Unde sunt doi sau trei adunaţi

Preşedintele Henry B. Eyring

primul consilier în Prima Preşedinţie

Dacă ascultaţi prin Spirit, inimile dumneavoastră se vor înmuia, credinţa dumnevoastră se va întări şi abilitatea de a-L iubi pe Domnul va creşte.

Dragi fraţi şi surori, vă urez bun venit la cea de a 186-a Conferinţă Generală Bianuală a Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă. Mă bucur să fiu alături de dumneavoastră, şi vă salut cu căldură.

Sunt recunoscător că aţi venit la această conferinţă pentru a simţi inspiraţia divină şi pentru a vă simţi mai aproape de Tatăl nostru Ceresc şi de Domnul.

Adunaţi pentru această întâlnire, care este transmisă în întreaga lume, sunt milioane de ucenici ai lui Isus Hristos, care au făcut un legământ de a-şi aminti întotdeauna de El şi de a-L sluji. Prin miracolul tehnologiei moderne, simţim că participăm cu toţii împreună la această întâlnire, în acelaşi timp. Ne întâlnim ca şi cum am fi cu toţii împreună într-o sală mare.

Dar mult mai important decât adunarea noastră este în numele Cui facem acest lucru. Domnul a promis că, în pofida numărului mare de ucenici ai Săi, care sunt azi pe pământ, El va fi aproape de fiecare dintre noi. El a spus grupului Său mic de ucenici, în anul 1829: „Adevărat, adevărat, îţi spun ţie… acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu… iată, acolo voi fi şi eu în mijlocul lor – chiar aşa cum sunt în mijlocul vostru” (D&L 6:32).

Acum suntem mai mult de unul sau doi, o mulţime de ucenici ai Săi sunt adunaţi pentru această conferinţă, iar, aşa cum a promis, Domnul este în mijlocul nostru. Pentru că El este o fiinţă înviată şi glorificată, El nu este prezent fizic în fiecare loc în care se adună sfinţii. Dar, prin puterea Spiritului, putem simţi că El este astăzi aici cu noi.

Unde şi când simţim că Salvatorul este aproape de noi depinde de fiecare dintre noi. El a oferit această îndrumare:

„Şi din nou, adevărat vă spun vouă, prietenii Mei, vă las aceste cuvinte pentru a medita în inima voastră, cu porunca pe care v-o dau de a Mă căuta câtă vreme sunt aproape:

Apropiaţi-vă de Mine şi am să Mă apropii de voi; căutaţi-Mă cu toată sârguinţa şi Mă veţi găsi; cereţi şi veţi primi; bateţi şi vi se va deschide” (D&L 88:62–63).

Cunosc cel puţin doi oameni, dintre cei care ascultă astăzi, care doresc această binecuvântare cu toată inima lor. Ei vor încerca cu sinceritate să se apropie mai mult de Domnul pe parcursul acestei conferinţe. Fiecare dintre ei mi-a scris – scrisorile lor ajungând la biroul meu în aceeaşi săptămână – cerând acelaşi tip de ajutor.

Amândoi sunt convertiţi la biserică şi au primit anterior mărturii clare ale iubirii lui Dumnezeu Tatăl şi a Fiului Său, Isus Hristos, Salvatorul lumii. Ei au ştiut că profetul Joseph Smith a organizat Biserica prin revelaţie directă de la Dumnezeu şi că cheile preoţiei sfinte au fost restaurate. Fiecare a avut o mărturie despre faptul că aceste chei există în Biserica de astăzi. Ei mi-au depus acea mărturie solemnă în scris.

Cu toate acestea, amândoi erau întristaţi deoarece sentimentele de dragoste faţă de Domnul şi dragoste a Domnului pentru ei s-au diminuat. Amândoi, şi-au dorit, din toată inima, ca eu să-i ajut să redobândească bucuria şi sentimentul de dragoste pe care le-au avut atunci când s-au alăturat împărăţiei lui Dumnezeu. Ambii şi-au exprimat teama că, dacă nu-şi vor putea redobândi în întregime sentimentele de dragoste faţă de Salvator şi Biserica Sa, încercările şi provocările cu care se confruntă le vor distruge în cele din urmă credinţa.

Ei nu sunt singurii care au această grijă şi nici încercarea lor nu este una nouă. În timpul slujirii Sale muritoare, Salvatorul ne-a dat pilda semănătorului. Sămânţa era cuvântul lui Dumnezeu. Semănătorul era Domnul. Supravieţuirea seminţei şi creşterea acesteia depind de starea pământului. Vă amintiţi de cuvintele Sale:

„Pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum, şi au venit păsările şi au mâncat-o.

O altă parte a căzut pe locuri stâncoase, unde n-avea pământ mult: a răsărit îndată, pentru că n-a găsit un pământ adânc.

Dar, când a răsărit soarele, s-a pălit; şi, pentru că n-avea rădăcini, s-a uscat.

O altă parte a căzut între spini; spinii au crescut şi au înecat-o.

O altă parte a căzut în pământ bun şi a dat rod: un grăunte a dat o sută, altul, şaizeci, şi altul, treizeci.

Cine are urechi de auzit să audă” (Matei 13:4–9).

Din nou, sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu. Pământul este inima persoanei care primeşte sămânţa.

Fiecare dintre noi are multe în comun cu oamenii minunaţi care mi-au scris pentru a-mi cere ajutorul şi a-i încuraja. Noi toţi am avut seminţe, sau cuvântul lui Dumnezeu, plantate în inimile noastre la un moment dat. Pentru unii dintre noi, acest lucru s-a întâmplat în copilărie, când părinţii noştri ne-au invitat să fim botezaţi şi confirmaţi de către cei care deţineau autoritatea. Pentru alţii, s-a întâmplat când am fost învăţaţi de către slujitori chemaţi ai lui Dumnezeu. Fiecare a simţit că sămânţa a fost bună, a simţit lărgirea sufletului său şi bucurie, în timp ce inimile şi înţelegerea noastră păreau să se lărgească.

Fiecăruia dintre noi i-a fost testată credinţa prin întârzierea binecuvântărilor preţioase, atacuri răutăcioase ale celor care voiau să ne distrugă credinţa, ispite de a păcătui şi interese egoiste care au diminuat eforturile noastre de a da naştere la cele mai profunde sentimente spirituale şi de a ne face mai receptivi.

Aceia care sunt întristaţi de pierderea bucuriei pe care au avut-o cândva sunt cei binecuvântaţi. Unii nu văd ofilirea credinţei din ei înşişi. Satana este inteligent. El spune acelora pe care îi doreşte a fi nefericiţi că bucuria pe care au simţit-o cândva era o autoamăgire copilărească.

Astăzi, mesajul meu pentru noi toţi este că va exista o ocazie preţioasă în următoarele câteva zile de a alege să avem inimile înmuiate şi să primim şi hrănim sămânţa. Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu şi va fi răspândită tuturor celor care ascultăm, privim şi citim cuvântările acestei conferinţe. Muzica, cuvântările şi mărturiile au fost pregătite de slujitorii lui Dumnezeu, care au căutat cu sârguinţă Duhul Sfânt pentru a-i îndruma în pregătirea lor. Ei s-au rugat mai mult şi cu mai multă umilinţă pe măsură ce se apropiau zilele conferinţei.

Ei s-au rugat pentru a avea puterea de a vă încuraja să faceţi alegerile care vor crea în inima dumneavoastră un teren mai fertil pentru cuvântul bun al lui Dumnezeu, ca el să crească şi să fie roditor. Dacă ascultaţi prin Spirit, inimile dumneavoastră se vor înmuia, credinţa dumnevoastră se va întări şi abilitatea de a-L iubi pe Domnul va creşte.

Alegerea dumneavoastră de a vă ruga cu intenţie adevărată va transforma experienţa dumneavoastră din cadrul sesiunilor conferinţei şi din zilele şi lunile care vor urma.

Mulţi dintre dumneavoastră au început deja. La începutul acestei sesiuni, aţi făcut mai mult decât doar să ascultaţi rugăciunea; aţi dat dovadă de credinţă la rugăciunea de a ne bucura de binecuvântarea de a avea Duhul Sfânt revărsat asupra noastră. Rugăciunile dumneavoastră oferite în linişte în numele lui Isus Hristos, v-au adus mai aproape de El. Aceasta este conferinţa Sa. Numai Duhul Sfânt poate aduce binecuvântările pe care Domnul le doreşte pentru noi. Pentru că El ne iubeşte, El ne-a promis:

„Şi tot ceea ce vor spune atunci când sunt inspiraţi de Duhul Sfânt va fi scriptură, va fi voinţa Domnului, va fi gândul Domnului, va fi Cuvântul Domnului, va fi glasul Domnului şi puterea lui Dumnezeu pentru salvare.

Iată, aceasta este promisiunea Domnului către voi, o, slujitorii Mei.

De aceea, îndrăzniţi şi nu vă temeţi, pentru că Eu, Domnul, sunt cu voi şi am să stau lângă voi; şi voi trebuie să mărturisiţi despre Mine, chiar Isus Hristos, că sunt Fiul Dumnezeului [Celui] Viu, că Eu am fost, că Eu sunt şi că Eu voi veni” (D&L 68:4–6).

De fiecare dată, când un slujitor al lui Dumnezeu se aproprie de amvon, vă puteţi ruga şi da dovadă de credinţă, ca promisiunea Domnului din Doctrină şi legăminte, secţiunea 50, să fie îndeplinită:

„Adevărat vă spun vouă, acela care este rânduit de Mine şi trimis să predice cuvântul adevărului prin Mângâietor, în Spiritul adevărului, îl predică el prin Spiritul adevărului sau în alt mod?

Şi dacă este în alt mod, nu este de la Dumnezeu.

Şi din nou, acela care primeşte cuvântul adevărului, îl primeşte prin Spiritul adevărului sau în alt mod?

Dacă este în alt mod, nu este de la Dumnezeu.

De aceea, de ce nu puteţi şti şi înţelege că acela care primeşte cuvântul prin Spiritul adevărului îl primeşte aşa cum este predicat prin Spiritul adevărului?

De aceea, cel care predică şi cel care primeşte se înţeleg unul cu altul şi amândoi sunt edificaţi şi se bucură împreună” (D&L 50:17–22).

Vă puteţi ruga atunci când corul se pregăteşte să cânte. Dirijorul corului, organiştii şi membrii corului s-au rugat şi au exersat având o rugăciune în inimile lor şi credinţa că muzica şi cuvintele vor înmuia inimile şi vor spori puterea lor de a clădi credinţa altora. Ei vor cânta pentru Domnul ca şi când ar fi înaintea Lui, ştiind că Tatăl nostru Ceresc îi ascultă, la fel de sigur cum El le ascultă rugăciunile personale. Împreună, ei au lucrat cu dragoste pentru a face ca promisiunea Salvatorului făcută Emmei Smith să devină realitate: „Pentru că sufletul Meu se bucură în cântecul inimii; da, cântecul drepţilor este o rugăciune pentru Mine şi i se va răspunde cu o binecuvântare asupra capetelor lor” (D&L 25:12).

Dacă nu doar veţi asculta, ci, de asemenea, vă veţi ruga în timp ce ei cântă, rugăciunea dumneavoastră şi rugăciunile lor vor avea ca răspuns o binecuvântare asupra capetelor dumneavoastră precum şi al lor. Veţi simţi binecuvântarea dragostei şi aprobării Salvatorului. Toţi cei care se alătură acestei laude vor simţi cum dragostea lor faţă de El va creşte.

Aţi putea alege să vă rugaţi când un vorbitor pare să ajungă la sfârşitul mesajului său. Acesta se va ruga Tatălui în sinea sa, ca Duhul Sfânt să-i ofere cuvintele mărturiei care vor înălţa inimile, speranţele şi hotărârea ascultătorilor a-şi aminti mereu de Salvator şi a ţine poruncile pe care El le-a dat lor.

Mărturia nu va fi o relatare a unui mesaj. Aceasta va fi o afirmare a unui adevăr pe care Duhul Sfânt îl poate purta în inimile celor care se vor ruga pentru ajutor, pentru îndrumare divină şi pentru a primi dragostea pură a lui Hristos.

Vorbitorilor li se va acorda o mărturie adevărată. Cuvintele lor pot fi puţine, dar ele vor fi purtate în inima ascultătorului umil, care a venit la conferinţă având o dorinţă profundă de a primi cuvântul bun al lui Dumnezeu.

Ştiu din propria experienţă ce poate face credinţa unor oameni buni pentru a aduce inspiraţie din partea Spiritului, la încheierea unei cuvântări. De multe ori, câte cineva m-a întrebat, după ce mi-am depus mărturia: „De unde aţi ştiut ce aveam atâta nevoie să aud?” Am învăţat să nu fiu surprins când nu-mi aminteam cuvintele spuse. Mi-am depus mărturia, dar Domul era acolo, oferindu-mi cuvintele potrivite atunci când am avut nevoie. Promisiunea că Domnul ne va oferi cuvintele potrivite, în momentul în care avem nevoie de ele, se aplică în special în cazul mărturiei (vezi D&L 24:6). Ascultaţi cu atenţie mărturiile depuse în această conferinţă – vă veţi simţi mai aproape de Domnul.

Puteţi să simţiţi că ajung la momentul în care voi încheia mesajul pe care am încercat să-l transmit printr-o mărturie a adevărului. Rugăciunile dumneavoastră mă vor ajuta să mi se ofere cuvintele mărturiei care ar putea ajuta pe cineva care doreşte un răspuns la întrebările sale.

Vă las mărturia mea sigură că Tatăl nostru Ceresc, marele Elohim, ne iubeşte şi ne cunoaşte pe fiecare în parte. Sub conducerea Sa, Fiul Său, Iehova, a fost Creatorul. Mărturisesc că Isus din Nazaret S-a născut ca Fiu al lui Dumnezeu. El a vindecat pe cei bolnavi, a redat vederea celor orbi şi a readus la viaţă pe cei morţi. El a plătit preţul tuturor păcatelor fiecăruia dintre copiii Tatălui Ceresc născuţi în viaţa muritoare. El a rupt legăturile morţii pentru noi toţi când a înviat din mormânt în cea dintâi duminică a Paştelui. El trăieşte astăzi, un Dumnezeu – înviat şi glorios.

Aceasta este singura Biserică adevărată, iar El este piatra din capul unghiului. Thomas S. Monson este profetul Său pentru întreaga lume. Profeţii şi apostolii pe care îi veţi auzi în această conferinţă vorbesc în numele Domnului. Ei sunt slujitorii Săi, autorizaţi să acţioneze pentru El. El merge înaintea slujitorilor Săi în lume. Ştiu acest lucru. Iar eu depun mărturie despre aceasta, în numele Lui, chiar Isus Hristos, amin.