Pune-ţi încrederea în acel Spirit care conduce spre a face bine
Preşedintele Henry B. Eyring
primul consilier în Prima Preşedinţie
Noi ne apropiem de Salvator atunci când, din dragoste pură, îi slujim pe alţii în locul Său.
Sunt recunoscător să fiu alături de dumneavoastră în această seară închinată preaslăvirii, cugetării şi dedicării. Ne-am rugat împreună. Tatăl nostru Ceresc iubitor ne-a ascultat. Ne-am amintit de Salvatorul nostru, Domnul Isus Hristos, în timp ce am fost inspiraţi de imnuri înălţate pentru a-L preamări. Am fost inspiraţi să facem mai mult pentru a-L ajuta pe Învăţătorul nostru în munca Sa de a-i înălţa şi a-i alina pe copiii Tatălui nostru Ceresc.
Dorinţa noastră de a-i sluji pe alţii creşte odată cu recunoştinţa noastră faţă de ceea ce a făcut Salvatorul pentru noi. De aceea inimile noastre sunt pline de bucurie când auzim cuvintele imnului: „Pentru că multe Tu mi-ai dat şi eu voi da”1. Regele Beniamin, în minunata sa predică consemnată în Cartea lui Mormon, a promis vă vom avea acel sentiment de recunoştinţă (vezi Mosia 2:17–19).
În momentele în care credinţa noastră în Isus Hristos ne determină să facem lucruri care ne ajută să fim demni de a primi bucuria iertării Sale, simţim dorinţa de a-i sluji pe alţii în locul Său. Regele Beniamin ne-a învăţat că iertarea nu se obţine printr-o singură faptă săvârşită la un moment dat.
El a exprimat acest lucru astfel: „Şi acum, de dragul acestor lucruri pe care vi le-am spus – pentru ca să păstraţi iertarea păcatelor voastre de la o zi la alta, pentru ca să puteţi păşi nevinovaţi în faţa lui Dumnezeu – aş vrea ca voi să împărţiţi din averea voastră celor săraci, fiecare după ceea ce are, cum ar fi să hrăniţi pe cei flămânzi, să îmbrăcaţi pe cei goi, să vizitaţi şi să mângâiaţi pe cei bolnavi, atât spiritual, cât şi material, după lipsurile lor” (Mosia 4:26).
De asemenea, minunatul coleg al lui Alma, Amulec, ne-a învăţat adevărul conform căruia trebuie să continuăm să-L slujim pentru a păstra iertarea: „Şi acum iată, fraţii mei preaiubiţi, vă zic vouă, să nu credeţi că aceasta este totul; căci, după ce aţi făcut toate aceste lucruri, dacă voi îi alungaţi pe cei în nevoie şi pe cei goi şi dacă nu-i vizitaţi pe cei bolnavi şi pe cei în suferinţă şi dacă nu împărţiţi din bunurile voastre, dacă aveţi, acelora care sunt în nevoie – vă zic vouă, dacă nu faceţi nici unul din aceste lucruri, iată, rugăciunea voastră este deşartă şi nu vă aduce nici un folos şi voi sunteţi ca ipocriţii care tăgăduie credinţa” (Alma 34:28).
În această seară, m-am gândit la femeile din viaţa mea. În familia noastră sunt 31 de femei şi fete, începând cu soţia mea şi continuând până la cele mai mici trei strănepoate ale noastre. Unele dintre acestea sunt aici, cu noi, în această seară. Cinci dintre ele au mai puţin de 12 ani. Probabil că aceasta este prima lor întâlnire cu surorile lor din Biserica Salvatorului în Centrul de conferinţe. În această seară, trăind această experienţă, fiecare va avea propriile amintiri şi va face propriile angajamente.
Sunt trei amintiri şi trei angajamente pe care sper că şi le vor aduce aminte întreaga viaţă şi chiar după aceea. Amintirile sunt legate de sentimente. Şi angajamentele sunt despre lucruri de înfăptuit.
Sentimentul care are cea mai mare importanţă este dragostea. Dumneavoastră aţi simţit dragostea surorilor care ne-au vorbit, acele minunate conducătoare. Şi dumneavoastră aţi simţit, prin intermediul Spiritului, că dânsele vă iubesc chiar şi fără să vă cunoască, pentru că au simţit dragostea pe care Tatăl Ceresc şi Salvatorul o au pentru dumneavoastră. De aceea, dânsele doresc atât de mult să vă slujească şi să vă ajute să primiţi binecuvântările pe care Dumnezeu doreşte să vi le ofere.
În această seară, aţi simţit dragoste pentru alţii – pentru prieteni, colegi de şcoală, vecini şi chiar pentru cineva care a intrat de curând în viaţa dumneavoastră, un necunoscut. Acea dragoste este un dar de la Dumnezeu. Scripturile o numesc „caritate” şi „dragostea pură a lui Hristos” (Moroni 7:47). În această seară, aţi simţit acea dragoste pe care puteţi s-o primiţi adesea, dacă o căutaţi.
Al doilea sentiment pe care l-aţi avut în această seară a fost influenţa Duhului Sfânt. Surorile v-au promis astăzi că Duhul Sfânt vă va îndruma să găsiţi slujirea pe care Domnul doreşte să o oferiţi altora în locul Său. Cu ajutorul Spiritului, aţi simţit că promisiunea dânselor a venit de la Domnul şi că este adevărată.
Domnul a spus: „Şi acum, adevărat, adevărat, Eu îţi spun ţie, pune-ţi încrederea ta în acel Spirit care conduce spre a face bine – da, de a acţiona drept, de a umbla în umilinţă, de a judeca cu dreptate; şi acesta este Spiritul Meu” (D&L 11:12).
În această seară, aţi primit, probabil, acea binecuvântare. De exemplu, în timpul acestei întâlniri, poate că v-a venit în minte numele sau chipul unei persoane care se află în nevoie. S-ar putea să fi fost doar un gând trecător, dar, datorită lucrurilor pe care le-aţi auzit în această seară, vă veţi ruga în legătură cu acesta, având încredere că Dumnezeu vă va îndruma să faceţi binele pe care El doreşte să-l faceţi pentru acea persoană. Dumneavoastră şi alţii veţi fi schimbaţi în bine când acest fel de rugăciuni devin un model în viaţa dumneavoastră.
Al treilea sentiment pe care l-aţi avut în această seară este acela că doriţi să fiţi mai aproape de Salvator. Chiar şi cea mai tânără fată de aici va fi simţit adevărul invitaţiei în imnul: „«Urmaţi-Mă», a spus Domnul. Noi toţi să Îi urmăm drumul”2.
Astfel, cu aceste sentimente, primul angajament pe care trebuie să-l luaţi este să mergeţi şi să slujiţi ştiind că nu mergeţi singure. Atunci când mergeţi să alinaţi şi să slujiţi pe cineva în locul Salvatorului, El va pregăti calea înaintea dumneavoastră. Acum, după cum vă vor spune fostele misionare care sunt aici, în această seară, acest lucru nu înseamnă că fiecare persoană, din fiecare casă, este pregătită să vă întâmpine cu bucurie sau că fiecare persoană pe care veţi încerca să o slujiţi vă va mulţumi. Dar Domnul va merge în faţa dumneavoastră pentru a vă pregăti calea.
Deseori, preşedintele Thomas S. Monson a spus că dânsul cunoaşte adevărul promisiunii Domnului: „Şi acolo unde vă primeşte pe voi, Eu, de asemenea, voi fi, pentru că Eu voi merge în faţa voastră. Voi fi la dreapta voastră şi la stânga voastră şi Spiritul Meu va fi în inima voastră şi îngerii mei în jurul vostru pentru a vă susţine” (D&L 84:88).
Una dintre căile prin care El merge în faţa dumneavoastră este aceea că pregăteşte inima unei persoane pe care v-a rugat s-o slujiţi. El va pregăti şi inima dumneavoastră.
Veţi descoperi că Domnul pune ajutoare lângă dumneavoastră – la dreapta, la stânga şi în jurul dumneavoastră. Nu veţi merge singure să-i slujiţi pe alţii în locul Său.
În această seară, El a făcut acest lucru pentru mine. Domnul a pregătit „un nor aşa de mare de martori” (Evrei 12:1), atât în cuvinte, cât şi prin muzică, pentru a îmbina şi a multiplica puterea lucrurilor pe care a dorit să vi le spun. A trebuit doar să mă asigur că pot să-mi îndeplinesc rolul în transmiterea mesajului pe care El îl dorea împărtăşit. Sper şi mă rog ca dumneavoastră să simţiţi recunoştinţă şi bucurie atunci când Domnul vă va pune alături de alte persoane pentru a sluji în locul Său.
Aşa cum aţi avut deseori această experienţă şi o veţi mai avea, veţi zâmbi cu recunoştinţă, aşa cum fac şi eu, oricând vom intona, „Ce fericire să-Ţi slujim”3.
De asemenea, veţi zâmbi când vă veţi aminti acest verset: „Drept răspuns, Împăratul le va zice: «Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut»” (Matei 25:40).
Al doilea lucru pe care trebuie să-l faceţi este să vă amintiţi de Domnul atunci când slujiţi în locul Său. Domnul nu numai că merge în faţa noastră şi trimite îngeri ca să slujească alături de noi, ci El simte, de asemenea, alinarea pe care o oferim altora ca şi când I-am fi oferit-o Lui.
Fiecare fiică a lui Dumnezeu care ascultă şi crede mesajele transmise în cadrul acestei adunări va întreba: „Ce va dori Domnul să fac pentru a-L ajuta să ofere alinare celor aflaţi în nevoie?”. Situaţia fiecărei surori este unică. Acest lucru este adevărat şi pentru micul meu grup de fiice, nurori, nepoate şi strănepoate. Pentru ele şi pentru toate fiicele Tatălui Ceresc, repet sfatul înţelept dat de sora Linda K. Burton.
Dânsa v-a sfătuit să vă rugaţi cu credinţă pentru a şti ce doreşte Domnul să faceţi în situaţia dumneavoastră. Şi, apoi, a vorbit despre promisiunea alinării minunate pe care Domnul Însuşi a oferit-o femeii care a fost criticată pentru că a uns capul Său cu mir scump, care ar fi putut fi vândut pentru a-i ajuta pe cei săraci.
„Dar Isus le-a zis: «Lăsaţi-o în pace; de ce-i faceţi supărare? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine;
căci pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, şi le puteţi face bine oricând voiţi: dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.
Ea a făcut ce a putut; Mi-a uns trupul mai dinainte, pentru îngropare.
Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va istorisi şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei»” (Marcu 14:6–9).
În vremuri tumultoase, acest scurt fragment scriptural este sfatul bun şi înţelept pentru surorile credincioase din împărăţia Domnului. Vă veţi ruga pentru a şti pe cine doreşte Tatăl să slujiţi din dragoste pentru El şi în locul Salvatorului nostru. Cum nu veţi aştepta o recunoaştere publică, veţi urma exemplul femeii din relatarea scripturală a lui Marcu, a cărei faptă sfântă de a-L onora pe Salvatorul lumii este amintită, dar nu şi numele ei.
Speranţa mea este că surorile din familia noastră vor face, datorită dragostei lor pentru Dumnezeu, tot ce pot pentru a-i sluji pe cei aflaţi în nevoie. Şi al treilea lucru pe care sper că îl vor face este să fie modeste în legătură cu faptele lor bune. Totuşi, mă voi ruga ca ele să accepte sfatul Domnului, care a spus – ceea ce sunt sigur că noi toţi avem nevoie să auzim:
„Luaţi seama să nu vă îndepliniţi neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca să fiţi văzuţi de ei; altminteri, nu veţi avea răsplată de la Tatăl vostru care este în ceruri”.
Şi, apoi, El a spus:
„Ci tu, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta,
pentru ca milostenia ta să fie făcută în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti” (Matei 6:1, 3–4).
Rugăciunea mea pentru surorile din împărăţie, oriunde s-ar afla şi în orice circumstanţe ar fi, este să fie îndrumate de credinţa lor în Salvator şi recunoştinţa pentru ispăşirea Sa, pentru a face tot ce pot pentru aceia pe care Dumnezeu le roagă să-i slujească. Pe măsură ce vor face acest lucru, le promit că vor progresa pe calea de a deveni femei sfinte, pe care Salvatorul şi Tatăl nostru Ceresc le vor întâmpina cu căldură şi le vor răsplăti pe faţă.
Depun mărturie că aceasta este Biserica lui Isus Hristos Cel Înviat. El a înviat. El a plătit preţul pentru toate păcatele noastre. Ştiu că, datorită Lui, noi vom învia şi putem avea viaţă eternă. Preşedintele Thomas S. Monson este profetul Său în viaţă. Tatăl Ceresc ascultă rugăciunile noastre şi răspunde la ele. Depun mărturie că noi ne apropiem de Salvator atunci când, din dragoste pură, îi slujim pe alţii în locul Său. Astfel, vă las această mărturie certă în numele lui Isus Hristos, amin.