Leacul tămăduitor al iertării
Vârstnicul Kevin R. Duncan
din Cei Şaptezeci
Iertarea este un principiu glorios care oferă vindecare. Nu trebuie să fim victimă a doua oară. Putem ierta.
Tot ceea ce vine de la Dumnezeu cuprinde dragoste, lumină şi adevăr. Cu toate acestea, noi, în calitate de fiinţe umane, trăim într-o lume decăzută, plină uneori de întuneric şi confuzie. Nu este o surpriză faptul că se vor face greşeli, că vor avea loc nedreptăţi şi că se vor comite păcate. Drept consecinţă, nu va exista suflet care, la un moment dat, să nu fie victimă a acţiunilor neatente, a conduitei insultătoare sau chiar a comportamentului păcătos al altcuiva. Acesta este un lucru pe care toţi îl avem în comun.
Din fericire, Dumnezeu, datorită dragostei şi milei Sale faţă de copiii Săi, a pregătit o cale prin care să navigăm prin aceste turbulenţe ale vieţii. El a oferit o scăpare tuturor celor care cad victime ale faptelor rele ale altora. El ne-a învăţat că putem ierta! Chiar dacă este posibil să fim victimă o dată, nu trebuie să fim victimă a doua oară purtând povara urii, amărăciunii, durerii, resentimentului sau a răzbunării. Putem ierta şi putem fi liberi!
Cu mulţi ani în urmă, în timp ce reparam un gard, mi-a intrat o aşchie în deget. Am încercat s-o scot, fără să-i dau prea multă atenţie, crezând că am reuşit, însă nu era chiar aşa. După un timp, pielea a crescut peste aşchie formând o excrescenţă pe degetul meu. Era enervantă şi, uneori, dureroasă.
După mulţi ani, m-am hotărât, în sfârşit, să iau măsuri. Tot ceea ce am făcut a fost doar să-mi ung excrescenţa şi s-o bandajez. Am repetat des acest proces. Nu vă puteţi imagina ce surprins am fost când, într-o zi, în timp ce-mi scoteam bandajul, aşchia mi-a ieşit din deget.
Unguentul a înmuiat pielea şi a creat ieşirea obiectului care-mi provocase durere atât de mulţi ani. Odată ce aşchia a fost îndepărtată, degetul s-a vindecat repede şi, până în ziua de astăzi, nu există niciun semn al acelei accidentări.
În mod asemănător, o inimă neiertătoare are în ea foarte multă durere inutilă. Când aplicăm leacul tămăduitor al ispăşirii Salvatorului, El ne va înmuia inima şi ne va ajuta să ne schimbăm. El poate vindeca sufletul rănit (vezi Iacov 2:8).
Sunt convins că cei mai mulţi dintre noi dorim să iertăm, însă ne este foarte greu s-o facem. Când avem parte de nedreptate, am putea foarte repede să spunem: „Acea persoană a greşit. Merită să fie pedepsită. Unde este dreptatea?”. Credem greşit că, dacă iertăm, într-un fel dreptatea nu va fi împlinită şi pedepsele vor fi omise.
Acest lucru nu este adevărat. Dumnezeu va da pedeapsa corectă, căci mila nu poate să jefuiască dreptatea (vezi Alma 42:25). Dumnezeu ne oferă, cu dragoste, următoarea asigurare: „Lăsaţi-Mi Mie judecata, pentru că ea este a Mea şi Eu voi răsplăti. [Însă permiteţi ca] pacea să fie cu voi” (D&L 82:23). Profetul Iacov, din Cartea lui Mormon a promis, de asemenea, că Dumnezeu „vă va consola în suferinţele voastre şi vă va lua apărarea şi va trimite dreptate asupra acelora care caută să vă distrugă” (Iacov 3:1).
Când suntem victime, dacă suntem credincioşi, putem găsi multă alinare în cunoaşterea faptului că Dumnezeu ne va răsplăti pentru fiecare nedreptate de care avem parte. Vârstnicul Joseph B. Wirthlin a spus: „Domnul îi răsplăteşte pe credincioşi pentru fiecare pierdere… Fiecare lacrimă de astăzi ne va fi, în final, întoarsă cu sute de lacrimi de bucurie şi de recunoştinţă”1.
Când ne străduim să-i iertăm pe alţii, să încercăm, de asemenea, să ne aducem aminte că noi, toţi, creştem spiritual, însă fiecare dintre noi este la un alt nivel. Deşi este uşor să observăm schimbările şi creşterea în ceea ce priveşte trupul fizic, este greu să vedem creşterea legată de spiritul nostru.
O cheie privind iertarea altora este aceea de a încerca să-i vedem aşa cum îi vede Dumnezeu. Uneori, Dumnezeu poate să despartă vălul şi să ne binecuvânteze cu darul de a vedea în inima, în sufletul unei persoane care ne-a jignit. Această cunoaştere poate chiar să ducă la o dragoste puternică faţă de acea persoană.
Scripturile ne învaţă că dragostea lui Dumnezeu pentru copiii Săi este perfectă. El le cunoaşte potenţialul de a face bine, indiferent de trecutul lor. Din toate punctele de vedere, ei nu ar putea să fie un duşman mai agresiv sau mai dur al ucenicilor lui Isus Hristos decât a fost Saul din Tars. Cu toate acestea, imediat ce Dumnezeu i-a arătat lui Saul lumina şi adevărul, niciodată nu a mai existat un ucenic al Salvatorului mai devotat, mai entuziasmat şi mai neînfricat ca el. Saul a devenit apostolul Pavel. Viaţa lui oferă un exemplu minunat al faptului că Dumnezeu îi vede pe oameni nu doar aşa cum sunt în prezent, ci şi cum ar putea deveni. Cu toţii avem, în viaţa personală, persoane ca Saul cu un potenţial ca al lui Pavel. Vă puteţi imagina cum s-ar putea schimba familiile şi comunităţile noastre, precum şi lumea în general dacă noi, toţi, am încerca să ne vedem unul pe altul aşa cum ne vede Dumnezeu?
De prea multe ori, ne uităm la cel care a greşit la fel cum ne uităm la un aisberg – vedem doar vârful, nu şi ceea ce este sub apă. Nu ştim tot ce se întâmplă în viaţa cuiva. Nu cunoaştem trecutul acestuia; nu-i cunoaştem încercările; nu-i cunoaştem durerile de care are parte. Dragi fraţi şi surori, vă rog să nu mă înţelegeţi greşit. A ierta nu înseamnă a accepta faptele cuiva. Nu justificăm comportamentul nepotrivit şi nu permitem nimănui să ne trateze în mod necorespunzător datorită încercărilor, durerilor sau slăbiciunilor sale. Însă putem dobândi mai multă înţelegere şi pace când avem o perspectivă mai largă.
Cu siguranţă, cei care sunt mai puţin maturi spiritual pot face greşeli grave, totuşi niciunul dintre noi nu trebuie caracterizat doar de cel mai rău lucru pe care l-am făcut vreodată. Dumnezeu este judecătorul perfect. El vede şi ce este dedesubt. El cunoaşte toate lucrurile şi vede toate lucrurile (vezi 2 Nefi 2:24). El a spus: „Eu, Domnul, voi ierta pe cine vreau Eu să iert, dar vouă vi se cere să-i iertaţi pe toţi oamenii” (D&L 64:10).
Hristos Însuşi, când a fost acuzat pe nedrept şi, apoi, dus cu sălbăticiune, bătut şi lăsat să sufere pe cruce, chiar în acel moment, a spus: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac” (Luca 23:34).
Din cauza vederii noastre limitate, uneori, ne este uşor să avem resentimente faţă de cei care nu acţionează sau nu gândesc ca noi. Putem să ajungem să avem atitudini de intoleranţă bazate pe lucruri precum încurajarea unei echipe adverse, puncte de vedere politice diferite sau crezuri religioase diferite.
Preşedintele Russell M. Nelson ne-a oferit un sfat înţelept când a spus: „Ocaziile de a-i asculta pe cei care au crezuri religioase sau puncte de vedere politice diferite pot încuraja toleranţa şi învăţarea”2.
Cartea lui Mormon relatează despre o perioadă în care „oamenii Bisericii au început să se înalţe în mândrie în faţa propriilor lor ochi şi… au început să se batjocorească unul pe altul şi au început să persecute pe aceia care nu credeau conform voinţei şi propriilor lor plăceri” (Alma 4:8). Fie ca noi, toţi să ne aducem aminte că Dumnezeu nu ţine cont de culoarea tricoului sau de partidul politic. În schimb, aşa cum Amon a declarat, „[Dumnezeu] priveşte în jos către copiii oamenilor; iar El cunoaşte toate gândurile şi intenţiile inimii” (Alma 18:32). Dragi fraţi şi surori, în aceste competiţii din viaţă, dacă va fi să câştigăm, s-o facem cu bunătate. Dacă va fi să pierdem, s-o facem cu bunătate. Căci dacă dăm dovadă de bunătate unul faţă de altul, bunătatea va fi răsplata noastră în ultima zi.
La fel cum, la un moment dat, toţi suntem victime ale faptelor rele ale altora, tot aşa, uneori, suntem şi cei care greşesc. Cu toţii greşim şi avem nevoie de bunătate, milă şi iertare. Trebuie să ne aducem aminte că iertarea de păcatele şi greşelile noastre este condiţionată de faptul de a-i ierta pe ceilalţi. Salvatorul a spus:
„Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre.
Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre” (Matei 6:14–15).
Dintre toate lucrurile pe care le-ar fi putut spune Salvatorul în rugăciunea Tatăl nostru, care este foarte scurtă, este interesant că El a ales să încheie astfel: „Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri” (Matei 6:12; 3 Nefi 13:11).
Iertarea este motivul principal pentru care Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său, aşadar haideţi să ne bucurăm de oferta Lui de a ne vindeca pe toţi. Ispăşirea Salvatorului nu este doar pentru cei care trebuie să se pocăiască; este şi pentru cei care trebuie să ierte. Dacă întâmpinaţi greutăţi în a ierta pe cineva, inclusiv de a vă ierta pe dumneavoastră înşivă, rugaţi-L pe Dumnezeu să vă ajute. Iertarea este un principiu glorios care oferă vindecare. Nu trebuie să fim victimă a doua oară. Putem ierta.
Depun mărturie despre dragostea şi răbdarea îndelungate ale lui Dumnezeu faţă de toţi copiii Săi şi despre dorinţa Sa ca noi să ne iubim unul pe altul aşa cum El ne iubeşte (vezi Ioan 15:9, 12). Când vom face astfel, vom trece din întunericul acestei lumi în slava şi măreţia împărăţiei Sale din cer. Vom fi liberi. În numele lui Isus Hristos, amin.