Hrăniți rădăcinile și ramurile vor crește
Ramurile mărturiei dumneavoastră își vor lua tărie din credința dumneavoastră tot mai profundă în Tatăl Ceresc și în Fiul Său Preaiubit.
O veche capelă din Zwickau.
Anul 2024 este cumva un an de referință pentru mine. Se împlinesc 75 de ani de când am fost botezat și confirmat membru al Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă în Zwickau, Germania.
Calitatea mea de membru al Bisericii lui Isus Hristos este prețioasă pentru mine. Faptul de a mă număra printre cei din poporul de legământ al lui Dumnezeu, alături de dumneavoastră, frații mei și surorile mele, este unul dintre cele mai mari privilegii ale vieții mele.
Când mă gândesc la călătoria mea pe cărarea uceniciei, mă gândesc adesea la o vilă veche din Zwickau, de unde am amintiri prețioase legate de participarea la adunările de împărtășanie ale Bisericii lui Isus Hristos când eram copil. Acolo, răsadul mărturiei mele a primit hrană pentru prima dată.
Această capelă avea o orgă veche acționată de aer. În fiecare duminică, un tânăr băiat era desemnat să împingă în sus și în jos maneta robustă care acționa burduful pentru a face orga să funcționeze. Uneori, am avut marele privilegiu de a ajuta la îndeplinirea acestei însărcinări importante.
În timp ce congregația cânta imnurile noastre îndrăgite, eu pompam cu toată puterea pentru ca orga să nu rămână fără aer. De pe scaunul celui care manevra burduful, aveam o priveliște minunată a unor vitralii uimitoare, unul înfățișându-L pe Salvatorul Isus Hristos și altul înfățișându-L pe Joseph Smith în Dumbrava Sacră.
Încă îmi pot aminti sentimentele sacre pe care le aveam când priveam ferestrele luminate de soare, în timp ce ascultam mărturiile sfinților și cântam imnurile Sionului.
În acel loc sfânt, Spiritul lui Dumnezeu a depus mărturie în mintea și inima mea că Evanghelia este adevărată: Isus Hristos este Salvatorul lumii. Aceasta este Biserica Sa. Profetul Joseph Smith I-a văzut pe Dumnezeu Tatăl și pe Isus Hristos și Le-a auzit glasurile.
La începutul acestui an, în timpul unei însărcinări în Europa, am avut ocazia să mă întorc la Zwickau. Din păcate, acea capelă veche îndrăgită nu mai este acolo. A fost dărâmată cu mulți ani în urmă pentru a face loc unei clădiri mari de apartamente.
Ce este etern și ce nu este etern?
Recunosc că este trist să știu că acea clădire îndrăgită din copilăria mea este acum doar o amintire. A fost o clădire sacră pentru mine. Dar a fost doar o clădire.
Pe de altă parte, mărturia spirituală pe care am dobândit-o de la Duhul Sfânt cu mulți ani în urmă nu s-a stins. De fapt, aceasta a devenit mai puternică. Lucrurile pe care le-am învățat în tinerețe despre principiile fundamentale ale Evangheliei lui Isus Hristos au fost temelia mea fermă pe tot parcursul vieții mele. Legătura prin legământ pe care am stabilit-o cu Tatăl meu Ceresc și cu Fiul Său Preaiubit a rămas cu mine – mult timp după ce capela din Zwickau a fost demolată și vitraliile au fost pierdute.
„Cerul și pământul vor trece”, a spus Isus, „dar cuvintele Mele nu vor trece”.
„Pot să se mute munții, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine, și legământul Meu de pace nu se va clătina, zice Domnul.”
Unul dintre cele mai importante lucruri pe care le putem învăța în această viață este diferența între ceea ce este etern și ceea ce nu este etern. Odată ce înțelegem acest lucru, totul se schimbă – relațiile noastre, alegerile pe care le facem, modul în care tratăm oamenii.
Faptul de a cunoaște ceea ce este etern și ceea ce nu este etern este esențial pentru a dezvolta o mărturie despre Isus Hristos și Biserica Sa.
Nu confundați ramurile cu rădăcinile
Evanghelia restaurată a lui Isus Hristos, așa cum ne-a învățat profetul Joseph Smith, „[cuprinde] adevărul în întregime”. Dar aceasta nu înseamnă că toate adevărurile au aceeași valoare. Unele adevăruri sunt fundamentale, esențiale, se află la rădăcina credinței noastre. Altele sunt anexe sau ramuri – valoroase, dar numai atunci când au legătură cu adevărurile fundamentale.
Profetul Joseph Smith a mai spus: „Principiile fundamentale ale religiei noastre sunt incluse în mărturia apostolilor și profeților cu privire la Isus Hristos, că El a murit, a fost înmormântat și S-a ridicat din nou, în a treia zi, și S-a înălțat la cer; și toate celelalte lucruri care țin de religia noastră sunt numai anexe ale acesteia”.
Cu alte cuvinte, Isus Hristos și jertfa Sa ispășitoare sunt rădăcina mărturiei noastre. Toate celelalte lucruri sunt ramuri.
Aceasta nu înseamnă că ramurile nu sunt importante. Un pom are nevoie de ramuri. Dar, așa cum le-a spus Salvatorul ucenicilor Săi: „Mlădița nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viță”. Fără o legătură cu Salvatorul, fără hrana care se găsește în rădăcini, o ramură se usucă și moare.
Când vine vorba de hrănirea mărturiilor noastre despre Isus Hristos, mă întreb dacă uneori nu confundăm ramurile cu rădăcinile. Aceasta a fost greșeala pe care Isus a observat-o la fariseii din zilele Sale. Ei au acordat atât de multă atenție detaliilor relativ minore ale legii, încât au ajuns să neglijeze ceea ce Salvatorul a numit „cele mai însemnate lucruri” – principii fundamentale, precum „dreptatea, mila și [credința]”.
Dacă doriți să hrăniți un pom, nu stropiți ramurile cu apă. Udați rădăcinile. În mod asemănător, dacă doriți ca ramurile mărturiei dumneavoastră să crească și să dea rod, hrăniți rădăcinile. Dacă nu sunteți siguri cu privire la un anumit principiu doctrinar, o anumită practică sau un anumit element din istoria Bisericii, căutați claritate având credință în Isus Hristos. Căutați să înțelegeți sacrificiul Său pentru dumneavoastră, dragostea Sa pentru dumneavoastră, voia Sa pentru dumneavoastră. Urmați-L cu umilință. Ramurile mărturiei dumneavoastră își vor lua tărie din credința dumneavoastră tot mai profundă în Tatăl Ceresc și în Fiul Său Preaiubit.
De exemplu, dacă doriți o mărturie mai puternică despre Cartea lui Mormon, concentrați-vă asupra mărturiei ei despre Isus Hristos. Remarcați modul în care Cartea lui Mormon depune mărturie despre El, ce vă învață despre El și cum vă invită și vă inspiră să veniți la El.
În cazul în care căutați o experiență mai însemnată în adunările Bisericii sau în templu, încercați să-L căutați pe Salvator în rânduielile sacre pe care le primim acolo. Găsiți-L pe Domnul în casa Sa sfântă.
Dacă vă simțiți vreodată epuizați sau copleșiți de chemarea dumneavoastră din cadrul Bisericii, încercați să vă concentrați din nou slujirea asupra lui Isus Hristos. Faceți ca aceasta să fie o exprimare a dragostei dumneavoastră pentru El.
Hrăniți rădăcinile și ramurile vor crește. Și, cu timpul, vor da rod.
Înrădăcinați și zidiți în El
Credința puternică în Isus Hristos nu se obține peste noapte. Nu, în această lume muritoare, spinii și pălămida îndoielii cresc spontan. Pomul sănătos și roditor al credinței necesită un efort deliberat. Și o parte vitală a acestui efort este să ne asigurăm că suntem ferm înrădăcinați în Hristos.
De exemplu, la început, putem fi atrași de Evanghelia și Biserica Salvatorului deoarece suntem impresionați de membrii prietenoși sau de episcopul amabil ori de aspectul curat al capelei. Aceste circumstanțe sunt cu siguranță importante pentru creșterea Bisericii.
Însă, dacă rădăcinile mărturiei noastre nu cresc niciodată mai adânc de atât, ce se va întâmpla când ne vom muta într-o episcopie care își desfășoară adunările într-o clădire mai puțin impresionantă, cu membri care nu sunt atât de prietenoși, iar episcopul spune ceva care ne jignește?
Un alt exemplu: nu pare rezonabil să sperăm că, dacă ținem poruncile și suntem pecetluiți în templu, vom fi binecuvântați cu o familie mare și fericită, cu copii ascultători și inteligenți, care rămân activi în Biserică, slujesc în misiuni, cântă în corul episcopiei și se oferă voluntari pentru a ajuta la curățarea casei de întruniri în fiecare sâmbătă dimineață?
Sper cu tărie ca noi, toți, să vedem aceste lucruri în viața noastră. Dar dacă aceasta nu se întâmplă? Vom rămâne legați de Salvator indiferent de circumstanțe – având încredere în El și în timpul ales de El?
Trebuie să ne întrebăm: Se bazează mărturia mea pe ceea ce sper să se întâmple în viața mea? Depinde ea de acțiunile sau atitudinile altora? Sau este întemeiată pe Isus Hristos, „[înrădăcinată și zidită] în El”, indiferent de circumstanțele schimbătoare ale vieții?
Tradiții, obiceiuri și credință
Cartea lui Mormon relatează despre un popor care era „[strict] în păstrarea rânduielilor lui Dumnezeu”. Dar, apoi, a apărut un sceptic pe nume Corihor, batjocorind Evanghelia Salvatorului, spunând că aceasta conține „[tradițiile] prostești [și nesăbuite] ale strămoșilor lor”. Corihor a dus „în rătăcire inimile multora, făcându-i pe aceștia să-și înalțe capul în ticăloșia lor”. Dar pe alții nu i-a putut înșela, deoarece pentru ei, Evanghelia lui Isus Hristos era mai mult decât o tradiție.
Credința este puternică atunci când are rădăcini adânci în experiența personală, în devotamentul personal față de Isus Hristos, indiferent care sunt tradițiile noastre sau de ce ar putea spune sau face alții.
Mărturia noastră va fi testată și încercată. Credința nu este credință dacă nu este testată niciodată. Credința nu este puternică dacă nu întâmpină niciodată opoziție. Așadar, nu disperați dacă vă este încercată credința sau aveți întrebări la care nu ați primit răspuns.
Nu trebuie să ne așteptăm să înțelegem totul înainte de a acționa. Aceasta nu este credință. Alma ne-a învățat: „Credința nu este o cunoaștere perfectă despre lucruri”. Dacă așteptăm și nu acționăm până când primim răspuns la toate întrebările, limităm foarte mult binele pe care îl putem realiza și limităm puterea credinței noastre.
Credința este frumoasă pentru că rezistă chiar și atunci când binecuvântările nu vin așa cum sperăm. Nu putem vedea viitorul, nu știm toate răspunsurile, dar putem avea încredere în Isus Hristos pe măsură ce continuăm să mergem înainte, deoarece El este Salvatorul și Mântuitorul nostru.
Credința rezistă încercărilor și incertitudinilor vieții deoarece este ferm înrădăcinată în Hristos și în doctrina Sa. Isus Hristos și Tatăl nostru Ceresc care L-a trimis, sunt singurele persoane în care ne putem încrede în mod constant și perfect.
O mărturie nu este ceva ce clădești o singură dată și rămâne pentru totdeauna. Este mai mult ca un pom pe care îl hrănești constant. Sădirea cuvântului lui Dumnezeu în inima dumneavoastră este doar primul pas. Odată ce mărturia dumneavoastră începe să crească, atunci începe adevărata muncă! Atunci o „[îngrijiți] cu mare atenție, pentru ca [ea] să prindă rădăcini, pentru ca [ea] să crească și să facă fructe”. Este nevoie de „mare sârguință” și de „[răbdare] față de cuvânt”. Dar promisiunile Domnului sunt sigure: „Veți culege răsplata pentru credința voastră, pentru răbdarea și sârguința voastră și pentru îndelungile voastre suferințe, așteptând pomul să facă fructe pentru voi”.
Dragii mei frați și dragile mele surori, dragii mei prieteni, există o parte din mine căreia îi este dor de vechea capelă din Zwickau și de vitraliile ei. Dar, în ultimii 75 de ani, Isus Hristos m-a condus într-o călătorie prin viață care este mai palpitantă decât mi-aș fi putut imagina vreodată. El m-a alinat în suferințele mele, m-a ajutat să-mi recunosc slăbiciunile, mi-a vindecat rănile spirituale și m-a hrănit pentru a-mi mări credința.
Rugăciunea și binecuvântarea mea sincere sunt ca noi să ne hrănim constant rădăcinile credinței în Salvator, în doctrina Sa și în Biserica Sa. Mărturisesc despre aceasta în numele sacru al Salvatorului nostru, Mântuitorului nostru, Învățătorului nostru – în numele lui Isus Hristos, amin.