Locul sacru al restaurării
Vârstnicul Jairo Mazzagardi
din Cei Şaptezeci
Palmyra a fost locul restaurării, unde glasul Tatălui avea să fie auzit după aproape două milenii.
Timp de mai mulţi ani, un bun prieten de-al meu, care era membru al Bisericii, a încercat să mă înveţe despre Evanghelia familiilor eterne. Dar, numai după ce am participat la ziua porţilor deschise a Templului São Paulo, în octombrie 1978, şi am intrat într-o cameră de pecetluire, doctrina despre familiile eterne mi-a pătruns în inimă şi, timp de mai multe zile, m-am rugat să ştiu dacă aceasta era Biserica adevărată.
Nu eram o persoană religioasă, dar fusesem crescut de părinţi care erau şi văzusem ce era bun în alte religii. În acel moment al vieţii mele, am crezut că toate religiile sunt acceptate de Dumnezeu.
După vizita mea la ziua porţilor deschise de la templu, am căutat un răspuns prin rugăciune, având credinţă şi încredere că Dumnezeu îmi va răspunde care era Biserica Sa pe pământ.
După un efort spiritual intens, am primit în cele din urmă un răspuns clar. Am fost invitat să fiu botezat. Botezul meu a avut loc la data de 31 octombrie 1978, în seara dinaintea dedicării Templului São Paulo.
Am realizat că Domnul mă cunoştea şi că Îi păsa de mine în timp ce îmi răspundea la întrebări.
În dimineaţa următoare, soţia mea şi cu mine am mers să asistăm la o sesiune de dedicare a templului.
Noi am fost acolo, dar eu încă nu ştiam cum să apreciez cu adevărat acea ocazie minunată. În ziua următoare, am participat la o conferinţă de zonă.
Ne începusem viaţa ca membri ai Bisericii şi am găsit prieteni buni care ne-au ajutat pe parcursul acestei schimbări din viaţa noastră.
Clasele pentru noii membri, la care am participat în cadrul adunărilor de duminca, erau minunate. Ele ne-au oferit multă cunoaştere şi ne-au făcut să ne dorim ca săptămâna să treacă mai repede pentru ca duminica să putem avea din nou parte de mai multă hrană spirituală.
Soţia mea şi cu mine eram nerăbdători să intrăm în templu pentru ca familia noastră să fie pecetluită pentru eternitate. Acest lucru s-a întâmplat la un an şi şapte zile după botezul meu şi a fost un moment minunat. La altar, înainte şi după pecetluire, m-am simţit ca şi cum am putut vedea eternităţile.
Trăind legal pe coasta de est a Statelor Unite timp de mulţi ani, cunoşteam oarecum câteva oraşe, iar ele erau în mare parte mici.
Când citeam sau auzeam despre evenimentele care au condus la Prima Viziune, se menţiona despre mulţimi de oameni, iar acest lucru nu avea sens pentru mine.
Am început să am întrebări. De ce a trebuit ca Biserica să fie restaurată în Statele Unite şi nu în Brazilia sau Italia, pământul strămoşilor mei?
Unde erau mulţimile de oameni, cele care făcuseră parte din perioada de renaştere şi confuzie religioasă, şi toate aceste lucruri se întâmplaseră într-un loc atât de calm şi liniştit?
Am întrebat mulţi oameni, dar nu am primit un răspuns. Am citit tot ce am putut în portugheză şi, apoi, în engleză, dar nu am găsit nimic care să mă liniştească. Am continuat să caut.
În octombrie 1984, am participat la conferinţă generală în calitate de consilier în preşedinţia de ţăruş. Apoi, am călătorit până în Palmyra, New York, dornic să aflu răspunsul.
Ajungând acolo, am încercat să înţeleg: de ce a trebuit ca restaurarea să aibă loc aici şi de ce a fost acea agitaţie spirituală? De unde veneau toţi acei oameni menţionaţi în relatarea lui Joseph? De ce acolo?
Garantarea libertăţii de către Constituţia Statelor Unite era pentru mine, în acel moment, cel mai rezonabil răspuns.
În acea dimineaţă am vizitat clădirea Grandin, unde a fost tipărită prima ediţie a Cărţii lui Mormon. Am fost în Dumbrava Sacră, unde m-am rugat mult.
Erau foarte puţini oameni pe străzile micului oraş Palmyra. Unde erau mulţimile de oameni pe care le menţionase Joseph?
În acea după amiază, m-am decis să merg la ferma lui Peter Whitmer, iar când am ajuns acolo, am văzut un om la fereastra unei case din bârne. Avea o strălucire intensă în ochi. L-am salutat şi, apoi, am început să-i adresez aceleaşi întrebări.
El m-a întrebat: „Ai timp?”. Am spus: „Da”.
El mi-a explicat că Lacurile Erie şi Ontario şi, mai departe spre est, Fluviul Hudson erau localizate în acea regiune.
La începutul anilor 1800 ei au decis să construiască un canal pentru navigaţii, care ar fi trecut prin acea regiune, care se întindea pe o porţiune mai mare de 480 km pentru a ajunge la râul Hudson. Era un proiect măreţ pentru acea perioadă şi nu se puteau baza decât pe forţa fizică şi puterea animalelor.
Palmyra era sediul central pentru o parte din acea construcţie. Constructorii aveau nevoie de oameni iscusiţi, tehnicieni, familii şi prietenii lor. Au venit mulţi oameni din oraşele vecine şi din locuri mai îndepărtate, cum ar fi Irlanda, pentru a lucra la canal.
Acel moment a fost foarte sacru şi spiritual pentru că, în sfârşit, găsisem mulţimile. Ei şi-au adus obiceiurile şi convingerile. Când el a menţionat despre convingerile lor, mintea mea a fost luminată şi ochii mei spirituali au fost deschişi de către Dumnezeu.
În acel moment, am înţeles cum mâna lui Dumnezeu, Tatăl nostru, în imensa Sa înţelepciune, a pregătit în planul Său un loc pentru a-l aduce pe tânărul Joseph Smith, punându-l în mijlocul confuziei religioase, pentru că acolo, pe Dealul Cumora, erau ascunse plăcile preţioase pe care era scrisă Cartea lui Mormon.
Acesta era locul restaurării, unde glasul Tatălui avea să fie auzit după aproape două milenii, într-o viziune minunată, vorbind băiatului Joseph Smith, atunci când s-a dus în Dumbrava Sacră pentru a se ruga şi când a auzit: „Acesta este Fiul Meu Iubit. Ascultă-L!”1.
Acolo, el a văzut două Personaje ale căror strălucire şi slavă întreceau orice descriere. Da, Dumnezeu S-a arătat din nou oamenilor. Întunericul care acoperea pământul a început să se împrăştie.
Profeţiile despre restaurare au început să fie împlinite: „Şi am văzut un alt înger care zbura prin mijlocul cerului cu o Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod”2.
În câţiva ani, Joseph a fost condus către cronicile care conţineau profeţiile, legămintele şi rânduielile lăsate de profeţii din vechime, către îndrăgita noastră Carte a lui Mormon.
Biserica lui Isus Hristos nu putea fi restaurată fără Evanghelia eternă, revelată în Cartea lui Mormon ca un alt testament al lui Isus Hristos, chiar Fiul lui Dumnezeu, Mielul lui Dumnezeu, care ia păcatele lumii.
Isus a spus poporului Său din Ierusalim:
„Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta”3.
„Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele, şi ele Mă cunosc pe Mine”4.
Nu îmi amintesc să îmi fi luat rămas bun când am plecat de la ferma Whitmer. Îmi amintesc că lacrimile îmi curgeau pe obraji. Soarele apunea şi cerul era foarte frumos.
Iar în inima mea era o bucurie imensă şi pacea mi-a calmat sufletul. Eram plin de recunoştinţă.
Acum înţelegeam pe deplin de ce. Încă o dată, Dumnezeu îmi oferise cunoaştere şi lumină.
În drumul meu spre casă, continuau să îmi vină în minte fragmente din scripturi: promisiunile făcute către tatăl Avraam, că toate familiile pământului vor fi binecuvântate în el şi în sămânţa sa5.
Şi, pentru acest lucru, se vor ridica temple pentru ca puterea divină să fie conferită oamenilor, încă o dată, pe pământ, pentru ca familiile să poată să fie unite, nu până când moartea le va despărţi, ci pentru toată eternitatea.
„Şi se va întâmpla în scurgerea vremurilor că muntele Casei Domnului va fi întemeiat ca cel mai înalt munte; se va înălţa deasupra dealurilor, şi toate neamurile se vor îngrămădi spre el”6.
Dacă dumneavoastră, cei care mă ascultaţi, aveţi întrebări în inima dumneavoastră, nu renunţaţi!
Vă invit să urmaţi exemplul profetului Joseph Smith, atunci când a citit în Iacov 1:5: „Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mâna largă”.
Ce s-a întâmplat în Cumora a fost o parte importantă a restaurării, în timp ce Joseph Smith a primit plăcile care conţineau Cartea lui Mormon. Această carte ne ajută să ne apropiem de Hristos mai mult decât oricare altă carte de pe pământ7.
Îmi depun mărturia că Domnul a chemat profeţi, văzători şi revelatori pentru a îndruma împărăţia Sa în aceste ultime zile şi că, în planul Său etern, familiile sunt menite să fie împreună pentru totdeauna. Lui Îi pasă de copiii Săi. El ne răspunde la întrebări.
Datorită iubirii Sale măreţe, Isus Hristos a ispăşit pentru păcatele noastre. El este Salvatorului lumii. Depun mărturie despre aceasta în numele sacru al lui Isus Hristos, amin.