento minunat privind natura noastră, originea noastră și potențiala noastră destinație divine. Putem dobândi ceea ce este celestial numai prin sacrificiul ispășitor al lui Isus Hristos.
Poate că acesta este motivul pentru care Satana L-a ispitit pe Isus cu aceeași ispită de la începutul până la sfârșitul slujirii Sale pe pământ. Matei a consemnat că, în timp ce Isus era pe cruce, „trecătorii își băteau joc de El… și ziceau… «Dacă ești Tu Fiul lui Dumnezeu, pogoară-Te de pe cruce»”. Slavă lui Dumnezeu că El nu a dat ascultare, ci, în schimb, ne-a asigurat calea de a primi toate binecuvântările celestiale.
Să ne amintim întotdeauna că s-a plătit un preț mare pentru fericirea noastră!
Depun mărturie, asemenea apostolului Pavel, că „însuși Duhul adeverește împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. Și, dacă suntem copii, suntem și moștenitori: moștenitori ai lui Dumnezeu, și împreună moștenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim și proslăviți împreună cu El”. În numele lui Isus Hristos, amin.