Mâine, Domnul va face lucruri minunate în mijlocul vostru
Vârstnicul Jeffrey R. Holland
din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli
Continuaţi să iubiţi. Continuaţi să încercaţi. Continuaţi să aveţi încredere. Continuaţi să credeţi. Continuaţi să progresaţi. Cerul vă va încuraja astăzi, mâine şi mereu.
Dragi fraţi şi surori, aveţi vreo idee – aveţi vreo noţiune sau bănuială vagă – cu privire la cât de mult vă iubim? Timp de 10 ore, aţi privit, concentrându-vă asupra fiecărei persoane care a venit în faţa acestui pupitru, dar, în timpul aceloraşi 10 ore, noi am stat în spatele pupitrului, privindu-vă cu atenţie. Ne bucurăm până în adâncul sufletelor noastre datorită dumneavoastră, fie că faceţi parte dintre cele 21.000 de persoane din acest Centrul de conferinţe, fie din mulţimile adunate în case de întruniri şi capele, sau, în final, printre persoanele din milioanele de cămine din întreaga lume, strânse, poate, în faţa ecranului unui calculator de acasă. Sunteţi aici, acolo, oră după oră, în cele mai frumoase haine de duminica, fiind cât de buni puteţi. Cântaţi şi vă rugaţi. Ascultaţi şi credeţi. Sunteţi miracolul acestei Biserici. Şi vă iubim.
Aceasta a fost o altă conferinţă generală deosebită! Am fost binecuvântaţi, în special, de prezenţa şi mesajele profetice ale preşedintelui Thomas S. Monson. Preşedinte, vă iubim, vă mulţumim, ne rugăm pentru dumneavoastră şi, mai presus de toate, vă susţinem. Suntem atât de recunoscători că am fost învăţaţi de dumneavoastră, de minunaţii dumneavoastră consilieri şi de atât de mulţi dintre conducătorii noştri, bărbaţi şi femei. Muzica pe care am ascultat-o a fost extraordinară. Cei care ne-au vorbit s-au rugat pentru noi şi ne-au implorat să ţinem poruncile. Cu siguranţă, prezenţa Spiritului Domnului s-a simţit din abundenţă. Ce sfârşit de săptămână plin de inspiraţie, din toate punctele de vedere, a fost acesta!
Acum, eu observ câteva probleme. Una este faptul că sunt singura persoană care stă între dumneavoastră şi îngheţata pe care o aveţi pregătită mereu pentru sfârşitul conferinţei generale. Cealaltă posibilă problemă este exprimată de această fotografie, pe care am văzut-o recent pe Internet.
Îmi cer scuze tuturor copiilor care se ascund acum sub canapea, dar adevărul este că niciunul dintre noi nu doreşte ca ziua de mâine sau cea de poimâine să distrugă sentimentele minunate de care am avut parte în acest sfârşit de săptămână. Dorim să păstrăm mereu în minte îndemnurile spirituale pe care le-am primit şi învăţăturile inspirate pe care le-am auzit. Dar este inevitabil ca, după momentele cereşti din vieţile noastre, să fim nevoiţi să ne întoarcem pe pământ, unde, câteodată, ne vom confrunta cu circumstanţe care, cu siguranţă, nu sunt ideale.
Autorul epistolei către evrei ne-a avertizat cu privire la acest lucru când a scris: „Aduceţi-vă aminte de zilele de la început, când, după ce aţi fost luminaţi, aţi dus o mare luptă de suferinţe”1. Acea suferinţă, care vine după ce am fost luminaţi, poate apărea în vieţile tuturor sub multe forme. Cu siguranţă, orice misionar care a slujit vreodată în misiune a înţeles rapid că viaţa în câmpul misiunii nu avea să fie la fel ca atmosfera plăcută a centrului de pregătire a misionarilor. La fel se întâmplă şi cu noi când plecăm de la templu după o sesiune frumoasă sau la terminarea unei adunări de împărtăşanie mai spirituale.
Amintiţi-vă că, atunci când Moise a coborât de pe Muntele Sinai, unde a avut parte de o experienţă unică, el a aflat că oamenii săi „s-au stricat” şi „s-au abătut deja”2. Ei erau acolo, lângă munte, ocupaţi modelând un viţel de aur pe care să-l preaslăvească, în momentele în care Iehova, pe vârful muntelui, îi spusese lui Moise: „Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine” şi „Să nu-ţi faci chip cioplit”3. În acea zi, Moise nu era fericit cu turma sa de israeliţi care rătăceau!
În timpul slujirii Sale din viaţa muritoare, Isus i-a luat pe apostolii Petru, Iacov şi Ioan pe Muntele Schimbării la Faţă, unde, scripturile spun că „faţa Lui a strălucit ca soarele, şi hainele I S-au făcut albe ca lumina”4. S-au deschis cerurile, au venit profeţi din vechime şi a vorbit Dumnezeu Tatăl.
După o asemenea experienţă celestială, ce găseşte Isus după ce coboară de pe munte? Mai întâi, El a aflat despre o discuţie între ucenicii Săi şi adversarii lor despre o binecuvântare administrată unui băieţel, care nu a produs efectul dorit. Apoi, a încercat să-i convingă pe cei Doisprezece – fără succes, se pare – că El avea să fie prins curând de conducătorii locali care aveau să-L ucidă. Apoi, cineva a spus că trebuia plătită o taxă, pe care a plătit-o imediat. Apoi, a trebuit să-i mustre pe unii dintre ucenicii Săi pentru că se certau cu privire la cine avea să fie cel mai mare în împărăţia Sa. Toate acestea L-au îndemnat să spună la un moment dat: „O, neam necredincios… până când vă voi suferi?”5. El a avut motive să adreseze acea întrebare de mai multe ori în timpul slujirii Sale. Nu e de mirare că tânjea să fie pe vârful unui munte, unde Se putea ruga singur!
La încheierea acestei conferinţe generale, înţelegând faptul că noi toţi trebuie să ne întoarcem de la experienţele noastre măreţe la problemele de zi cu zi ale vieţii, doresc să vă încurajez.
În primul rând, dacă în zilele care vor urma, vedeţi nu doar limitările celor din jurul dumneavoastră, ci şi aspecte în viaţa dumneavoastră care nu sunt la înălţimea mesajelor pe care le-aţi auzit în acest sfârşit de săptămână, vă rog, nu vă descurajaţi şi nu renunţaţi. Evanghelia, Biserica şi aceste minunate adunări bianuale sunt menite să ofere speranţă şi inspiraţie. Nu sunt menite să vă descurajeze. Doar duşmanul nostru, al tuturor, va încerca să ne convingă că idealurile despre care s-a vorbit la conferinţa generală sunt deprimante şi nerealiste, că oamenii nu devin cu adevărat mai buni, că nimeni nu progresează cu adevărat. Şi de ce încearcă Lucifer să ne convingă de acest lucru? Deoarece ştie că el nu poate deveni mai bun, că el nu poate progresa şi că el nu va avea niciodată un viitor mai bun. El este o fiinţă nefericită care are limitări eterne şi doreşte ca şi dumneavoastră să fiţi nefericiţi. Aşadar, nu cădeţi în această cursă! Datorită ispăşirii lui Isus Hristos şi a tăriei primite din cer pentru a ne ajuta, noi putem deveni mai buni şi cel mai minunat lucru privind Evanghelia este faptul că suntem răsplătiţi atunci când încercăm, chiar dacă nu reuşim mereu.
În Biserica de la începuturi, când a fost o controversă cu privire la cine erau cei îndreptăţiţi să primească binecuvântările cerului, Domnul i-a declarat profetului Joseph Smith: „Pentru că, adevărat vă spun vouă, [darurile lui Dumnezeu] sunt date în folosul celor care Mă iubesc şi ţin… poruncile Mele şi [celor] care încearcă să facă astfel”6. Cu siguranţă, cu toţii suntem recunoscători că a inclus expresia „şi… încearcă să facă astfel”! Acest lucru ne-a oferit alinare deoarece, uneori, aceasta este tot ce putem face! Noi suntem alinaţi de faptul că, dacă Dumnezeu i-ar răsplăti doar pe cei perfect credinicioşi, nu ar avea o listă lungă cu persoane pe care să le răsplătească.
Vă rog să vă amintiţi mâine şi în toate zilele care urmează că Domnul îi binecuvântează pe cei care doresc să devină mai buni, cei care înţeleg de ce este nevoie de porunci şi încearcă să le ţină, cei care iubesc virtuţile asemănătoare cu cele ale lui Hristos şi se străduiesc să le dobândească. Dacă nu aveţi mereu succes în eforturile dumneavoastră, acest lucru li se întâmplă tuturor; Salvatorul este acolo pentru a vă ajuta să mergeţi mai departe. Dacă eşuaţi, cereţi-I ajutorul. Spuneţi precum Alma: „O, Isuse… ai milă de mine”7. El vă va ajuta să încercaţi din nou. El vă va ajuta să vă pocăiţi, să reparaţi orice puteţi repara şi să mergeţi mai departe. Foarte curând veţi avea parte de succesul pe care îl căutaţi.
„Aşa cum doriţi de la Mine, aşa vi se va întâmpla vouă”, a declarat Domnul.
„Pune-ţi încrederea în acel Spirit care conduce spre a face bine – da, de a acţiona drept, de a umbla în umilinţă, de a judeca cu dreptate…
[Apoi], tu vei cunoaşte… toate lucrurile pe care le doreşti de la Mine, care se referă la lucrurile drepte”8.
Iubesc acea doctrină! Se spune din nou şi din nou că vom fi binecuvântaţi datorită dorinţei noastre de a face bine, cât timp chiar ne străduim să facem acest lucru. Şi ne aminteşte că, pentru a putea primi acele binecuvântări, trebuie să ne asigurăm că nu-i împiedicăm pe alţii să le primească: trebuie să acţionăm just, să nu fim vreodată nedrepţi; trebuie să umblăm cu umilinţă, niciodată cu mândrie, niciodată cu aroganţă; trebuie să judecăm în dreptate, să nu considerăm niciodată că suntem mai buni decât ceilalţi.
Dragii mei fraţi şi dragile mele surori, cea dintâi mare poruncă din toată eternitatea este să-L iubim pe Dumnezeu cu toată inima, puterea, mintea şi tăria noastră – aceasta este cea dintâi mare poruncă. Dar primul adevăr măreţ din toată eternitatea este că Dumnezeu ne iubeşte cu toată inima, puterea, mintea şi tăria Sa. Acea dragoste este piatra care stă la temelia eternităţii şi ar trebui să fie piatra care stă la temelia vieţii noastre de zi cu zi. Într-adevăr, doar cu acea asigurare arzând în sufletele noastre putem avea încrederea de a continua să încercăm să devenim mai buni, de a continua să căutăm iertarea păcatelor noastre şi să arătăm îndurare faţă de aproapele nostru.
Preşedintele George Q. Cannon ne-a învăţat: „Oricât de grea ar fi încercarea, de profundă nenorocirea, de mare suferinţa, [Dumnezeu] nu ne va părăsi niciodată. Nu a făcut-o niciodată şi nu o va face vreodată. El nu poate face acest lucru. Nu este în firea Sa [un asemenea lucru]… El va rămâne [mereu] alături de noi. S-ar putea să trecem prin cuptorul aprins; s-ar putea să traversăm ape adânci; dar nu vom fi distruşi sau copleşiţi. Datorită acestor încercări şi greutăţi vom deveni mai buni şi mai puri”9.
Acum, dacă sunetele din cer ale acestei devoţiuni măreţe sunt marea constantă a vieţii noastre, manifestată în cel mai pur şi mai perfect mod în viaţa, moartea şi ispăşirea Domnului Isus Hristos, putem evita atât consecinţele păcatului, cât şi cele ale prostiei – noastre sau a altora – în orice formă ar apărea în viaţa noastră. Dacă Îi oferim lui Dumnezeu inimile noastre, dacă Îl iubim pe Domnul Isus Hristos, dacă facem tot ce putem pentru a trăi conform Evangheliei, atunci, ziua de mâine şi, până la urmă, toate celelalte zile, vor fi excelente, chiar dacă nu recunoaştem mereu acest lucru. De ce? Pentru că aşa doreşte Tatăl Ceresc să fie! El doreşte să ne binecuvânteze. O viaţă eternă îmbelşugată şi plină de răsplată este chiar scopul planului Său milos pentru copiii Săi! Este un plan care se bazează pe adevărul conform căruia „toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor care iubesc pe Dumnezeu”10. Aşadar, continuaţi să iubiţi. Continuaţi să încercaţi. Continuaţi să aveţi încredere. Continuaţi să credeţi. Continuaţi să progresaţi. Cerul vă va încuraja astăzi, mâine şi mereu.
„Nu ştii? N-ai auzit?”. Isaia a plâns.
„[Dumnezeu] dă tărie celui obosit, şi măreşte puterea celui care cade în leşin…
Dar cei care se încred în [El] îşi înoiesc puterea, ei zboară ca vulturii…
Căci… Domnul Dumnezeu… te [ia] de mâna dreaptă şi-ţi [zice]: «Nu te teme de nimic, Eu îţi vin în ajutor!»”11
Dragi fraţi şi surori, fie ca Tatăl iubitor din Cer să ne binecuvânteze ca mâine să ne amintim ce am simţit astăzi. Fie ca El să ne binecuvânteze să ne străduim cu răbdare şi perseverenţă să atingem idealurile pe care le-am auzit fiind proclamate la conferinţă în acest sfârşit de săptămână, ştiind că dragostea Sa divină şi ajutorul Său care nu eşuează vor fi cu noi chiar şi atunci când avem probleme – nu, vor fi cu noi în special atunci când avem probleme.
Dacă standardele Evangheliei par înalte şi îmbunătăţirea personală de care avem nevoie pare a fi de neatins, amintiţi-vă încurajarea lui Iosua către oamenii săi când aveau de înfruntat un viitor care îi descuraja. „Sfinţiţi-vă”, a spus el, „căci, mâine, Domnul va face lucruri minunate în mijlocul vostru”12. Eu vă fac aceeaşi promisiune. Este promisiunea acestei conferinţe. Este promisiunea acestei Biserici. Este promisiunea Celui care înfăptuieşte aceste minuni, care este El Însuşi „Minunat, Sfătuitor, Dumnezeu cel Puternic… Prinţul păcii”13. Despre El depun mărturie. Sunt un martor al Său. Şi, pentru El, această conferinţă este un testament despre munca Sa continuă în aceste măreţe zile din urmă. În numele lui Isus Hristos, amin.