Cred eu?

Bonnie L. Oscarson

preşedinta generală a Tinerelor Fete

Dacă aceste lucruri sunt adevărate, atunci avem cel mai măreţ mesaj de speranţă şi ajutor pe care l-a cunoscut vreodată lumea.

În data de 30 martie, cu exact un an în urmă, micuţul Ethan Carnesecca, în vârstă de doi ani, din American Fork, Utah, a fost dus la spital pentru că avea pneumonie şi lichid în jurul plămânilor. Două zile mai târziu, starea lui devenise atât de gravă, încât a trebuit să fie transportat cu elicopterul la Spitalul de copii din oraşul Salt Lake. Mamei lui îngrijorate, Michele, i s-a permis să stea pe scaunul din faţă şi să-şi însoţească fiul. I s-au dat căşti cu microfon, pentru a putea vorbi cu celelalte persoane din elicopter. Putea să audă personalul medical care avea grijă de băieţelul ei bolnav şi, fiind ea însăşi asistentă medicală la pediatrie, Michele ştia destule pentru a înţelege că Ethan se afla în pericol.

În acest moment critic, Michele a observat că zburau pe deasupra Templului Draper, Utah. Din văzduh, ea a privit pe partea cealaltă a văii şi a putut vedea, de asemenea, Templul Jordan River, Templul Oquirrh Mountain şi chiar Templul Salt Lake în depărtare. I-a venit în minte gândul: „Crezi sau nu crezi?”

Ea spune referitor la această experienţă:

„Învăţasem despre binecuvântările templului şi [că] «familiile pot fi împreună pentru totdeauna» la Societatea Primară şi la Tinerele Fete. Am împărtăşit mesajul despre familii oamenilor buni din Mexic în timpul misiunii mele. Am fost pecetluită cu partenerul meu etern în templu pentru timp şi toată eternitatea. Am predat lecţii despre familii când eram conducătoare a Tinerelor Fete şi am împărtăşit copiilor mei, în cadrul serilor în familie, povestiri despre familiile eterne. ŞTIAM aceste lucruri, dar CREDEAM eu oare în ele? Răspunsul a venit tot atât de repede pe cât mi-a trecut prin minte întrebarea: Spiritul a confirmat inimii şi minţii mele răspunsul pe care îl ştiam deja – ÎNTR-ADEVĂR, credeam!

În acel moment mi-am vărsat sufletul în rugăciune către Tatăl meu Ceresc, mulţumindu-I pentru cunoaşterea şi credinţa pe care le aveam că familiile pot fi, cu adevărat, împreună pentru totdeauna. I-am mulţumit pentru Fiul Său, Isus Hristos, care a făcut posibil acest lucru. I-am mulţumit pentru fiul meu şi I-am spus Tatălui Ceresc că, dacă El avea nevoie să-l ia pe micuţul meu Ethan în căminul Său ceresc, era în ordine. Mi-am pus întreaga încredere în Tatăl meu Ceresc şi am ştiut că aveam să-l văd pe Ethan din nou. Am fost atât de recunoscătoare că, într-un moment de criză, am avut cunoaşterea ŞI credinţa că Evanghelia era adevărată! Am avut pace”¹.

Ethan a petrecut multe săptămâni în spital, primind îngrijiri medicale de specialitate. Rugăciunile, postul şi credinţa celor dragi, îmbinate cu acea îngrijire, i-au permis să părăsească spitalul şi să se întoarcă acasă pentru a fi împreună cu familia lui. Astăzi, el este sănătos şi se simte bine.

Acest moment hotărâtor pentru Michele i-a confirmat acesteia că ceea ce fusese învăţată toată viaţa ei era mai mult decât cuvinte; este adevărul.

Suntem noi, uneori, atât de obişnuiţi cu binecuvântările care ne-au fost date în calitate de membri ai Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă, încât nu reuşim să înţelegem pe deplin miracolul şi măreţia uceniciei în Biserica adevărată a Domnului? Suntem, vreodată, vinovaţi de a fi nerecunoscători pentru cel mai mare dar care poate fi oferit în această viaţă? Salvatorul Însuşi ne-a învăţat: „Dacă ţii poruncile Mele şi înduri până la sfârşit, vei avea viaţă veşnică, care este cel mai mare dar dintre toate darurile lui Dumnezeu”².

Noi credem că această Biserică este mai mult decât un simplu loc bun în care să mergem duminica şi să învăţăm cum să fim o persoană bună. Este mai mult decât un simplu şi frumos club social creştin unde putem să ne asociem cu persoane care au principii morale. Nu este doar un set minunat de idei pe care părinţii le pot preda copiilor lor în cadrul căminului, astfel încât ei să fie oameni responsabili şi drăguţi. Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă reprezintă mult mai mult decât toate aceste lucruri.

Gândiţi-vă doar un minut la afirmaţiile profunde pe care le facem în această Biserică. Noi credem că aceeaşi Biserică, pe care Isus Hristos a întemeiat-o în timp ce era pe pământ, a fost restaurată, încă o dată, de un profet chemat de Dumnezeu în zilele noastre şi că cei care ne conduc deţin aceeaşi putere şi autoritate de a acţiona în numele lui Dumnezeu pe care au deţinut-o apostolii din vechime. Aceasta se numeşte preoţia lui Dumnezeu. Noi afirmăm că, prin această autoritate restaurată, putem primi rânduieli necesare salvării, cum ar fi botezul, şi ne putem bucura de darul purificator de a-L avea pe Duhul Sfânt cu noi întotdeauna. Noi avem apostoli şi profeţi care conduc şi îndrumă această Biserică prin cheile preoţiei şi noi credem că Dumnezeu le vorbeşte copiilor Săi prin aceşti profeţi.

Noi credem, de asemenea, că această putere a preoţiei face posibil ca, în templele sfinte, să putem încheia legăminte şi să primim rânduieli care, într-o zi, ne vor permite să ne întoarcem în prezenţa lui Dumnezeu şi să trăim alături de El pentru totdeauna. De asemenea, noi afirmăm că, prin această putere, familiile pot fi pecetluite împreună pentru eternitate, când un bărbat şi o femeie intră în noul şi nepieritorul legământ al căsătoriei, înfăptuit în clădiri sacre despre care credem că sunt, literalmente, case ale lui Dumnezeu. Noi credem că putem primi aceste rânduieli necesare salvării nu numai pentru noi înşine, ci şi pentru strămoşii noştri care au trăit pe pământ şi nu au avut prilejul de a participa la aceste rânduieli esenţiale, necesare salvării. Noi credem că, prin înlocuitori, putem înfăptui rânduieli pentru strămoşii noştri în aceste temple sfinte.

Noi credem că, prin intermediul unui profet şi prin puterea lui Dumnezeu, am primit şi alte scripturi, care depun mărturie alături de Biblie, declarând că Isus Hristos este Salvatorul lumii.

Noi afirmăm că Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă este împărăţia lui Dumnezeu şi singura Biserică adevărată de pe pământ. Este numită Biserica lui Isus Hristos deoarece El o conduce; este Biserica Lui şi toate aceste lucruri sunt posibile datorită sacrificiului Său ispăşitor.

Noi credem că toate aceste caracteristici unice nu pot fi găsite în alt loc sau în altă organizaţie de pe acest pământ. Cu toate că alte religii şi biserici sunt bune şi sincere, niciuna dintre ele nu are autoritatea de a asigura rânduielile necesare salvării, care sunt accesibile în Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă.

Avem cunoştinţe despre aceste lucruri, dar credem în ele? Dacă aceste lucruri sunt adevărate, atunci avem cel mai măreţ mesaj de speranţă şi ajutor pe care l-a cunoscut vreodată lumea. A crede în aceste lucruri este o problemă de importanţă eternă pentru noi şi pentru cei pe care îi iubim.

Pentru a crede, trebuie nu numai să cunoaştem Evanghelia, ci să şi simţim adevărul Evangheliei! Este posibil ca noi să trăim potrivit Evangheliei doar în mod mecanic, pentru că aceasta se aşteaptă din partea noastră sau pentru că este cultura în care am fost crescuţi sau pentru că este un obicei. Poate că unii nu au simţit ceea ce a simţit poporul regelui Beniamin după predica sa convingătoare: „Ei toţi au strigat într-un singur glas, zicând: Da, noi credem toate cuvintele pe care ni le-ai spus către noi; şi, de asemenea, ştim că ele sunt sigure şi adevărate datorită Spiritului Domnului cel Atotputernic, care a lucrat o schimbare mare în noi sau în inimile noastre, pentru că nu mai avem înclinare să facem rău, ci să facem bine neîncetat”³.

Noi toţi trebuie să căutăm să avem inima şi caracterul schimbate, astfel încât să nu mai avem dorinţa de a urma căile lumeşti, ci de a fi plăcuţi lui Dumnezeu. Adevărata convertire este un proces care se petrece în decursul unei perioade şi implică bunăvoinţa de a exercita credinţă. Vine atunci când cercetăm scripturile în loc să căutăm pe Internet. Vine atunci când suntem supuşi poruncilor lui Dumnezeu. Convertirea vine atunci când îi slujim pe cei din jurul nostru. Vine prin rugăciune sinceră, frecventarea cu regularitate a templului şi îndeplinirea cu credinţă a responsabilităţilor date de Dumnezeu. Necesită consecvenţă şi efort zilnic.

Deseori, sunt întrebată: „Care este cea mai dificilă încercare cu care se confruntă tinerii noştri în aceste zile?” Eu cred că este influenţa omniprezentă a „[clădirii mari şi spaţioase]” în vieţile lor⁴. Dacă, într-adevăr, Cartea lui Mormon a fost scrisă anume pentru zilele noastre, atunci nu putem să nu observăm relevanţa pe care o au pentru noi toţi mesajele din viziunea lui Lehi despre pomul vieţii şi influenţa acelor oameni din clădirea mare şi spaţioasă, care arătau batjocoritori cu degetul.

Cea mai sfâşietoare pentru mine este descrierea acelora care s-au luptat deja prin negura întunericului pe cărarea dreaptă şi îngustă, s-au ţinut strâns de bara de fier, şi-au atins scopul şi au început să guste din fructul pur şi delicios al pomului vieţii. Apoi, în scripturi este consemnat faptul că oamenii aceia frumos îmbrăcaţi din clădirea mare şi spaţioasă aveau o „[atitudine]… batjocoritoare şi arătau cu degetul pe cei care veniseră şi luaseră din fruct.

Şi, după ce au gustat din fruct, s-au ruşinat din cauza celor care îşi băteau joc de ei; şi au pornit-o pe căi nepermise şi au fost pierduţi”⁵.

Aceste versete îi descriu pe cei care au deja Evanghelia lui Isus Hristos în vieţile lor. Fie că ne-am născut în ea, fie că a trebuit să luptăm prin negura întunericului pentru a o găsi, noi am gustat din acest fruct, care „este cel mai preţios şi cel mai dorit”⁶ şi are potenţialul de a ne aduce viaţa eternă, „cel mai mare dintre toate darurile lui Dumnezeu”. Trebuie doar să continuăm să ne ospătăm şi să nu le dăm atenţie celor care îşi bat joc de crezurile noastre, sau celor care se bucură să creeze îndoieli în mintea altor oameni, sau celor care îi critică pe conducătorii Bisericii şi doctrina ei. Este o alegere pe care o facem în fiecare zi – alegem credinţa în locul îndoielii. Vârstnicul M. Russell Ballard ne-a îndemnat: „Staţi în barcă, folosiţi vesta dumneavoastră de salvare [şi] ţineţi-vă cu ambele mâini”⁷.

Ca membri ai Bisericii adevărate a Domnului, noi suntem deja în barcă. Nu trebuie să căutăm printre filosofiile lumii adevărul care ne va aduce alinare, ajutor şi îndrumare pentru a ne conduce în siguranţă prin încercările vieţii – noi îl avem deja! La fel cum mama lui Ethan a putut să examineze ceea ce crezuse atâta timp şi să declare cu încredere într-un moment de criză: „Într-adevăr, cred”, putem şi noi!

Depun mărturie că a fi membru în împărăţia Domnului este un dar de valoare nemărginită. Depun mărturie că binecuvântările şi pacea pe care Domnul le are pregătite pentru cei care sunt supuşi şi credincioşi sunt mai mari decât orice poate înţelege mintea omenească. Vă las această mărturie în numele lui Isus Hristos, amin.